Contestație împotriva deciziei Comisiei de malpraxis. Obligativitatea realizării unui raport de expertiză asupra cazului de malpraxis reclamat, în procedura în fața Comisiei de malpraxis
| Comentarii |
|
Întreruperea cursului prescripției faptelor de malpraxis prin sesizarea Comisiei
1. Potrivit art. 677 din Legea nr. 95/2006, actele de malpraxis în cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic și tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni. Conform art. 18 alin. (3) din Ordinul nr. 1343/2006, în cazul în care Corni-sia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis constată împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 677 din Legea nr. 95/2006, clasează cazul, text legal care recunoaște astfel posibilitatea acestui organism ca, odată învestit cu o asemenea cerere, să verifice incidența textului legal menționat anterior.
De asemenea, sesizarea Comisiei are caracterul și efectul juridic al unui act care întrerupe cursul acestui termen de prescripție. O interpretarea contrară ar avea ca efect considerarea îndeplinirii termenului de prescripție, în condițiile în care manifestarea de voință a petentului a fost formulată, iar parcurgerea procedurii în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis implică o activitate complexă, care excede petentului.
2. Procedura în baza căreia Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis își desfășoară activitatea presupune, ca etapă obligatorie, sesizarea unui expert sau a unor experți în vederea realizării unui raport asupra cazului de malpraxis reclamat, raport în baza căruia se pronunță organismul astfel sesizat, cheltuielile necesare pentru plata onorariilor experților medicali fiind suportate de partea interesată.
Efectuarea anterior, prin intermediul Institutului Național de Medicină Legală, a unei expertize medico-legale judiciare nu complinește sau înlătură obligativitatea parcurgerii în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis a procedurii obligatorii standard, care impune efectuarea de către expertul medical/experții medicali desemnați de către Comisie a unui raport asupra cazului de malpraxis invocat.
Jud. Sect. 2 București, sent. civ. nr. 14868 din 5 decembrie 2011, irevocabilă''1, nepublicată
(1) Apelul declarat de reclamantă s-a constatat ca perimat prin decizia din 14.02.2014 a Trib. București, s. a lll-a civ. Decizia privind perimarea apelului nu a fost atacată cu recurs.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 20.01.2011, reclamanta I.F.R. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, anularea deciziei nr. 24/20.12.2010, emisă de către aceasta cu privire la cazul de malpraxis săvârșit de medicul stomatolog E.C. și obligarea pârâtei la resoluționarea sesizării nr. 1378/07.02.2008, în termen de 30 de zile, sub sancțiunea plății daunelor-interese de 100 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin decizia nr. 24/2010 pârâta a respins sesizarea nr. 1378/2008, fără a analiza pe fond obiectul acesteia, fără a audia părțile implicate și fără a analiza actele medicale, decizia Colegiului Medicilor din dosarul de disciplină nr. 43/2008 și nici raportul de expertiză întocmit de I.N.M.L. Decizia contestată în prezenta cauză este nelegală și netemeinică. Reclamanta a arătat că și-a dat acordul la efectuarea expertizei, a participat la expertizare în mai multe rânduri și a comunicat pârâtei raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4354/2009, întocmit de către I.N.M.L. M. Minovici, ca mijloc de probă până la soluționarea cazului de malpraxis. A arătat reclamanta că o expertizare a acesteia a avut loc imediat după incidentul de malpraxis în dosarul nr. 46/2008, de către experții Colegiului Medicilor, în baza căreia acest organism a emis decizia nr. 241/11.03.2008, prin care s-a constatat existența unei erori medicale comise de dr. E.C. și a sancționat-o disciplinar. In acest sens, a subliniat reclamanta că la data de 03.02.2010 a comunicat pârâtei raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. A1/4354/2009 