Despăgubiri pentru pagube produse prin excavarea terenului învecinat. Stabilire pe baza valorii de circulaţie a terenului afectat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 3851 din 3 octombrie 2013
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul instanţei reclamanta C.I., a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta S.C.P.C. S.R.L. ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta să o despăgubească pentru prejudiciul suferit prin excavarea fără forme legale a terenului proprietatea sa înscris în Titlul de proprietate nr. 27655/1855/1998, tarlaua 47, parcela 191/1.
La termenul de judecată din data de 08.10.2010 reclamanta şi-a indicat pretenţiile la valoarea de 5 euro/mp, pentru suprafaţa de 7500 mp a terenului în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1720/06.06.2012, Judecătoria Turda a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta C.I., în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL, având ca obiect pretenţii.
A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 24.884,50 euro, reprezentând despăgubiri.
A respins restul pretenţiilor reclamantei.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8686,72 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorarii experţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, terenul în litigiu este identificat în tarla 47, parcela 191/1, în suprafaţă de 7500 mp, fiind înscris în Titlul de proprietate nr. 27655/1855 din data de 23.01.1998, prin care reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate. Terenul se identifică în regim de carte funciară cu imobilul înscris în CF 50586 Mihai Viteazu, cu nr. cadastral 50586, în suprafaţă de 7500 mp, având ca proprietar tabular pe reclamanta C.I., cu titlu de lege.
Potrivit identificării topografice realizate prin expertiza tehnică în specialitatea topografie, de către expert tehnic judiciar, inginer D.A.N., la faţa locului au fost identificate în concret trei loturi, respectiv lotul 1 cu suprafaţa de 8 mp, care se suprapune în întregime pe conturul suprafeţei de teren săpate, lotul 2 cu suprafaţa de 8 mp, care se suprapune în întregime pe conturul suprafeţei de teren săpate, lotul 3 cu suprafaţa de 7484 mp, reprezentând imobil neafectat de conturul suprafeţei săpate.
În cauză s-a stabilit de asemenea, prin expertiza tehnică în specialitatea agricultură întocmită de către expert tehnic judiciar, inginer G.P., că terenul devenit impropriu pentru agricultură ca urmare a excavărilor efectuate, este format din cele două loturi de 8 mp fiecare, plus o fâşie de 266 mp pe lungimea terenului, care are latura comună cu groapa şi lăţimea de 1 mp, pe care terenul este în faza de surpare sau surpat parţial, rezultând o suprafaţă totală de 282 mp teren devenit impropriu pentru agricultură.
Expertul a explicat în cuprinsul raportului de expertiză motivele pentru care suprafaţa anterior indicată a devenit improprie pentru agricultură, precizând că prin excavarea terenului aflat la limita parcelei reclamantei a fost înlăturat suportul pentru solul fertil, care a alunecat şi s-a prăbuşit în groapă. S-a modificat totodată relieful terenului, pe porţiunea cu lăţime de 1 m, pe toată lungimea terenului nemaiputându-se asigura accesul utilajelor agricole, întrucât acest teren fiind în stadiul de surpare nu suportă trecerea utilajelor. Au fost afectate de asemenea elementele care asigurau fertilitatea terenului şi regimul aerohidric al terenului.
Prin acelaşi raport de expertiză s-a stabilit o suprafaţă adiacentă de 4694,90 mp a devenit teren cu potenţial agricol afectat, din cauza împrejurării că regimul de umiditate a solului a fost modificat prin drenarea intensă a apei spre groapă şi favorizarea pierderilor de apă din sol prin evaporare pe latura terenului dinspre groapă, precum şi din cauza dereglării regimului aero-hidric al solului prin creşterea porozităţii de aeraţie, cu efecte directe asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular al plantelor. Expertiza tehnică în specialitatea geologie, efectuată de către expert tehnic judiciar inginer Z.L.a relevat că de pe terenul reclamantei nu a fost excavat balastru, aceasta nefiind în perimetrul exploatat de pârâtă.
