Obligaţie de a face. Mutarea urnei de gunoi din casa scării, în curtea interioară
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4632 din 10 decembrie 2013
Prin cererea formulată reclamanta S.C. A.T. S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu parata ASOCIATIA DE proprietari CLUJ NAPOCA, B-DUL D., NR.17 ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la mutarea urnei de gunoi a imobilului din casa scarii in curtea imobilului, cu cheltuieli de judecata.
Prin inscrisul depus la dosar la fila 33 reclamanta a aratat ca temeiul juridic al actiunii il reprezinta urmatoarele dispozitii legale: art. 1164, art. 1165, art. 1516 C. civ., art. 15 si urm. din Legea nr. 211/2011, art. 5, 37, 38 din OMS nr. 536/1997, Strategia Comunitatii Europene privind gestionarea Deseurilor.
Prin sentinţa civilă nr.752/2013 pronunţată la data de 17 ianuarie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acţiunea formulata de reclamanta S.C. A.T. S.R.L. in contradictoriu cu parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI CLUJ NAPOCA, B-DUL D., NR.17, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Instanţa a apreciat că locul unde sunt amplasate in prezent cele doua urne de gunoi este cel mai avantajos posibil si nu se impune mutarea acestora in curtea interioara, in locul propus de catre reclamanta cu ocazia cercetarii la fata locului, locaţie care este cel mai apropiat de usa de acces in imobil, permitand colectarea cu usurinta a deseurilor menajere de catre firma de salubritate, prin aceasta creandu-se un disconfort minim pentru toti locatarii, din imobil, urnele fiind amplasate la doar 5 m distanta de usa de acces (conform dispozitiilor art. 38 din Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 536/1997). In cazul in care amplasarea s-ar face in curte disconfortul, in principal fonic, determinat de colectarea deseurilor nu este deloc de neglijat. Astfel, prin transportarea urnelor din curtea imobilului pana la usa de acces in cladire, pe o distanta aproximata cu ocazia cercetarii la fata locului la 27 m, printr-o curte pavada cu dale de foarte mici dimensiunii, ceea ce este de natura sa amplifice zgomotul produs de aceasta deplasare, in conditiile in care colectarea deseurilor se face de trei ori pe saptamana in timpul noptii, sunt imprejurari de natura sa creeze disconfort pentru toti locatarii din imobil. Sub acest aspect, nu este de neglijat faptul ca majoritatea locatarilor persoane fizice din cladire, cu exceptia a patru proprietari, au si refuzat pe acest considerent mutarea urmelor de gunoi in curtea imobilului. Evident ca reclamanta si SC Cosmote, fiind societati comerciale care isi desfasoara activitatea in acel spatiu cateva ore pe zi, nu si in timpul noptii cand se asigura colectarea deseurilor, nu sunt direct afectate de zgomotul care s-ar produce prin mutarea urnelor de gunoi daca aceastea ar fi amplasate in curtea imobilului.
Pe de alta parte, nu este de neglijat nici faptul ca reclamanta nu este afectata intr-o masura mai mare decat ceilalti locatari de mirosul inerent produs de urnele de gunoi. Instanta retine ca, fara exceptie, toti locatarii din imobil pentru a intra in propriile locuinte trebuie sa treaca prin fata urnelor de gunoi, deci mirosul degajat de acestea ii afecteaza in mod egal. Pe de alta parte, urnele fiind amplaste in casa scarii la o distanta apreciabila de intrarea in fiecare apartament, acest loc apare ca fiind cel mai potrivit pentru colectarea deseurilor, avand in vedere ca mirosul degajat de acestea nu este de natura sa fie detectat prin lasarea deschisa a ferestrelor sau prin deschiderea usii de la intrarea in apartamente. Cu privire la acest aspect instanta a constatat in urma cercetarii la fata locului ca toate apartamentele au deschise ferestre catre curtea interioara, iar accesul in apartamente se asigura fie direct din curtea interioara, fie de pe coridoarele exterioare de acces aflate la etaje. Pentru apartamentul reclamantei de la parter accesul se face direct din curtea imobilului, iar pentru spatiul de la subsol accesul se face prin casa scarii, insa prin deschiderea unei usi, apoi coborand un numar de aproximativ 20 de trepte care dau intr-un alt hol cu o dimensiune destul de mare din care se asigura accesul in acel spatiu, astfel că in acest conditii mirosul degajat de urnele de gunoi nu este de natura sa fie simtit nici in spatiul de la subsol, al reclamantei.