efectuat de către I.N.M.L., prin notificarea nr. 863/2010, și urmare a lipsei unui răspuns a revenit în data de 12.03.2010 și a somat Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis să soluționeze cererea, comunicându-i acesteia încă un set de înscrisuri. În data de 01.04.2010, pârâta a comunicat acesteia prin adresa nr. 2283 că este necesar să-și exprime acordul pentru efectuarea unei expertize și să achite onorariul de expert care va fi stabilit, deși anterior comunicase acesteia raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. A1/4354/2009, efectuat de către I.N.M.L. La data de 07.04.2010, s-a arătat de către reclamantă că a comunicat pârâtei o notificare, prin care se aducea la cunoștință acesteia că expertiza a fost efectuată de către experții medicali autorizați ai I.N.M.L. și că la 3 ani de la producerea incidentului, efectuare unei noi expertize este irelevantă în condițiile în care a fost realizată o altă lucrare protetică. Potrivit reclamantei, ca urmare a epuizării mijloacelor convenționale de somare a pârâtei, s-a formulat împotriva acesteia o cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, context în care Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis a emis decizia nr. 24/2010, contestată în prezenta cauză. S-a învederat că motivul de respingere invocat de către pârâtă este neîntemeiat, întrucât la dosarul cauzei se află raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. A1/4354/2009 efectuat de către I.N.M.L., acesta constituind o probă legală, concludentă, pertinentă și utilă soluționării sesizării nr. 1378/2008, I.N.M.L. constituind singura autoritate competentă a realiza astfel de lucrări de specialitate. A concluzionat reclamanta că și-a îndeplinit obligațiile legale care îi incumbau în vederea soluționării sesizării nr. 1378/07.02.2008, prin efectuarea la termen a expertizei medico-legale și comunicarea acesteia, în timp ce pârâta a dat dovadă de o atitudine părtinitoare față de medicul C.E. și de dispreț total față de acesta ca pacient. În drept, s-au invocat prevederile art. 676 din Legea nr. 95/2006, art. 36 din Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1343/2006 și dispozițiile O.G. nr. 1/2000.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Pârâta Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca urmare a intervenirii prescripției formulării contestației, iar pe fond, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției formulării contestației, s-a învederat de către pârâtă că potrivit art. 677 din Legea nr. 95/2006, actele de malpraxis din cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic și tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor care reprezintă infracțiuni. În motivarea acestei excepții s-a subliniat că actele și faptele medicale au avut loc în perioada iunie 2006-14 ianuarie 2008, iar din acțiunile întreprinse în mod direct de către reclamantă împotriva medicului C.E.M., nu au fost reținute fapte care să reprezinte elemente constitutive ale săvârșirii unor infracțiuni.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că prin decizia contestată a respins cererea reclamantei și cazul a fost clasat, întrucât aceasta nu a dat curs solicitărilor făcute în nenumărate rânduri în sensul de a se efectua o expertiză în cauză, pentru care trebuia exprimat acordul și suportat onorariul privind costurile acesteia, lucrarea de expertiză urmând a fi efectuată de către un expert nominalizat în lista națională a experților medicali, conform Ordinului nr. 1343/2006. Potrivit pârâtei, reclamanta - prin sesizarea adresată comisiei - nu a respectat dispozițiile legale ale Regulamentului de organizare și funcționare a acesteia, întrucât decizia trebuia pronunțată în baza probatoriilor efectuate în dosarul comisiei și nu pe baza probatoriilor realizate în alte cauze. S-a învederat că urmare a lipsei acordului reclamantei pentru desemnarea unui expert în vederea realizării expertizei, a respins cererea și a clasat cazul, comunicând persoanei care a făcut sesizarea decizia adoptată.
Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 20.12.2010, Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis a emis decizia nr. 24, prin care s-a respins sesizarea reclamantei I.F.R., dispunându-se, în conformitate cu art. 28 din Ordinul nr. 1343/2006, clasarea cazului. În motivarea deciziei, Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale prin aceea că reclamanta nu și-a dat acordul scris și nu a fost de acord cu transmiterea dosarului în vederea efectuării expertizei de către un expert nominalizat de pe lista națională a experților medicali, conform Ordinului nr. 1344/2006. Anterior emiterii acestei decizii, între reclamanta I.F.R. și pârâta Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis s-a purtat o corespondență referitoare la modalitatea de soluționare a sesizării nr. 1378/07.02.2008, privind soluționarea cazului de malpraxis comis de medicul stomatolog C.E.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată de către pârâtă, a fost respinsă ca neîntemeiată. Potrivit art. 677 din Legea nr. 95/2006, actele de malpraxis în cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic și tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni. Faptele și actele în raport de care s-a formulat sesizarea constatării cazului de malpraxis comis de medicul C.E. au fost săvârșite în perioada iunie 2006-ianuarie 2008. Reclamanta a sesizat pârâta Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis la data de 07.02.2008. solicitând a fi constatat de către aceasta că a fost săvârșit în mod evident un caz de malpraxis, astfel cum este definit de art. 642 din Legea nr. 95/2006.
Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 8827/17.10.2008, a anulat decizia nr. 21/19.05.2008, pronunțată de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, obligând-o pe aceasta să soluționeze sesizarea nr. 1378, cu care a fost învestită la data de 07.02.2008 de către reclamantă. Ca urmare a sentinței civile menționate anterior, pârâta a emis decizia nr. 24/20.12.2010, contestată în prezenta cauză.
Analizând aspectele reținute anterior prin raportare la prevederile legale reprezentate de art. 677 din Legea nr. 95/2006, s-a constatat că prin acțiunea exercitată este supusă verificării legalitatea deciziei nr. 24/20.12.2010, și anume respectarea prevederilor legale incidente, inclusiv cu privire la posibila intervenire a prescripției. Pe de altă parte, potrivit art. 18 alin. (3) din Ordinul nr. 1343/2006, în cazul în care comisia constată împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 677 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, comisia clasează cazul, text legal care recunoaște posibilitatea acestui organism ca, odată învestit cu o astfel de cerere, să verifice incidența textului legal menționat anterior.
Așadar, raportând data săvârșirii actelor sau faptelor de malpraxis la data sesizării Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, s-a constatat că la data sesizării nr. 1378 - 07.02.2008 - nu poate fi reținută incidența în cauză a prevederilor art. 677 din Legea nr. 95/2006, întrucât sesizarea s-a realizat în termenul prevăzut de textul legal menționat, iar formularea acesteia are caracterul și efectul juridic al unui act care întrerupe cursul acestui termen de prescripție. În acest sens se impune a fi subliniat că o interpretarea contrară ar avea ca efect considerarea îndeplinirii termenului de prescripție, în condițiile în care manifestarea de voință a petentului a fost formulată, iar parcurgerea procedurii în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis presupune o activitate complexă, care excede reclamantei. Față de aceste considerente, instanța a apreciat excepția de prescripție invocată de către pârâtă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a subliniat că dispozițiile Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului nr. 1343/2006 stabilesc procedura care urmează a fi respectată de către Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis și atribuțiile acestui organ sesizat cu constatarea unui caz de malpraxis.
Astfel, dispozițiile art. 668 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 stabilesc că la nivelul autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București se constituie Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, numită în continuare Comisia. Articolul 671 din actul normativ menționat anterior prevede: „(1) Comisia desemnează, prin tragere la sorți, din lista națională a experților un grup de experți sau un expert, în funcție de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului. (2) Experții prevăzuți la alin. (1) au acces la toate documentele medicale aferente cazului, a căror cercetare o consideră necesară, și au dreptul de a audia și înregistra depozițiile tuturor persoanelor implicate. (3) Experții întocmesc în termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care îl înaintează Comisiei. Comisia adoptă o decizie asupra cazului, în maximum 3 luni de la data sesizării. (4) Fiecare parte interesată are dreptul să primească o copie a raportului experților și a documentelor medicale care au stat la baza acestuia". Potrivit art. 669 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, „onorariile pentru serviciile prestate de către experții medicali, desemnați potrivit art. 671, se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice și vor fi suportate de partea interesată”.