Pârâta a recunoscut efectuarea de lucrări de excavare în zona în care se află şi terenul reclamantei, precizând că este de acord cu despăgubirea acesteia pentru eventualele prejudicii cauzate neintenţionat acesteia prin lucrările efectuate, la o valoare de 20,83 lei/mp.
În drept, potrivit art. 998 Cod civil, „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”. În completare, art. 999 C. civil, precizează că
omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prim neglijenţa sau imprudenţa sa”.
Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, reglementată de textele legale amintite anterior este o parte componentă a răspunderii sociale ce revine fiecărei persoane pentru faptele sale.
Instanţa a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia celui care a cauza prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
S-a constatat astfel că fapta ilicită a paratei, consta în efectuarea de lucrări de excavare care au afectat terenul aparţinând reclamantei, iar culpa sa rezida în aceea ca nu a luat măsurile necesare pentru a evita producerea de prejudicii unor terţi, culpă recunoscută de pârâtă. Prejudiciul produs reclamantei rezulta din expertizele întocmite în cauză şi constă în degradarea substanţială a terenului, prin afectarea destinaţiei sale iniţiale, ce atrage scăderea valorii de circulaţie.
Astfel, s-a avut în vedere că din întreaga suprafaţă de teren deţinută în proprietate de către reclamantă, o suprafaţă de 282 mp teren a devenit improprie pentru agricultură, iar o suprafaţă adiacentă de 4694,90 mp a devenit teren cu potenţial agricol afectat. Prin urmare, pentru aceste suprafeţe de teren s-a impus ca pârâta să acopere prejudiciul cauzat reclamantei.
În ceea ce priveşte restul suprafeţei de teren, de 2523,10 mp, expertizele întocmite în cauză au relevat faptul că aceasta nu a fost afectată de lucrările de excavare. Cu privire la valoarea terenului afectat, la dosarul cauzei nu au fost administrate probe, în condiţiile în care reclamanta a fost decăzută din proba cu expertiză tehnică în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, ca urmare a neachitării avansului de onorariu stabilit de către instanţă.
Prin urmare, s-a reţinut că prin precizările formulate de reclamantă la termenul de judecată din data de 08.10.2010, aceasta a indicat valoarea terenului la suma de 5 euro/mp. Pârâta a fost de acord cu achitarea de despăgubiri în cuantum de 20,83 lei/mp, valoare ce corespunde sumei solicitate iniţial de către reclamantă. La ultimul termen de judecată reclamanta a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare întocmit în dosarul civil nr. 4413/328/2010, în dovedirea valorii de 14 euro pentru un metru pătrat de teren în acea zonă. Expertiza depusă în cauză are însă valoarea unei probe extrajudiciare, care nu va putea fi luată în considerare în cauză, în condiţiile în care pârâta s-a opus admiterii acesteia ca probă.
Ca atare instanţa nu a putut avea în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei valoarea de 14 euro/mp stabilită prin expertiza indicată şi solicitată de reclamantă la ultimul termen de judecată şi prin concluziile scrise. Astfel fiind instanţa a reţinut că în cauză este dovedită întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, pârâta PC P.C. SRL fiind astfel ţinută să repare prejudiciul cauzat reclamantei, astfel încât a dispus obligarea pârâtei la plata de despăgubiri către reclamantă în cuantum de 5 euro/mp, pentru suprafaţa de teren de 4976,90 mp afectată de lucrări, în total suma de 24.884,50 euro.
În baza art. 274 C.p.civ, reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8686,72 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorarii experţi, conform chitanţelor de la dosar. S-a reţinut de asemenea că deşi reclamanta a solicitat şi obligarea la plata onorariului avocaţial, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească achitarea de către reclamantă a unor sume cu acest titlu.