Pe de alta parte, a reţinut şi imprejurarea ca reclamanta detine un apartament intr-un condominiu, majoritatea covarsitoare a celorlaltor proprietari nefiind de acord cu mutarea urnelor de gunoi, iar aceasta manifestare de vointa nu apare ca fiind exercitata in mod abuziv in raport cu cele mai sus retinute de catre instanta, in consecinta, prin pronuntarea unei solutii in aceasta cauza instanta nu poate sa ignore vointa majoritatii proprietarilor din imobil, cata vreme acestia sunt in mod direct afectati de solutia propusa de catre reclamanta.
In ceea ce priveste apararile reclamantei instanta a apreciat că gradul de umplere a urnelor de gunoi nu poate fi generalizat si nici imputat in mod absolut paratei, avand in vedere ca gradul de umplere a urnelor de gunoi depinde de cantitatea de deseuri menajere produsa de catre toti proprietarii din imobil pe perioada cuprinsa intre doua colectari a deseurilor de catre firma de salubritate. Instanta a apreciat ca fiind pertinente sustinerile reclamantei in sensul ca nu este firesc ca urnele pentru colectarea deseurilor menajere sa fie amplasate in casa scarii unui imobil, ci intr-un spatiu deschis, însă aceasta situatie de fapt este determinata de vechimea foarte mare a cladirii care nu a fost conceputa cu o platforma speciala de depozitare a deserilor in curtea imobilului platforma la care sa se asigure accesul din exterior cu autovehicule speciale ale firmelor de salubritate. Oricum spatiul in care sunt amplasate in prezent urnele nu se poate sustine ca este unul inchis, cata vreme prin grija celor care locuiesc in imobil usile de la casa scarii aflate la parter si la etaje sunt lasate mereu deschise pentru a se asigura mereu ventilatia spatiului, tocmai datorita amplasarii acestor urne.
Prin decizia civilă nr. 386/A din 10.09.2013 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A.T. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 752/2013 din data de 17.01.2013, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Într-adevăr, aşa cum susţine intimata, apelanta se prevalează de necesitarea respectării legislaţiei europene, fără însă a face referire în mod concret la o anumită reglementare în acest sens.
Cât priveşte scopul cercetării la faţa locului, Tribunalul a constatat că, raportat la prevederile art. 215-216 C.pr.civ., Judecătoria s-a deplasat la faţa locului pentru a se lămuri asupra tuturor împrejurărilor de fapt relevante în vederea soluţionării cauzei, din perspectiva amplasării optime a pubelelor în discuţie.
Este de remarcat faptul că judecătoria s-a aplecat asupra detaliilor sesizate la faţa locului, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat, surprinzând modalitatea de dispunere a construcţiei, amplasamentul actual al pubelelor, distanţele ferestrelor apartamentelor faţă de curtea interioară, accesul la spaţiul apelantei şi în imobil etc. (fila 39 dosar fond).
Nerespectarea regulii de selectare a gunoiului şi necesitatea în consecinţă a colectării gunoiului în trei pubele nu poate fi imputată intimatei, sarcina depozitării selective şi preluării gunoiului în această manieră căzând în sarcina firmei responsabile.
Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536/1997, Tribunalul a constatat că acest text de lege stabileşte obligativitatea amplasării recipientelor de depozitare a gunoiului menajer pe platforme special amenajate, făcând referire la blocurile de locuinţă
din perspectiva distanţei faţă de ferestrele apartamentelor, în aşa fel încât să nu genereze disconfort şi insalubritate.