Așadar, din interpretarea coroborată a textelor legale menționate anterior rezultă că procedura în baza căreia Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis își desfășoară activitatea presupune, ca etapă obligatorie, sesizarea unui expert sau a unor experți în vederea realizării unui raport asupra cazului de malpraxis reclamat, raport în baza căruia se pronunță organismul astfel sesizat, cheltuielile necesare pentru plata onorariilor experților medicali fiind suportate de partea interesată.
În prezenta cauză, pârâta a comunicat reclamantei, prin adresele nr. 67/29.032010 și nr. 109/17.05.2010, obligațiile care îi incumbau acesteia pentru realizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 95/2006, în sensul de a înștiința în scris dacă este de acord cu trimiterea dosarului pentru întocmirea raportului de către experții medicali și de a plăti, potrivit Ordinului nr. 1398/2006, din momentul stabilirii onorariului în termen de 5 zile de la primirea înștiințării, dovada efectuării plății făcându-se prin depunerea la dosar a chitanței de plată a onorariului.
Potrivit art. 669 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, onorariile pentru serviciile prestate de către experții medicali, desemnați potrivit art. 671, se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice și vor fi suportate de partea interesată, iar Ordinul nr. 1393/2006 stabilește în art. 3-8: „Art. 3. Comisia colectează de la experții medicali datele cu privire la numărul de cont și unitatea bancară la care este deschis acesta și va întocmi o listă ce va fi actualizată când intervin date noi. Art. 4. În vederea achitării onorariului pentru serviciile expertului, președintele comisiei comunică, în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, persoanei care a făcut sesizarea cu privire la cazul de malpraxis și îi pune în vedere să achite onorariul stabilit în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia. Art. 5. În vederea achitării onorariului de către partea interesată, stabilit conform art. 2 alin. (2), comisia indică numărul de cont în care acest onorariu va trebui achitat. Art. 6. De îndată ce partea interesată a achitat onorariul cuvenit expertului, acesta va depune la comisie chitanța care dovedește efectuarea plății. Art. 7. Comisia trimite expertului desemnat o copie de pe actul ce atestă efectuarea plății și îi pune în vedere acestuia să efectueze expertiza în cazul respectiv. Art. 8. (1) în situația în care partea interesată nu face dovada achitării onorariului potrivit prevederilor art. 6, comisia are dreptul să respingă sesizarea".
Punctul de vedere al reclamantei în raport de aceste solicitări formulate de către pârâtă a fost, astfel cum s-a susținut și în motivarea cererii de chemare în judecată, că efectuarea unei noi expertize nu se mai impune, întrucât a fost întocmit anterior, prin intermediul I.N.M.L. M.M., o expertiză medico-legală judiciară, în dosarul nr. (...)/300/2008.
Analizând susținerile reclamantei prin raportare la textele legale menționate anterior, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât efectuarea anterior prin intermediul I.N.M.L. M.M. a unei expertize medico-legală judiciare nu complinește sau înlătură obligativitatea parcurgerii în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis a procedurii obligatorii standard care impune efectuarea de către expertul medical/experții medicali desemnați de către pârât a unui raport asupra cazului de malpraxis invocat, cu suportarea de către partea interesată a cheltuielilor reprezentate de onorariul expertului medical.
Comunicarea către Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis a raportului de expertiză medico-legală efectuat de către I.N.M.L. M.M. reprezintă îndeplinirea de către reclamantă a obligației care îi revenea de a comunica pârâtei, potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1343/2006, copii ale documentelor medicale în susținerea afirmațiilor cuprinse în sesizarea adresată comisiei și nu suplinește neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor care îi reveneau pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 671 din Legea nr. 95/2006.
Având în vedere considerentele reținute anterior, instanța a apreciat că decizia nr. 24/20.12.2010, pronunțată de pârâta Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 95/2006, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
| ← Obiectul sesizării Comisiei de malpraxis. Obligație de a face... | Malpraxis operație cezariană. Ucidere din culpă. Latură... → |
|---|
