Partajul voluntar al bunurilor succesiunii realizat în fapt, fără a fi materializat într-un înscris. Efecte asupra acţiunii de ieşire din indiviziune
| Comentarii |
|
C. civ., art. 728, art. 730 C. proc. civ., art. 6737
Deşi art. 730 alin. (1) C. civ. prevede posibilitatea împărţirii succesiunii, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, între toţi moştenitorii prezenţi şi majori, după voinţa lor, nu se poate interpreta că eventuala înţelegere verbală a moştenitorilor este suficientă pentru existenţa unui partaj voluntar.
Articolul 1705 C. civ. prevede că tranzacţia (înţeleasă ca un contract prin care părţile preîntâmpină un proces ce poate să se nască) trebuie să fie constatată printr-un act scris, ceea ce face aplicabilă cerinţa formei ad probationem (întocmirea unui înscris care să probeze actul juridic civil constând în voinţa partajării). Această formă este o excepţie de la principiul consensualismului şi se întemeiază, pe de o parte, pe importanţa anumitor acte juridice civile, iar, pe de altă parte, pe avantajul practic pe care îl prezintă o asemenea formă, în sensul reţinerii cu certitudine a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 77 R din 12 februarie 2008, nepublicată
Prin acţiunea principală înregistrată la data de 20 aprilie 2004 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. 3196/4/2004, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe fratele său, pârâtul D.P.P., solicitând să se constate că din masa succesorală rămasă în urma părinţilor defuncţi D.P. şi D.I. face parte şi apartamentul 45 situat în Bucureşti, sector 4; să se dispună suplimentarea certificatului de moştenitor emis de fostul notariat de Stat al Sectorului 4 şi partajarea apartamentului conform cotelor stabilite în certificat.
Pârâtul D.P.P. a depus, la data de 1 iunie 2004, cerere reconvenţională, ulterior completată şi precizată, solicitând includerea în masa partajabilă şi a apartamentului nr. 5 situat în sector 2, Bucureşti, două terenuri agricole situate în judeţul Gorj şi un teren intravilan situat în
Bucureşti, Fundătura Puţul înalt, sector 4, de asemenea toate bunurile mobile primite de reclamantă ca daruri manuale de la părinţi.
In urma administrării probatoriilor cu înscrisuri, interogatorii şi martori, şi neexistând o învoială a părţilor asupra bunurilor supuse împărţelii, instanţa de fond a pronunţat la data de 27 septembrie 2005, o încheiere de admitere în principiu, potrivit dispoziţiilor art. 6736
C. proc. civ., prin care a fost admisă acţiunea principală formulată de reclamantă şi în parte cererea reconvenţională, constatându-se că masa succesorală rămasă la deschiderea succesiunii defuncţilor D.P. şi D.I. este compusă şi din apartamentul nr. 45 situat în sectorul 4, terenul agricol în suprafaţă de 1,3475 ha şi păşune în suprafaţă de 2 ha situate în extravilanul comunei Bolboşi, sat Ohaba Jiu, jud. Gorj, terenul agricol în suprafaţă de 1,5 ha situat în comuna Ciuperceni, jud. Gorj, respingându-se cererile privind raportul donaţiilor (constatându-se intervenită prescripţia extinctivă) şi cererea privind reţinerea în masa succesorală şi a altor imobile, ca neîntemeiate.
In motivarea încheierii de admitere în principiu, prima instanţă a reţinut că prin certificatul de moştenitor nr. 424 din 13 aprilie 1991 emis de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 Bucureşti, s-a constatat deschisă succesiunea defuncţilor D.P. decedat la data de 4 noiembrie 1989 şi D.I. decedată la data de 24 noiembrie 1991, părinţii părţilor, stabilindu-se ca moştenitori legali reclamanta-pârâtă şi pârâtul-recla-mant, cu cote succesorale de 1/2 fiecare, masa succesorală fiind formată din dreptul de concesiune asupra unui loc de înhumare în suprafaţă de 6 mp situat în cimitirul Mănăstirea Cernica. Prima instanţă a reţinut că în afara acestui bun, la data decesului şi ulterior acestuia, au existat şi alte bunuri în proprietatea defuncţilor:
A fost înlăturată ca nedovedită susţinerea pârâtului-reclamant cu privire la existenţa unui partaj al părţilor prin buna învoială asupra apartamentului nr. 45 situat în Bucureşti, sector 4. S-a apreciat că nu constituie o dovadă a partajului voluntar simpla nemenţionare a bunului la deschiderea succesiunii şi nici faptul că s-a solicitat partajul după 12 ani, ieşirea din indiviziune fiind imprescriptibilă.
