Divorţ. Cereri accesorii. Acţiune promovată în perioada de aplicare a Codului familiei
| Comentarii |
|
La soluţionarea cererilor accesorii, instanţa a avut în vedere prevederile art. 40, art. 42, art. 86, art. 94 C. fam., în considerarea faptului că acţiunea de divorţ s-a promovat anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011, ce consacră principiul general al aplicabilităţii dispoziţiilor legale (de drept material şi procedural) în vigoare la data formulării cererii sau sesizării instanţei de judecată cu procesul de divorţ, ori de câte ori nu există dispoziţii exprese derogatorii ce instituie principiul aplicării imediate a legii noi.
Cum în materia dreptului familiei dispoziţiile derogatorii se regăsesc în art. 36 alin. (2), art. 40, art. 42 din Legea nr. 71/2011, care nu se referă la numele purtat ulterior desfacerii căsătoriei, la încredinţarea copilului minor şi la obligaţia de întreţinere a acestuia, dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 îşi găsesc pe deplin aplicabilitatea.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. Iciv., dec. nr. 68/A din 23 mai 2012, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 1695/2011, pronunţată de Judecătoria Beclean la data de 7.10.2011, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.M.E. împotriva pârâtului M.R.I. şi, în consecinţă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 15.08.2009 şi înregistrată în registrul de stare civilă al oraşului Beclean sub nr. 48/15.08.2009, pe baza acordului ambilor soţi; s-a dispus ca reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei, acela de M.; s-a încredinţat reclamantei, spre creştere şi educare, minora R.M., născută la data de
07.05.2010, domiciliul minorei fiind stabilit la mamă; a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere, în cuantum de 167,5 lei lunar, în favoarea minorei începând cu data de 18.07.2011 (data introducerii acţiunii) şi până la majoratul minorei; s-a stabilit în favoarea pârâtului un program de vizitare a minorei astfel: în fiecare zi de joi şi duminică, între orele 09,00-20,00; la fiecare al doilea sfârşit de săptămână de vineri, de la ora 16,00, până duminica, la ora 17,00; o lună dintre lunile iunie, iulie sau august şi o săptămână cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul. Analizând hotărârea atacată, tribunalul constată că apelul declarat este fondat, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Intimata a promovat acţiune de divorţ la data de 18.07.2011, solicitând desfacerea căsătoriei încheiate la data de 15.08.2009. Pe parcursul judecării cauzei, între părţi a intervenit un acord în privinţa desfacerii
căsătoriei, dar şi a cererilor accesorii divorţului (privitoare la nume, la încredinţarea minorei rezultate din căsătorie, la obligaţia de întreţinere, la stabilirea unui program de vizită a minorei), astfel încât instanţa de fond, ţinând seama de înţelegerea soţilor şi de prevederile art. 613' CPC, a pronunţat o hotărâre conformă voinţei părţilor. Ulterior pronunţării acestei hotărâri, la data de 11.10.2011, intimata a mandatat rudele sale să se ocupe de creşterea, educarea şi îngrijirea minorei până la majorat, după care a plecat în străinătate, respectiv în Elveţia, aşa cum rezultă din cuprinsul anchetei sociale întocmite în cauză şi indirect, din cuprinsul împuternicirii conferite de intimată prin care mandatarilor li se acordă dreptul de a duce minora în Elveţia pe perioadă nedeterminată. La data de 20.10.2011 minora a fost luată de apelant la domiciliul său, dată de la care aceasta a rămas alături de apelant, care a refuzat să înapoieze minora mandatarilor, aşa cum rezultă din sesizarea adresată Poliţiei Beclean la data de 24.10.2011.
Prin sentinţa civilă nr. 2041/2011, pronunţată de Judecătoria Beclean la data de 21.11.2011, minora a fost încredinţată provizoriu tatălui apelant. Din cuprinsul anchetelor sociale întocmite în cauză, din depoziţiile martorilor audiaţi în apel rezultă că apelantul are condiţii materiale net superioare faţă de cele de care dispune intimata. Minora se bucură de grija şi atenţia tatălui, care este ajutat de mama sa, locuieşte cu tatăl şi bunicii paterni, persoane care dispun de condiţii morale şi materiale pentru creşterea şi educarea minorei. Fiind plecată în străinătate, reclamanta-intimată nu poate asigura grija zilnică şi educaţia permanentă a copilului său aflat la o vârstă la care are nevoie zilnică de părinţi pentru formarea caracterului său. Convorbirile telefonice sau alte manifestări de afecţiune de la distanţă nu pot suplini afecţiunea de care are nevoie minora, nevoia de orientare a minorei zi de zi.