Prin decizia civilă nr. 218 din 25.04.2013 a Tribunalului Cluj s-a admis apelul declarat de pârâta SC P.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1720/06.06.2012, a Judecătoriei Turda, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta S.C. P.C. S.R.L să achite reclamantei C.I. echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 23.272 euro, cu titlul de despăgubiri.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 1336,66 lei, cheltuieli de judecată în
apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. D.A.N., rezultă că din terenul aflat în proprietatea reclamantei C.I., înscris în CF 50586 Mihai Viteazu, cu nr. cadastral 50586, în suprafaţă de 7500 mp, se pot desprinde trei loturi, respectiv loturile 1 şi 2 cu suprafeţe de 8 mp, care se
suprapun în întregime pe conturul suprafeţei de teren săpate de pârâta SC P.C. SRL, lotul 3 cu suprafaţa de 7484 mp, reprezentând imobil neafectat de conturul suprafeţei săpate.
Din raportul de expertiza tehnică judiciară efectuat de exp. G.P. rezultă că terenul devenit impropriu pentru agricultură ca urmare a excavărilor efectuate, este format din cele două loturi de 8 mp fiecare, plus o fâşie de 266 mp pe lungimea terenului, care are latura comună cu groapa şi lăţimea de 1 mp, pe care terenul este în faza de surpare sau surpat parţial, rezultând o suprafaţă totală de 282 mp teren devenit impropriu pentru agricultură. Expertul a explicat în cuprinsul raportului de expertiză motivele pentru care suprafaţa anterior indicată a devenit improprie pentru agricultură, precizând că prin excavarea terenului aflat la limita parcelei reclamantei a fost înlăturat suportul pentru solul fertil, care a alunecat şi s-a prăbuşit în groapă. S-a modificat totodată relieful terenului, pe porţiunea cu lăţime de 1 m, pe toată lungimea terenului nemaiputându-se asigura accesul utilajelor agricole, întrucât acest teren fiind în stadiul de surpare nu suportă trecerea utilajelor. Au fost afectate de asemenea elementele care asigurau fertilitatea terenului şi regimul aero-hidric al terenului.
De asemenea, expertul a stabilit că o suprafaţă adiacentă de 4694,90 mp a devenit teren cu potenţial agricol afectat, din cauza împrejurării că regimul de umiditate a solului a fost modificat prin drenarea intensă a apei spre groapă şi favorizarea pierderilor de apă din sol prin evaporare pe latura terenului dinspre groapă, precum şi din cauza dereglării regimului aero-hidric al solului prin creşterea porozităţii de aeraţie, cu efecte directe asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular al plantelor.
Raportat la aceste probe administrate în faţa primei instanţe, tribunalul a considerat fondate criticile apelantei pârâte, în sensul că pentru suprafaţa de 4694,90 mp cu potenţial agricol afectat despăgubirea la care este îndreptăţită reclamanta nu o poate reprezenta valoarea de circulaţie a terenului, ci costurile lucrărilor pentru readucerea terenului la potenţialul agricol iniţial. În acest sens, tribunalul a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.998 şi 999 C.civ., prejudiciul cauzat de fapta ilicită trebuie reparat în natură, iar atunci când nu este posibil prin echivalent, astfel încât pentru repararea prejudiciului cauzat de apelantă în privinţa terenului în suprafaţă de 4694,90 mp se impune acordarea în favoarea acesteia a sumei reprezentând contravaloarea costurilor lucrărilor pentru readucerea terenului la potenţialul agricol iniţial.
În apel s-a dispus efectuarea unei completări a raportului de expertiză tehnică judiciară de către exp. G.P., din care rezultă că valoarea lucrărilor pentru readucerea terenului în suprafaţă de 4694,90 mp la potenţialul agricol iniţial este de 21.862 euro, astfel încât tribunalul a considerat că reclamanta este îndreptăţită să solicite suma totală de 23.272 euro cu titlul de despăgubiri, la suma de 21.862 euro adăugându-se suma de 1410 euro stabilită de prima instanţă pentru suprafaţa de 282 mp, teren devenit impropriu pentru agricultură.