Deşi pârâtul-reclamant D.P.P. a solicitat instanţei să se ţină cont că a locuit cu defuncţii timp de 17 ani şi a plătit împreună cu aceştia 50% din cheltuielile de întreţinere, impozit, ratele, precum şi bunurile mobile achiziţionate de defuncţi, instanţa de fond a reţinut că acesta nu a formulat o cerere pentru constatarea unui drept de creanţă, iar înscrisurile dovedesc cumpărarea apartamentului de către defuncţi prin achitarea avansului de 100.000 lei şi efectuarea unui împrumut CEC de 31.169 lei, total care corespunde valorii de cumpărare din anul 1974.
In privinţa apartamentului nr. 5 situat în sectorul 2, Bucureşti (solicitat prin cererea reconvenţională a fi inclus în masa succesorală), instanţa de fond a reţinut că acesta este proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte şi a soţului acesteia, nefacându-se dovada că a fost donat de defuncţi, ci că aceştia le-au vândut în anul 1972, cota indiviză de 1/3; totodată, s-a constatat ca fiind prescrisă în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, acţiunea personală cu caracter patrimonial, de raportare a donaţiilor.
Imobilul compus din teren în suprafaţă de 595 mp, situat în
Bucureşti, Fundătura Puţul înalt, sector 4, nu a fost reţinut de către instanţa de fond la masa de împărţit, deoarece, deşi a făcut parte din patrimoniul defuncţilor, în prezent nu figurează în evidenţele fiscale ale Direcţici Generale de Impozite şi Taxe Locale Sector 4 Bucureşti, rezultând din interogatoriile părţilor că a fost expropriat, astfel că părţile pot face demersuri pentru recuperarea ulterioară a acestuia. Au fost reţinute la masa de împărţit terenurile agricole din judeţul Gorj pentru care au fost eliberate titlurile de proprietate.
Asupra capătului de cerere reconvenţională privind raportarea darurilor manuale primite de către reclamanta-pârâtă de la defuncţi, instanţa de fond a constatat că acestea nu au fost determinate şi dovedite în cuantumul solicitat şi că a intervenit prescripţia extinctivă.
După efectuarea expertizelor tehnice de evaluare a bunurilor, prin sentinţa civilă nr. 6511 din 10 noiembrie 2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă
B.E. şi în parte cererca reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant
D.P.P. S-a constatat că masa succesorală rămasă la deschiderea
succesiunii defuncţilor D.P. şi D.I. este compusă şi din: apartamentul nr. 45 situat în Bucureşti, sector 4, cu o valoare de circulaţie de 45.680 curo (echivalentul în lei la data efectuării expertizei 1.595.724.305 ROL) conform raportului de expertiză omologat în cauză; teren în suprafaţă de 1 ha 3475 mp situat în extravilanul comunei Bolboşi sat Ohaba Jiu, jud. Gorj, cu o valoare de circulaţie de 22.102 lei RON; teren agricol în suprafaţă de 2 ha situat în extravilanul comunei Bolboşi sat Ohaba Jiu, jud. Gorj, categorie păşune, cu o valoare de circulaţie de 7.200 lei (RON); teren agricol în suprafaţă de 1,50 ha situat în extravilanul comunei Ciuperceni, jud. Gorj, cu o valoare de circulaţie de 31.470 lei RON, valoarea totală a bunurilor fiind de 2.203.444.305 lei (ROL). A fost atribuit pârâtului-reclamant D.P.P. în deplină proprietate şi paşnică folosinţă apartamentul 45, situat în Bucureşti, sector 4. Au fost atribuite reclamantei-pârâte B.E. în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenurile în suprafaţă de 1 ha 3475 mp şi 2 ha situate în comuna Bolboşi sat Ohaba Jiu, jud. Gorj, în suprafaţă de 1.500 ha situat în comuna Ciuperceni, jud. Gorj, conform titlurilor de proprietate eliberate de Comisia judeţului Gorj. Deoarecc pârâtul-reclamant a primit bunuri peste cota sa valorică de 1/2 din masa succesorală, a fost obligat la 494.002.152,5 lei ROL cătrc reclamanta-pârâtă B.E., reprezentând sultă.
In motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că nu există obiecţiuni la rapoartele de expertiză şi că nu a fost contestată cota succesorală a părţilor de 1/2 din masa succesorală. La atribuirea bunurilor cătrc părţi, instanţa de fond a reţinut că pârâtul-reclamant a locuit împreună cu defuncţii în apartamentul situat în strada Izvorul Mureşului şi că terenurile au fost date în arendă de către reclamanta-pârâtă, care a obţinut sume de bani folosite în exclusivitate, conform probelor administrate în cauză.
S-a formulat apel de către ambele părţi.
Prin motivele de apel, apelanta-reclamantă-pârâtă B.E. a arătat că se impune schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu atribuirea către sine a apartamentul nr. 45 situat în Bucureşti, sector 4, cu obligarea la plata către apelantul-pârât a sultei care i se cuvine potrivit cotei legale de 50%, fie cu atribuirea în natură a acestui imobil apelantului-pârât împreună cu terenurile pe care le-a dorit a fi incluse la masa partajabilă, cu obligarea acestuia la plata sultei.
S-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, dcoarecc, deşi s-a luat act de voinţa sa că renunţă la orice preten
ţie asupra terenurilor solicitate a fi incluse în masa partajabilă de către apelantul-pârât şi că ele să fie atribuite acestuia, s-a trecut peste voinţa sa din dorinţa de a realiza loturi egale pentru moştenitori, însă acest aspect îi produce prejudicii, întrucât îi este imposibil să se poată îngriji de cele două terenuri, din cauza vârstei, a stării de sănătate, precum şi a distanţei mari dintre locuinţa sa şi satul unde se află amplasate cele două terenuri.
întrucât instanţa a atribuit în natură apelantului-pârât apartamentul nr. 45, situat în Bucureşti, sector 4, întrucât acesta nu deţine o altă locuinţă, trebuia să acorde acestuia şi terenurile, de care s-a ocupat îndeaproape prin efectuarea demersurilor în vederea obţinerii titlurilor de proprietate şi clarificarea situaţiei lor juridice.
In motivarea cererii sale, apelantul-pârât-reclamant D.P.P. a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, în primul rând faţă de faptul că nu a avut în vedere probatoriul administrat din care rezultă că între părţi a existat un partaj voluntar verbal, fiind îndeplinite cerinţele art. 730 C. civ. A arătat de asemenea, că în mod greşit nu au fost incluse în masa partajabilă: teren forestier în suprafaţă de 3,5 ha situat în Bolboşi jud. Gorj; teren agricol extravilan în suprafaţă de 3,08 ha situat în com. Ciuperceni, jud. Gorj; teren viran în suprafaţă de 595 mp situată în Bucureşti, Fundătura Puţul înalt, sector 4; cota de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti, sector 2; suma de 270.221 lei reactualizată, mobilier şi maşini, îmbunătăţiri în acest imobil.