Este evident, raportat la faptul că edificarea imobilului s-a realizat la începutul secolului XX, în centrul oraşului, că această clădire nu a fost proiectată cu un spaţiu interior special de colectare a deşeurilor, iar colectarea în pubele de gunoi amplasate pe platforme speciale în exteriorul clădirii, aşa cum susţine apelanta, se poate realiza datorită formei imobilului doar în curtea interioară. Dar, amplasarea acestor recipiente de colectare în coridorul de acces este o modalitate care satisface interesele marii majorităţi a asociaţie de proprietari, conform consimţământului exprimat în acest sens, din perspectiva disconfortului în condiţiile în care toate apartamentele imobilului au ferestre spre curtea interioară, iar de la locul de amplasare al pubelelor propus de către apelantă este de parcurs o distanţă de 17-18 m până la uşa de acces în curtea interioară şi 27 m până la uşa de uşa de acces din stradă.
În condiţiile în care colectarea gunoiului se face în timpul nopţii, deplasarea pubelelor de către responsabilii firmei de colectare ar produce un mare disconfort fonic, aspect constatat cu ocazia deplasării la faţa locului.
Totodată, amplasamentul actual creează prejudicii foarte mici apelantei, în condiţiile în care spaţiul său este situat la subsolul imobilului, accesul realizându-se din acest coridor, coborându-se mai multe trepte.
Este de remarcat că prima instanţă a constatat că spaţiul în care se depozitează urnele nu este unul închis, aşa încât se realizează o ventilaţie a spaţiului evitându-se degajarea de mirosuri neplăcute care să o afecteze pe apelantă, spaţiul este întreţinut, curat, asigurându-se o manevrare uşoară şi nederanjantă la momentul ridicării acestora de către serviciul de salubritate.
La aceasta se adaugă şi adresa de răspuns a Primăriei (fila 10 dosar) în sensul nerespectării prevederilor legale în materie în cazul amenajării unui spaţiu special în curtea interioară.
Varianta sugerată de către apelantă în sensul scoaterii pubelelor de către un locatar la finalul zilei nu este viabilă neputându-se impune ca obligaţie chiar şi alternativă fiecărui membru a asociaţiei o asemenea sarcină şi în plus, necesită un efort deplasarea recipientelor pe distanţele arătate, asemenea atribuţii fiind evident în sarcina serviciului de salubritate plătit în acest sens.
Faţă de cele ce preced, Tribunalul a menţinut soluţia Judecătoriei ca fiind temeinică şi legală.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. T. SRL solicitând modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 386/2013 a Tribunalului Cluj, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 752/2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce priveşte legislaţia europeană de care s-a prevalat, aceasta a fost indicată cu ocazia judecării fondului cauzei, actele normative nefiind menţionate ca temei al cererii de apel, fiind însă suficient faptul că au fost invocate ca şi temei al acţiunii.
Făcându-se câteva referiri la starea de fapt reţinută în cauză s-a arătat că instanţa de fond şi cea de apel nu au avut în vedere la soluţionarea cauzei prevederile art. 3 din Ordinul nr. 536/1997.
S-a ignorat un principiu important al aplicării normelor legale, respectiv acela că aceste norme sunt emise pentru a fi respectate şi nu pentru că există unul sau mai multe motive pentru care aceste norme să fie încălcate sau ignorate. Interesele unui grup chiar şi majoritar sau disconforturile care de fapt nu există nu ar trebui să stea ca temei în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
S-a precizat că în curtea interioară a imobilului în litigiu, în suprafaţă de 300 m.p., pubelele s-ar putea amplasa astfel încât să existe cel puţin 10 m. de la cel mai apropiat geam din curte, fiind astfel amplasate într-un spaţiu deschis, iar nu închis cum se află în prezent. În zilele de colectarea a gunoiului acestea pot fi deplasate de proprietari în faţa uşii de intrare în imobil, astfel cum se întâmpla în alte cazuri similare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 alin. 1 pct. 9 C.pr.civ.