Tribunalul a constatat că prin concluziile scrise apelanta a solicitat în principal schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, întrucât prejudiciul poate fi reparat în natură, în subsidiar, obligarea sa la plata sumei de 11.213 lei stabilită de expertul G.P. prin răspunsul la obiecţiuni pentru costurile pentru refacerea loturilor nr. 1 şi 2 menţionate mai sus, cu suprafeţe de câte 8 mp.
Tribunalul nu a putut lua în considerare aceste solicitări, în primul rând având în vedere dispoziţiile art.295 alin.1 C.proc.civ., conform cărora „instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă”.
Astfel, prin apelul declarat pârâta a stabilit limitele investirii instanţei de apel, formulând criticile doar în ceea ce priveşte suprafaţa de 4694,90 mp cu potenţial agricol afectat, solicitând să fie obligată la o sumă reprezentând costurile lucrărilor pentru readucerea terenului la potenţialul agricol iniţial. În condiţiile în care în privinţa terenului în suprafaţă de 282 mp devenit impropriu pentru agricultură nu au fost formulate critici, problema despăgubirilor pentru acest teren rămâne judecată irevocabil şi nu mai poate fi repusă în discuţie, la fel ca şi îndreptăţirea reclamantei de a obţine despăgubiri pentru suprafaţa de 4694,90 mp, apelanta necontestând acest drept.
Pe de altă parte, susţinerile apelantei sunt şi nefondate, expertul G.P. explicând în mod clar prin expertiză şi prin răspunsul la obiecţiuni de ce sunt necesare lucrări de readucere a terenului în suprafaţă de 4694,90 mp la potenţialul agricol iniţial, şi nu doar pentru cele două parcele cu suprafeţe de câte 8 mp.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza dispoziţiilor art.296 C.proc.civ. tribunalul a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâta S.C.
P.C. S.R.L să achite reclamantei C.I. echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 23.272 euro, cu titlul de despăgubiri, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
În baza art.274 C.proc.civ. intimata a fost obligată să plătească apelantului suma de 1336,66 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariul expertului pentru completarea din apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC P.C. SRL solicitând modificarea deciziei civile nr. 218/2013 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia atacată este nelegală şi netemeinică.
Instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu ignorarea totală a probelor de la dosar, respectiv a răspunsului la obiecţiunile formulate de către pârâtă şi cu ignorarea principiului răspunderii delictuale a cărui finalitate constă în repararea prejudiciului, repunerea patrimoniului persoanei vătămate în starea anterioară.
Prin răspunsul la obiecţiuni expertul a arătat care este costul lucrărilor, respectiv 11.213 lei, nerezultând cum a ajuns instanţa de apel la suma de 23.272 euro.
Pe de altă parte, instanţa de apel nu a ţinut cont de principiile care guvernează răspunderea civilă delictuală care prin funcţia sa reparatorie are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate în situaţia anterioară. Restabilirea situaţiei anterioare presupune respectarea a două principii: principiul reparării integrale şi principiul reparării în natură. Numai în măsura în care repararea în natură nu este posibilă se poate dispune repararea prin echivalent.
Reparaţia dispusă trebuie să fie una justă şi integrală, dar nu trebuie să depăşească prejudiciul suferit, în caz contrar acceptându-se o îmbogăţire fără justă cauză. Este de ordinul evidenţei că suma acordată de către instanţa de apel este cu mult peste prejudiciul suferit de către reclamant.
Pe de altă parte instanţa de apel a ţinut cont la stabilirea prejudiciului de valoarea terenului, fără a avea în vedere prejudiciul efectiv suferit, făcând o aplicare greşită a normelor de drept.
Sumele stabilite prin suplimentul la expertiza întocmită de către expertul G.P. sunt ireale, motiv pentru care s-a solicitat o contraexpertiză, probă respinsă de către instanţa de apel.