Prin decizia civilă nr. 915A din 19 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, au fost respinse ca nefondate ambele apeluri. Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut următoarele:
Critica vizând existenţa partajului voluntar cu privire la apartamentul nr. 45, situat în Bucureşti, sector 4, a fost înlăturată, având în vedere că susţinerile apelantului D.P.P. nu au fost dovedite, deşi au fost administrate probe în acest sens. S-a apreciat că solicitarea de ieşire din indiviziune după un timp mai îndelungat de la decesul autorilor părţilor şi neincluderea unor bunuri în masa succesorală la data eliberării certificatului de moştenitor nu justifică existenţa unui asemenea partaj, faţă de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi a înscrisurilor depuse la dosar şi analizate în mod temeinic de către prima instanţă.
S-a reţinut corecta soluţionare cu privire la suprafeţele de teren situate în judeţul Gorj, neincluse în masa succesorală de către prima instanţă, având în vedere că pentru acestea nu există un titlu de pro-
prictatc, chiar apelantul arătând în motivele de apel că se poartă litigii în instanţe cu privire la aceste terenuri. Nu se impunea includerea în masa succesorală a terenului în suprafaţă de 595 mp, situat în Bucu-
reşti, Fundătura Puţul înalt, sector 4, faţă de faptul că notificarea efectuată de apelant potrivit Legii nr. 10/2001 nu a fost soluţionată, nefiind clarificată situaţia juridică a acestui teren şi nici dreptul de proprietate al moştenitorilor.
Tribunalul a reţinut că apartamentul nr. 5, situat în Bucureşti, sector 2, este proprietatea apelantei-reclamante şi a soţului său, nefiind posibilă includerea în masa succesorală, deoarece nu s-a făcut dovada partajului voluntar, iar din actele dosarului rezultă că defuncţii au vândut apelantei-reclamante şi soţului său în anul 1972 cota indiviză de 1/3 din acest apartament, astfel încât aceştia din urmă fiind coproprietari cu defuncţii, au devenit singurii proprietari ai apartamentului.
Nu au fost reţinute nici criticile vizând pasivul succesoral, la fond nefiind formulată expres o astfel de cerere, iar celelalte sume pretinse, deşi nu au fost determinate şi dovedite în cuantumul solicitat, oricum, faţă de dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, erau prescrise la data formulării.
Sub aspectul evaluării, s-a apreciat că, nefiind formulate obiecţiuni la rapoartele de expertiză, în mod corect instanţa de fond le-a omologat, motivând în acest sens alegerea expertizelor, prin prisma criteriilor de evaluare folosite de experţi.
In privinţa apelului reclamantei-pârâte, au fost înlăturate criticile privind modalitatea dispunerii ieşirii din indiviziune. S-a considerat că prima instanţă a apreciat în mod judicios starea de fapt, atât în ceea ce priveşte imobilul situat în Bucureşti, în care şi în prezent locuieşte pârâtul, dar şi cu privire la terenurile care au fost exploatate de reclamantă. Această situaţie de fapt a reprezentat un criteriu important în atribuirea bunurilor şi formarea loturilor.
împotriva deciziei de apel, au formulat recurs ambele părţi.
Reclamanta-pârâta B.E. a solicitat modificarea în tot a deciziei şi, pe
fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată. In dezvoltarea motivelor recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat, prin reluarea motivelor de apel, că este criticabilă modalitatea în care a fost împărţită masa partajabilă, solicitându-se atribuirea în natură către reclamanta-pârâtă, a apartamentului nr. 45 situat în Bucureşti, sector 4, cu obligarea la plată către pârâtul-reclamant a sultei care i se cuvine potrivit cotci legale de 50%, fie atribuirea în
natură a acestui imobil pârâtului-reclamant împreună cu terenurile pe carc lc-a dorit a fi incluse la masa partajabilă, cu obligarea acestuia la
plata sultei. In subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtului-reclamant la achitarea sultei cătrc recurentă în cel mult 2 tranşe, plătite în decurs de 12 luni.