În apărare, pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI B-DUL D. Nr. 17 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că în mod corect a reţinut instanţa de apel că reclamanta nu a indicat exact legislaţia europeană de care se prevalează.
Referitor la Directiva nr. 2008/98/CE a Parlamentului European, invocată în recurs, s-a arătat că aceasta a fost transpusă în legislaţia internă prin Legea nr. 211/2011. La art. 59 alin. 1 lit. f din aceasta se reţine că obligaţia asigurării spaţiilor necesare pentru colectarea deşeurilor revine autorităţilor administraţiei publice locale.
Condiţiile în care se poate amenaja un spaţiu pentru colectarea deşeurilor menajere în curtea interioară a imobilului conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 536/1997 rezultă din adresa nr. 4382/43/04.01.2013 depusă în apel, adresă completată cu adresa nr. 82931/443/03.04.2013 depusă tot în apel.
Referitor la interpretarea prevederilor art. 3 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536/1997 s-a arătat că acestea, raportat la principiul neretroactivităţii legii, nu sunt aplicabile în cauză, imobilul fiind construit înainte de anul 1914.
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au constatat că actuala amplasare a recipientelor de colectare în coridorul de acces al imobilului este o modalitate care satisface interesele marii majorităţi a membrilor asociaţiei de proprietari, creând prejudicii foarte mici reclamantei recurente, în condiţiile în care spaţiul său este situat la subsolul imobilului.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că spaţiul în care se depozitează urnele nu este unul închis, aşa încât se realizează o ventilaţie a spaţiului, fiind întreţinut şi curat. În acest fel se asigură şi o manevrare uşoară şi nederanjantă la momentul ridicării urnelor de către serviciul de salubritate.
Analizând recursul declarat de reclamanta SC A. T. SRL împotriva deciziei civile nr. 386 din
10.09.2013 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
Astfel cum a arătat şi reclamanta în cererea de recurs, în această fază procesuală nu mai este admisibilă cenzurarea stării de fapt stabilite de către instanţa de fond, menţinută în apel, art.304 alin.1 C.pr.civ. în forma în vigoare aplicabilă în cauză statuând în sensul admisibilităţii recursului numai în ceea ce priveşte invocarea unor motive de nelegalitate ale hotărârii atacate.
În cauza dedusă judecăţii, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au stabilit că pubelele pentru colectarea deşeurilor sunt amplasate în coridorul de acces al imobilului situat în Cluj-Napoca, B-dul D. nr.17, oricare dintre locatari fiind nevoiţi să treacă prin faţa urnelor de gunoi pentru a intra în propriul apartament. S-a reţinut de asemenea şi faptul că spaţiul în care sunt amplasate urnele este ventilat, prin grija celor care locuiesc în imobil uşile de la casa scărilor, de la parter şi etaje, fiind lăsate deschise.
Referitor la curtea interioară a imobilului, pe baza probelor administrate, în special a procesului verbal de cercetare la faţa locului, s-a reţinut care este situaţia acesteia, motivul pentru care s-a apreciat că nu se impune mutarea pubelelor în această locaţie fiind acela că distanţa de parcurs până la uşa imobilului(curtea interioară neavând ieşire directă la drumul public) este mare, din cauza pavării curţii interioare cu dale şi a momentului la care sunt colectate deşeurile existând riscul producerii de disconfort fonic.
Un argument esenţial avut în vedere de către instanţe pentru a respinge solicitarea reclamantei de mutare a pubelelor în curtea interioară a imobilului a fost acela că majoritatea persoanelor care locuiesc în imobil au optat pentru varianta amplasării pubelelor în interiorul imobilului.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că temeiul din dreptul intern invocat de către reclamantă a fost printre altele Legea nr.211/2011 privind regimul deşeurilor, lege prin care a fost transpusă în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.
Având în vedere că reclamantul a înţeles să invoce distinct şi Directiva 2008/98/CE se impun a fi făcute două precizări.