O apreciere greşită a făcut instanţa de apel şi asupra concluziilor scrise formulate de către pârâtă, în virtutea rolului activ trebuind analizate şi cele învederate prin concluziile scrise. Astfel cum s-a arătat în acestea, terenul reclamantei este învecinat cu terenul lui S.E., iar prin sentinţa pronunţată pârâta a fost obligată la plata contravalorii de refacere a terenului, neputând fii obligată la o dublă reparaţie în ceea ce priveşte fâşia de 266 m.p. aflată în proprietatea lui S.E.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ. şi art. 312 C.pr.civ.
Intimata C.I. nu a formulat întâmpinare în cauză, prin concluziile scrise depuse la dosar în şedinţa publică din 03.10.2013 solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse pe larg în înscrisul depus.
Analizând recursul declarat de pârâta SC P.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 218 din
25.04.2013 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
Problema care se impune a fi analizată cu prioritate în cauză este aceea invocată în recursul declarat de către pârâtă, respectiv dacă instanţa de apel la pronunţarea soluţiei a respectat principiile răspunderii civile delictuale, aceasta fiind în mod cert o chestiune de legalitate iar nu de temeinicie, putând deci face obiectul recursului raportat la prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Prin decizia atacată pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 23.272 euro cu titlu de despăgubiri reprezentând suma de bani necesară pentru readucerea terenului în suprafaţă de 4.694,90 m.p. la potenţialul agricol iniţial şi suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa de 282 m.p. teren devenit impropriu pentru agricultură.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 282 m.p. care face parte din terenul reclamantei, în mod corect a reţinut instanţa de apel că prin cererea de apel nu s-au contestat despăgubirile stabilite de către judecătorie, pârâta apelantă arătând că lucrările efectuate de către pârâtă au afectat doar această suprafaţă de teren, despăgubirile neputând fi deci mai mari decât suma de 1410 Euro stabilită pentru aceasta.
A rămas deci în discuţie doar suprafaţa de 4694,90 m.p. referitor la care se solicită prin cererea de apel casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii cuantumului
despăgubirilor, acceptându-se deci existenţa unui prejudiciu şi în legătură cu acest teren, deşi anterior se afirmase că prejudiciul se referă doar la suprafaţa de 282 m.p.
Deşi în recurs se invocă şi alte critici referitoare la modul de soluţionare a cauzei de către instanţa de fond, solicitându-se practic respingerea cererii de chemare în judecată, acestea nu vor fi avute în vedere, fiind formulate omisso medio, pentru prima dată în recurs.
Pentru a se putea stabili cu certitudine care este prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă prin fapta pârâtei se apreciază de către curte că se impunea în primul rând efectuarea unei expertize de evaluare a suprafeţei de teren care a fost afectată prin lucrările efectuate de către pârâtă, suma reprezentând valoarea de circulaţie a terenului fiind suma maximă care poate fi acordată reclamantei cu titlu de despăgubire, indiferent de celelalte sume care au fost stabilite prin expertiza judiciară întocmită şi completată de către expertul G.P. la fond şi în apel( a se vedea în acest sens decizia civilă nr.3558/2013 a Curţii de Apel Cluj). În caz contrar, astfel cum a susţinut pârâta, nu ar fi respectate principiile care guvernează răspunderea civilă delictuală, prejudiciul suferit de reclamantă prin fapta pârâtei neputând fi mai mare decât valoarea terenului care a suferit modificări în urma faptei ilicite a pârâtei.
Având în vedere aceste considerente şi faptul că în cauză nu a fost întocmită o expertiză judiciară prin care să se stabilească valoarea de circulaţie a terenului în litigiu, se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probaţiunii, la pronunţarea soluţiei urmând a fi avute în vedere toate probele administrate în cauză în primul ciclu procesual, probe care vor fi coroborate cu expertiza judiciară de evaluare a terenului care va fi efectuată în rejudecare.
| ← Obligaţie de a face. Mutarea urnei de gunoi din casa scării,... | Despăgubiri din erori judiciare. Estimare → |
|---|