S-a arătat că atribuirea terenurilor, s-a făcut împotriva voinţei sale, pe considerentul că le-a exploatat, însă în contractul de arendare nr. 355 din 17 iunie 1996, figurează ca arendatori ambele părţi, iar termenul de 5 ani pentru care a fost arendat terenul a expirat în anul 2001 şi nu a fost prelungit. Totodată, recurenta nu a efectuat niciun demers în vederea constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor şi nici nu a mandatat niciodată pe cineva în acest sens. Astfel, nu există niciun motiv pentru care să îi fie atribuite terenurile în discuţie, din moment ce a renunţat la ele în favoarea pârâtului-recla-mant, doar acesta depunând toate eforturile în vederea redobândirii lor, fiind temeinic îndreptăţit să le primească în proprietate.
Pârâtul-reclamant D.P.P. a solicitat modificarea în tot a deciziei şi sentinţei, iar pe fond, admiterea excepţiei inadmisibilităţii; în cazul respingerii excepţiei, a solicitat admiterea în tot a cererii reconvenţio-nale astfel cum a fost formulată.
1. In dezvoltarea recursului s-a arătat, în esenţă, că a existat între părţi un partaj voluntar verbal, fiind îndeplinite condiţiilc art. 730 C. civ. şi ncfiind necesară îndeplinirea vreunei formalităţi, existenţa acestuia rezultând din modul de exploatare a bunurilor succesorale şi nepromovarea partajului un timp îndelungat. Lipsind obiectul partajului, deoarecc nu se poate împărţi pe calc judecătorească, ceea ce s-a împărţit pc calc amiabilă acum 15 ani, acţiunea apare ca lipsită şi de interes. Existenţa partajului voluntar a determinat şi pierderea dreptului recurentului de a cere raportul donaţiei deghizate. Aceste considerente atrag admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
2. S-a criticat neincluderea în masa succesorală a terenurilor din
judeţul Gorj pentru care nu s-a depus titlul de proprietate: deşi pentru
terenul forestier de 1,5 ha situat în comuna Bolboşi jud. Gorj, s-a
depus titlul constând în sentinţa civilă nr. 958 din 8 iunie 2006 definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, coroborată cu procesul-verbal de punere în posesie emis de Primăria Bolboşi, solicitându-se pronunţarea unei noi încheieri de admitere în principiu, cererea a fost res
pinsă fară motivare. Pentru celelalte terenuri există procese-verbale de punere în posesie, respectiv adeverinţe. Ca atare, este incidcnt motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 teza a Il-a C. proc. civ., dcoarecc procedând
în sensul respingerii parţiale a cererii reconvenţionale, cele două instanţe au acordat mai puţin decât s-a cerut.
3. In masa succesorală partajabilă trebuia inclus şi imobilul teren
viran în suprafaţă de 595 mp situat în Bucureşti, Fundătura Puţul înalt, sector 4 al cărui titlu este reprezentat de actul de vânzare-cumpărare nr. 3568/312 din 30 iunie 1955, fiind incident şi în acest caz, motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 teza a Il-a C. proc. civ.
4. Asupra cotei de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti, sector 2, a existat o donaţie deghizată de la defuncţi şi nu o înstrăinare cu titlu oneros, deoarece exista o imposibilitate morală de solicitare a sumei de către părinţii defuncţi. De asemenea, trebuia introdus în cauză pentru opozabilitate, B.M., soţul reclamantei-pârâte, ca parte din contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului.