În primul rând, astfel cum s-a arătat mai sus, directiva a fost deja implementată în legislaţia internă, nefiind invocat de către reclamantă faptul că directiva nu ar fi fost implementată corect şi la timp în legislaţia naţională pentru a se pune problema neaplicării normelor naţionale contrare prevederilor din directivă şi a aplicării directe a directivei(a se vedea în acest sens cauza C 270/81, Felicitas Rickmers-linie KG c. Finanzamatfur Verkehrusteuern).
Apoi, este cunoscut faptul că directiva nu poate avea efect direct decât ascendent, ceea ce înseamnă că o persoană poate invoca prevederile directivei care îndeplineşte condiţiile pentru a avea efect direct, numai împotriva statului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce rezultă din directivă, iar nu şi
împotriva unui particular, astfel cum este situaţia din cauză. Un efect indirect orizontal a fost acceptat în jurisprudenţa Curţii, menţinându-se însă condiţia neimpunerii unei obligaţii unui particular.
Revenind la legislaţia internă, se constată că la art.1 din Legea nr.211/2011 se prevede că „prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora”.
Apoi, la art.13 din lege se prevede că “producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.”
De asemenea la art.22 alin.1 din lege se prevede că “producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.”
Art.20 din Legea nr.211/2011, la care face trimitere atât art.13 cât şi art.22, prevede că gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră; fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
Conform pct.10 din anexa nr.1 a Legii nr.211/2011, deţinătorul de deşeuri este definit ca fiind producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora, iar conform pct.17 producătorul de deşeuri este definit ca fiind orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri.
Din ansamblul prevederilor legale redate mai sus rezultă că principiul avut în vedere de Legea nr.211/2011 este acela al responzabilizării producătorilor de deşeuri, deţinătorilor de deşeuri şi a persoanelor care se ocupă de gestionarea deşeurilor, astfel încât toate operaţiunile privind deşeurile să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, impunându-se printre altele evitarea disconfortului din cauza mirosurilor.
Instanţa de apel a analizat prevederile art.3 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.536/1997, act normativ de asemenea invocat ca şi temei de drept al acţiunii formulate, reţinând în mod corect că raportat la data edificării imobilului în litigiu acesta nu poate fi în totalitate aplicat în cauză, referindu-se practic la clădirile de locuit care urmează să fie edificate sub incidenţa sa. Raportat la acest text de lege şi la relaţiile comunicate de către Primăria municipiului Cluj-Napoca instanţei de apel, s-a concluzionat în acelaşi sens în care a făcut-o şi instanţa de fond, respectiv că soluţia optimă este aceea de menţinere a locului în care sunt amplasate în prezent pubelele de gunoi în imobilul situate în Cluj-Napoca, B-dul D. nr.17.
Prevederile art.5 din odin nu au mai fost avute în vedere de către instanţa de apel, în considerentele sentinţei pronunţate de judecătorie fiind reţinut şi acest text de lege care prevede posibilitatea ca la parterul clădirilor de locuit să se amenajeze, printre altele, camere speciale de depozitare a rezidurilor solide, cu condiţia ca acestea să nu constituie , prin funcţionarea lor, riscuri pentru sănătatea populaţiei sau să nu creeze discomfort.
Rezultă deci că soluţia pronunţată prin decizia atacată nu a avut în vedere dispoziţiile Legii nr.221/2011, deşi şi acest act normativ a fost avut în vedere de către reclamantă în momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Aplicând dispoziţiile relevante în cauză din această lege specială , astfel cum acestea au fost reţinute şi redate anterior, raportat evident la starea de fapt stabilită, Curtea apreciază că recursul formulat de către reclamantă este întemeiat.
În mod cert, prin amplasarea pubelelor de gunoi în coridorul de acces al imobilului se creează disconfort, din mai multe puncte de vedere, şi într-o mai mare sau mai mică măsură, pentru toate persoanele care locuiesc sau îşi desfăşoara activitatea în acest imobil.