Având în vedere faptul că, ulterior pronunţării hotărârii de divorţ, intimata a plecat de la domiciliu în străinătate, lăsând copilul în grija rudelor sale, ţinând seama de vârsta fragedă a minorei, de 2 ani, de nevoia de afecţiune a copilului din partea părinţilor săi, de faptul că pârâtul desfaşoară activitate aducătoare de venituri, dispune de condiţii morale şi materiale de creştere şi educare a copilului său, tribunalul apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să fie încredinţat tatălui.
Urmare a încredinţării minorei spre creştere şi educare tatălui, se impune ca intimata să plătească în favoarea minorei o pensie de întreţinere, stabilită, conform solicitării apelantului şi în lipsa dovezii cuantumului veniturilor realizate de intimată, la nivelul venitului minim pe economia naţională. Obligaţia se impune a fi stabilită de la data la care
apelantul a luat minora la domiciliul său - 20.10.2011 şi până la majoratul acesteia, în cotă de 1/4 părţi din venitul minim pe economie, dat fiind faptul că intimata nu mai are alţi minori în întreţinere.
In privinţa cuantumului lunar al obligaţiei de întreţinere, acesta va fi de 167,5 lei în intervalul 20.10.2011-31.12.2011, când în vigoare erau prevederile H.G. nr. 1193/2010, care stabileau cuantumul venitului minim pe economie la suma de 670 lei lunar, respectiv de 175 lei lunar, începând din data de 1.01.2012, când în vigoare este H.G. nr. 1225/2011, care majorează cuantumul venitului minim la suma de 700 lei lunar.
Totodată, având în vedere faptul că apelantul a revenit asupra acordului dat ca intimata să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, anterior definitivării acestuia, că nu s-au dovedit motive temeinice care să justifice îndreptăţirea reclamantei-intimate la purtarea pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, tribunalul apreciază că se impune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de P.
Prin sintagma „motive temeinice” se înţelege interesul moral sau material pe care îl manifestă titularul cererii, care poate fi vătămat în ipoteza în care s-ar reveni la numele anterior de familie, respectiv o prejudiciere semnificativă în cazul în care nu s-ar păstra numele actual. Un asemenea interes trebuie dovedit ca atare, fiind necesar a se proba vătămarea efectivă pe care ar suferi-o un soţ în cazul schimbării numelui său de familie dobândit prin căsătorie sau, după caz, vătămarea pe care ar suferi-o copilul în cazul schimbării numelui de familie al părintelui său.
In baza considerentelor reţinute, tribunalul a admis apelul declarat, a schimbat în parte hotărârea atacată (în limitele a ceea ce s-a criticat) în sensul că a dispus ca reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de P.; a încredinţat pârâtului spre creştere şi educare pe minora născută la data de 7.05.2010 în Bistriţa; a obligat reclamanta să plătească pârâtului în favoarea minorei o pensie lunară de întreţinere în cuantum de 167,5 lei lunar, începând cu data luării minorei de către apelant - 20.10.2011 şi până la data de 31.12.2011, şi de 175 lei lunar, începând din 1.01.2012 şi până la majoratul minorei. A fost înlăturată, dată fiind soluţia adoptată în apel, dispoziţia privitoare la programul de vizită stabilit în favoarea pârâtului. S-au menţinut dispoziţiile necriticate în apel privitoare la desfacerea căsătoriei dintre soţi şi la cheltuielile de judecată la fond.
La soluţionarea cererilor accesorii tribunalul a avut în vedere prevederile art. 40, art. 42, art. 86, art. 94 C. fam., în considerarea faptului că acţiunea de divorţ s-a promovat anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011,
ce consacră principiul general al aplicabilităţii dispoziţiilor legale (de drept material şi procedural) în vigoare la data formulării cererii sau sesizării instanţei de judecată cu procesul de divorţ, ori de câte ori nu există dispoziţii exprese derogatorii ce instituie principiul aplicării imediate a legii noi. Art. 223 din Legea nr. 71/2011 constituie dreptul tranzitoriu, aplicabil ori de câte ori legea nouă de procedură nu cuprinde dispoziţii menite să rezolve diversele aspecte ale conflictului dintre legea veche şi legea nouă. Dispoziţiile derogatorii se aplică limitativ, strict la situaţia pe care o reglementează, fară posibilitate de extrapolare la alte situaţii specifice aceleiaşi materii, dar nereglementate expres prin norme derogatorii. Cum în materia dreptului familiei dispoziţiile derogatorii se regăsesc în art. 36 alin. (2), art. 40, art. 42 din Legea nr. 71/2011, care nu se referă la numele purtat ulterior desfacerii căsătoriei, la încredinţarea copilului minor şi la obligaţia de întreţinere a acestuia, dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 îşi găsesc pe deplin aplicabilitatea.
| ← Divorţ din culpă. Vătămarea gravă a relaţiilor dintre soti | Divorţ prin acordul soţilor. Cerere promovată anterior... → |
|---|