Recurentul a apreciat că nu este în culpă cu privire la prescrierea cererii de raport al donaţiei, faţă de existenţa partajului voluntar şi curgerea termenului de la data introducerii prezentei acţiuni. Aceste considerente atrag incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
5. Greşit a respins instanţa de apel cererea de evaluare a suprafeţei de teren forestier de 1,5 ha situat în comuna Bolboşi jud. Gorj, printr-o completare a celui de al doilea raport de expertiză; această instanţă trebuia să pronunţe o nouă încheiere de admitere în principiu. Motivul atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că se impune respingerea ca nefondat a recursului pârâtului-reclamant D.P.P., respectiv admiterea recursului reclamantei-pârâte B.E., cu modificarea în parte a deciziei recurate, pentru următoarele considerente:
Vor fi analizate cu prioritate motivele de recurs privind compunerea masei succesorale (susţinute de către pârâtul-reclamant), urmând a fi ulterior expuse considerentele privind modalitatea de partajare (motive susţinute de către reclamanta-pârâtă). Cât priveşte recursul pârâtului-reclamant D.P.P., Curtea reţine:
Potrivit art. 728 şi 729 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, împărţirea putând fi cerută chiar atunci când unul sau mai mulţi moştenitori au posedat părţi separate din succesiune. Deşi art. 730 alin. (1) C. civ. prevede posibilitatea împărţirii succesiunii, fară îndeplinirea vreunei formalităţi, între toţi moştenitorii prezenţi şi majori, după voinţa lor, nu se poate interpreta că eventuala înţelegere verbală a moştenitorilor, este suficientă pentru existenţa unui partaj
voluntar. Art. 1705 C. civ. prevede că tranzacţia (înţeleasă ca un contract prin care părţile preîntâmpină un proces ce poate să se nască) trebuie să fie constatată printr-un act scris, ceea ce face aplicabilă în speţă, cerinţa formei ad probationem (întocmirea unui înscris care să probeze actul juridic civil constând în voinţa partajării). Această formă este o excepţie de la principiul consensualismului şi se întemeiază, pe de o parte, pe importanţa anumitor acte juridice civile, iar pe de altă parte, pe avantajul practic pe care îl prezintă o asemenea formă, în sensul reţinerii cu certitudine a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
Totodată, raportând susţinerea existenţei unui partaj voluntar, la momentul dezbaterii succesiunii defuncţilor părinţi ai părţilor (finalizată cu emiterea de către fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 Bucureşti a certificatului de moştenitor nr. 424 din 13 aprilie 1991), poate fi considerată ca aplicabilă regula prevăzută de art. 1191 alin. (1) C. civ., privind dovedirea doar prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, a „actelor juridice al căror obiect depăşeşte suma de 250 lei”. Prin urmare, sancţiunea nerespectării formei cerute ad probationem atrage imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă (martori, prezumţii etc.). Astfel, Curtea va respinge ca neîntemeiată critica recurentului privind interpretarea dată de instanţele anterioare, asupra partajului voluntar al bunurilor succesiunii.
Cât priveşte neincluderea în masa succesorală a unor imobile teren, cu consecinţa neevaluării acestora, Curtea notează:
Asupra terenului forestier de 1,5 ha, situat în comuna Bolboşi, jud. Gorj, se constată că cererea de suplimentare a încheierii de admitere în principiu a fost respinsă corect şi motivat prin încheierea de şedinţă a primei instanţe din data de 24 octombrie 2006, faţă de inexistenţa unui consimţământ al tuturor coproprietarilor, precum şi a contradicţiilor existente între suprafeţele consemnate de sentinţa Judecătoriei Motru şi procesul-verbal de punere în posesie. De altfel, în apel, pârâtul-recla-mant a indicat o altă suprafaţă de teren forestier (de 3,5 ha), ceea ce echivalează cu o cerere nouă, aflată sub interdicţia prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a formulării în calea de atac. Articolul 6737 C. proc. civ. prevede posibilitatea, şi nu obligativitatea instanţei de fond de a da o nouă încheiere, iar instanţa de apel ar fi procedat în acest sens doar în situaţia evocării fondului, ca urmare a admiterii apelului.
In privinţa celorlalte terenuri din judeţul Gorj şi a terenului situat
în Bucureşti, Fundătura Puţul înalt, sector 4, se constată că, în raport de neclarificarea situaţiei juridice a acestora, este justă înlăturarea acestora din compunerea masei succesorale.
Asupra motivului de recurs invocat în susţinerea nelegalităţii decizici, prevăzute de art. 304 pct. 6 teza a Il-a C. proc. civ., Curtea reţine că menţionarea acestuia este una greşită: textul prevede situaţia în carc „instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, fiind inoportună afirmaţia contrară că „procedând în sensul respingerii parţiale a cererii reconvenţionale, cele două instanţe, au acordat mai puţin decât s-a cerut”. Legiuitorul a prevăzut ipoteza depăşirii procedurale de către instanţă a limitelor investirii şi nicidecum pe aceea în care, soluţionând toate cererile cu care a fost învestită, a înţeles să admită în parte pretenţiile reclamate.
