Numele soţilor. Lipsa acordului privind menţinerea numelui dobândit prin căsătorie
| Comentarii |
|
în condiţiile în care nu s-au dovedit motive temeinice care să justifice îndreptăţirea reclamantei la purtarea pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, iar pârâtul nu a fost de acord ca reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, devine aplicabilă regula generală prevăzută de art. 383 alin. (3) NCC, potrivit căreia fiecare soţ îşi va relua numele avut anterior căsătoriei.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 562/A din 30 aprilie 2013, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 242/2013, pronunţată de Judecătoria Bistriţa la data de 15.01.2013, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta N.l. în contradictoriu cu pârâtul N.V., s-a admis cererea reconvenţională şi, în consecinţă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 02.06.2005 şi înregistrate cu nr. 21/2005 în registrul de stare civilă al Primăriei P.B., prin acordul părţilor; s-a dispus ca reclamanta să poarte în continuare numele din căsătorie, acela de N., iar autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi. Totodată, locuinţa minorului a fost stabilită la mama acestuia. A fost obligat pârâtul la prestarea obligaţiei de întreţinere faţă de minor prin plata unei pensii lunare de întreţinere de 193 lei, începând cu data de 11.04.2012 şi până la majoratul minorului.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate numai în privinţa numelui reclamantei, în sensul încuviinţării reluării numelui avut anterior căsătoriei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate şi în limitele apelului declarat, tribunalul constată că apelul declarat este fondat, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală în privinţa modului de soluţionare a cererii privitoare la numele pe care reclamanta îl va purta după desfacerea căsătoriei, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Potrivit art. 383 NCC, text în baza căruia instanţa a analizat cererea accesorie divorţului, „la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ. Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei. Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei'’. în lipsa învoielii şi în lipsa dovedirii unor motive temeinice care ar justifica păstrarea numelui, art. 383 alin. (3) NCC consacră regula conform căreia fiecare dintre foştii soţi va purta numele avut anterior căsătoriei. Ca atare, regula desprinsă din art. 383 NCC este aceea că, în urma divorţului, fiecare dintre foştii soţi redobândeşte numele avut înainte de încheierea căsătoriei. Norma
legală instituie în acelaşi timp două excepţii, şi anume: învoiala dintre ei ca soţul care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt să poarte acest nume şi ulterior momentului despărţeniei şi ipoteza încuviinţării de către instanţă a păstrării acestui nume pentru motive temeinice.
Din cuprinsul actelor aflate în dosarul de fond nu rezultă existenţa vreunei învoieli între soţi cu privire la numele ce va fi purtat după desfacerea căsătoriei. Dimpotrivă, din poziţia pârâtului-apelant, exprimată prin cererea reconvenţională depusă la dosar la data de 17.05.2012, rezultă evidenta sa opoziţie faţă de păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie, pârâtul solicitând expres a se dispune reluarea numelui avut anterior căsătoriei. Totodată, la termenul de judecată din data de 20.11.2012 s-a relevat acordul pârâtului numai în privinţa desfacerii căsătoriei prin acordul părţilor şi a programului de vizită a minorului. Cu ocazia cuvântului la fondul cauzei, pârâtul, prin reprezentant, a solicitat admiterea în întregime a cererii reconvenţionale, cerere prin care s-a solicitat, printre altele, şi reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei. în aceste condiţii, în care evident că lipseşte acordul pârâtului, prevederile art. 383 alin. (1) NCC nu sunt incidente în cauză.
Prin nicio probă reclamanta-intimată nu a dovedit existenţa unor motive temeinice care ar îndreptăţi-o să poarte pe viitor numele dobândit prin căsătorie, motive justificate, conform art. 383 alin. (2) NCC, de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului. Asemenea motive nici măcar nu au fost relevate de reclamantă şi nici reţinute de
instanţa de fond. In condiţiile în care nu s-au dovedit motive temeinice care să justifice îndreptăţirea reclamantei la purtarea pe viitor a numelui dobândit prin căsătorie, iar pârâtul nu a fost de acord ca reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, devine aplicabilă regula generală prevăzută de art. 383 alin. (3) NCC, potrivit căreia fiecare soţ îşi va relua numele avut anterior căsătoriei. De altfel, în faţa instanţei de apel reclamanta-intimată a fost de acord cu cererea de reluare a numelui avut anterior căsătoriei.
Având în vedere lipsa unui acord între soţi în privinţa numelui care va fi purtat de reclamantă după desfacerea căsătoriei, lipsa unor motive temeinice care să justifice încuviinţarea de a purta numele dobândit prin căsătorie chiar în condiţiile lipsei învoielii, tribunalul a constatat că în cauză trebuia aplicată regula generală, aceea a reluării de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de G.
In baza considerentelor reţinute şi a textelor legale invocate, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 296 CPC, tribunalul a admis apelul declarat, a schimbat în parte hotărârea atacată numai în privinţa numelui purtat după desfacerea căsătoriei şi, în consecinţă, a dispus ca reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de G. Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii, acestea neconstituind obiect al apelului.
| ← Divorţ. Păstrarea numelui dobândit prin căsătorie | Divorţ. Numele purtat după desfacerea căsătoriei. Sintagma... → |
|---|