În aceste condiţii este important de stabilit în primul rând dacă normele legale încălcate în acest fel au caracter dispozitiv, numai dacă ar avea acest caracter putându-se pune problema derogării de la acestea prin voinţa majorităţii persoanelor care locuiesc sau îşi desfăşoară activitatea în imobil. Fiind vorba despre sănătatea populaţiei şi protecţia mediului nu se poate considera însă că ar fi vorba depre astfel de norme, ci depre norme cu caracter imperativ, prin acestea tinzându-se la ocrotirea unui interes
general, iar nu particular. Rezultă deci că dispoziţiile Legii nr.211/2011 trebuie respectate şi de către părţile implicate în litigiu, neputându-se deroga de la acestea în nici un fel.
Apoi, se impune a se stabili dacă este posibilă respectarea dispoziţiilor Legii nr.211/2011 în cauză, având în vedere particularităţile imobilului în discuţie, imobil edificat la începutul secolului XX.
Ţinând cont de caracteristicile imobilului, astfel cum acestea au fost minuţios reţinute de către instanţa de fond ca urmare a administrării probei cu cercetarea la faţa locului, se apreciază că dispoziţiile Legii nr.211/2011 pot fi respectate în cauză, astfel cum a arătat reclamanta, prin amplasarea pubelelor în curtea interioară a imobilului, nefiind identificat vreun spaţiu în acest sens la parterul imobilului, spaţiu care să respecte cerinţele art.5 din Ordinul nr.536/1997.
Faptul că prin amplasarea pubelelor de gunoi în curtea interioară a imobilului s-ar putea produce disonfort pentru unele dintre persoanele care locuiesc în imobil este surmontabil, revenind pârâtei să găsească soluţii acceptabile în acest sens.
Distanţa mai mare de parcurs până la uşa imobilului faţă de cea care trebuie parcursă în actualele condiţii de către serviciul de salubritate, nu este un impediment pentru luarea acestei măsuri, persoanele care îndeplinesc acest serviciu fiind nevoite şi în prezent să intre în imobil pentru a colecta periodic deşeurile, neavând deci relevanţă faptul că ar trebui parcursă o distanţă mai mare cu câţiva metri în acest sens. De altfel, dacă se creează inconveniente prin luarea acestei măsuri, pârâta are latitudinea de a face demersuri pentru înlăturarea sau diminuarea acestora, în această problemă voinţa majorităţii persoanelor care formează asociaţia de proprietari prezentând relevanţă.
În ceea ce priveşte o eventuală încălcare a unor prevederi legale prin amplasarea pubelelor de gunoi în curtea interioară a imobilului, astfel cum rezultă din adresele nr.4382/443/17.01.2013 şi nr.82931/443/03.04.2013 emise de Direcţia tehnică din cadrul Municipiului Cluj-Napoca(fila 10,11 dosar apel), se apreciază că această susţinere nu este întemeiată.
În primul rând prin aceste adrese nu se indică exact care anume prevederi legale ar fi încălcate, menţionându-se generic H.C.L. nr.257/2008 prin care s-a aprobat Regulamentul Serviciului de Salubrizare a Municipiului Cluj-Napoca, nefiind posibil a fi încălcate toate prevederile din acest regulament.
Apoi, din lecturarea prevederilor acestui regulament, nu se poate trage concluzia că prin mutarea pubebelor de gunoi în curtea interioară a imobilului s-ar încălca vreuna din prevederile acestui regulament. Oricum, având în vedere că este vorba despre o hotărâre de consiliul local, aceasta nu poate conţine prevederi care ar fi în contradicţie cu Legea nr.211/2011.
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct.9, art.312alin.3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamanta SC A.T. SRL împotriva deciziei civile nr. 386 din 10.09.2013 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în sensul că în temeiul art.296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 752/17.01.2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca.
Va fi schimbată sentinţa în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI Cluj-Napoca, B-dul ..., fiind obligată pârâta să facă demersurile necesare pentru mutarea urnei de gunoi a imobilului din casa scării în curtea interioară a imobilului.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în dosar.
| ← Obligaţie de a face. Gard construit nelegal, prin care se... | Despăgubiri pentru pagube produse prin excavarea terenului... → |
|---|