Cota de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti, sector 2 a fost corect apreciată ca fiind în proprietatea reclamantei-pârâte şi a soţului acesteia, nefiind făcută de către pârâtul-reclamant dovada susţinerilor de existenţă a unei donaţii deghizate ori a partajului voluntar asupra succesiunii.
Va fi înlăturată ca neîntemeiată şi critica privind neintroducerea în cauză pentru opozabilitate, a coproprietarului apartamentului, B.M., soţul reclamantei-pârâte. Curtea constată că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii părţilor potrivit căruia partea este cea care determină limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în carc se va desfăşura judecata cu privire la obiect şi la părţi. Nu poate fi opus în această privinţă principiul rolului activ al judecătorului, deoarecc cât priveşte latura subiectivă a procesului, instanţa nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces. Părţile pot lărgi sfera subiectivă a procesului prin formularea unei cereri de chemare în judecată a altor persoane, chemării în garanţie sau arătării titularului dreptului, în vreme ce terţii pot solicita să participe la judecată, sub forma cererii de intervenţie voluntară.
Cât priveşte recursul reclamantei-pârâte B.E., Curtea reţine:
Pe de o parte, art. 67311 C. proc. civ. prevede că, în cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc. Se constată că în cauză niciuna dintre părţi nu a solicitat atribuirea în natură a celor 3 terenuri situate în judeţul Gorj şi aflate în compunerea masei succesorale: teren în suprafaţă de 1 ha 3475 mp situat în extravilanul comunei Bolboşi sat Ohaba Jiu, jud. Gorj, teren agricol în suprafaţă de 2 ha situat în extravilanul comunei Bolboşi sat Ohaba Jiu, jud. Gorj, catcgorie păşune, teren agricol în suprafaţă de
1,50 ha situat în extravilanul comunei Ciuperceni, jud. Gorj. Acestea
au fost atribuite de către instanţa de fond reclamantei-parate, fară a se face aplicarea textului de lege mai sus enunţat. Se concluzionează că instanţa de apel a soluţionat calea de atac declanşată de reclamanta-pârâtă, cu neobservarea greşitei aplicări de către prima instanţă a procedurii privind împărţeala judiciară, în sensul ignorării prevederilor speciale ale art. 67311 C. proc. civ.
Astfel, Curtea reţine ca fiind întemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (aplicarea greşită a legii), urinând a modifica în parte decizia de apel recurată, în sensul admiterii apelului reclamantei-pârâte B.E. Cum cercetarea fondului cererii de împărţire a celor 3 terenuri s-a efectuat de către prima instanţă într-o altă procedură decât cea legală prevăzută de art. 67311 C. proc. civ., Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în sensul desfiinţării în parte a sentinţei apelate, sub acest aspect. Pe de altă parte, atribuirea către pârâtul-reclamant a apartamentului 45 situat în Bucureşti, sector 4, a ţinut seama de criteriul posesiei actuale a bunului partajat. Cum sulta este stabilită pentru asigurarea egalităţii valorice a loturilor părţilor, aceasta urmează a fi modificată în sensul stabilirii acesteia la valoarea de 22.840 euro reprezentând jumătatea valorii de circulaţie a apartamentului (45.680 euro) sau contravaloarea în lei a acesteia la momentul plăţii efective. Va fi menţinută soluţia de respingere ca nefondat a apelului pârâtului-reclamant, respectiv privind compunerea masei succesorale, pentru considerentele deja expuse, carc au făcut obiectul cercetării şi în recurs.
| ← Devoluţiune legală a moştenirii. întinderea drepturilor... | Succesiune. Volume de cărţi. Dovada existenţei şi numărului... → |
|---|
