Divorţ. Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 2755 din data de 26.04.2016
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXX din data de XXX, reclamanta D.D.D. a chemat în judecată pe pârâtul D.B. solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie desfăcută căsătoria încheiată la data de XXX, să i se încuviințeze să revină la numele de XXX, să fie stabilită la ea locuința minorei M.D. și la pârât locuința minorului B.N., cu exercitarea în comun a autorității părintești, să fie compensate obligațiile de întreținere pe fiecare părinte le datorează în favoarea minorilor și să fie stabilit în favoarea ei următorul program de vizită a minorului B.N.;în fiecare săptămână,de vineri,orele 16,00,până duminica,orele 16,00,două săptămâni în vacanța de vară,în intervalul XXX ,și o săptămână în vacanța de iarnă,respectiv în perioada XXX a fiecărui an.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că s-au căsătorit la data de XXX, iar din conviețuirea lor au rezultat minorii M.D. și B.N.; că la început relațiile de familie au fost bune,dar după nașterea minorei M.D. comportamentul pârâtului s-a schimbat radical,deoarece a început să consume alcool în exces, iar pe fond etilic provoca certuri și scandaluri de proporții;că neînțelegerile dintre ei erau provocate și de intervenția celor 3 frați ai soțului,care nu o agreau;că a fost nevoită să părăsească domiciliul comun de mai multe ori,dar la insistențele pârâtului conviețuirea a fost reluată;că au locuit în Italia,țară în care pârâtul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere;că soțul era gelos în mod nejustificat și o umilea în prezența copiilor;că s-au întors în țară crezând că pârâtul se va liniști,dar acesta a continuat să fie violent,astfel încât a părăsit domiciliul conjugal împreună cu fiica-M.D.;că nu a putut să-l ia pe minorul B.N.,deoarece a fost amenințată cu moartea,și că pârâtul și părinții acestuia nu i-au dat voie să-și vadă fiul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.373 lit.b, ale art.379, art. 383 alin.3, 397 ,400,401 alin.1 și ale art.402 cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, declarațiile martorilor audiați fiind atașate în prezentul dosar.
A depus, în copie, certificatul de căsătorie,certificatele de naștere ale minorilor,cărțile de identitate seria XXX nr.XXX și,respectiv,seria XXX nr.XXX.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru -120 lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.201 alin.1 Cod pr.civilă:i-a fost desemnat curator, conform art.167 alin.3 Cod procedură civilă,care a solicitat admiterea și administrarea probei testimoniale, declarația martorei audiate fiind atașată în prezentul dosar.
În conformitate cu prevederile art.396 alin.1 Cod civil, Primăria mun. Bacău și Primăria comunei Traian-Biroul Autoritate Tutelară au întocmit anchete psihosociale la locuințele părților, concluziile fiind consemnate în referatele înaintate.
La termenul din data de XXX, reclamanta a solicitat să i se încuviințeze să păstreze legături personale cu minorul B.N. și în vacanța de primăvară,o săptămână,iar autoritatea părintească cu privire la minora M.D. să fie exercitată exclusiv,de către ea.
În motivare,a arătat că pârâtul nu se interesează absolut deloc de minoră și nu păstrează legătura cu ea telefonic, fiind nevoită să ia hotărâri singură cu privire la copil.
A depus,în copie, contractul de muncă nr.XXX,un raport clinic,un contract de muncă pe perioadă determinată și o scrisoare-contract de angajare(inclusiv traduceri).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de XXX, iar din conviețuirea lor au rezultat minorii M.D. și B.N.;au locuit în Italia,iar relațiile de familie s-au deteriorat treptat,separarea definitivă în fapt intervenind în vara anului XXX.
Rezultă din depozițiile martorilor audiați că pârâtul a fost arestat și condamnat,cu executarea unei pedepse privative de libertate,pentru săvârșirea unei infracțiuni de distrugere,timp în care reclamanta a fost singura care s-a ocupat de gospodărie și de creșterea și educarea celor doi minori.
Pârâtul consuma uneori băuturi alcoolice,împrejurări în care între soți aveau loc discuții în contradictoriu,reclamantei fiindu-i adresate expresii și cuvinte jignitoare.
La sfârșitul anului XXX,când minorul B.N.,în vârstă de 8 luni,era internat în spital,reclamanta a părăsit domiciliul comun și, împreună cu minora M.D.,au venit în România,stabilindu-se la părinții ei;în primăvara anului XXX au venit în țară pârâtul împreună cu fiul,conviețuirea fiind reluată pentru o scurtă perioadă de timp,în vara anului XXX intervenind separarea în fapt.
Martora D.M. a relatat că reclamanta însăși i-a spus că a reluat legătura cu un fost prieten și că întreține o relație extraconjugală,solicitându-i să-i dea voie minorului B.N. la locuința concubinului,pentru a-l cunoaște.
Raportat la cele ce preced, instanța apreciază că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate din culpă comună și că reluarea conviețuirii nu mai este posibilă; fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.373 lit.b Cod civil,coroborate cu cele ale art.379 alin.1 Cod civil,prezenta acțiune este întemeiată,în parte sub aspectul culpei,astfel încât urmează a fi admisă.
Nu poate fi reținută culpa exclusivă a pârâtului în degradarea relațiilor de familie,probatoriul administrat în acest sens nefiind concludent;declarațiile martorilor D.V.L. și C.N. sunt incomplete,bazate,în cea mai mare parte,pe relatările părții care i-a propus sau ale rudelor acesteia și contradictorii,iar împrejurarea că reclamanta întreține o relație extraconjugală este de natură a face imposibilă continuarea conviețurii.
În conformitate cu prevederile art.383 alin.3 Cod civil, reclamanta va reveni la numele de "Bădilă";.
Potrivit art. 396 alin. 1 C.civil, instanța are obligația ca, odată cu pronunțarea divorțului, "să hotărască asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al acestora, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților";.
"După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel"; (art. 397 C.civil), pentru motive întemeiate putându-se stabili ca "autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți"; (art. 398 alin. 1 C.civil).
În același timp, art. 400 alin. 1 C.civil stabilește că "în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic";, iar "dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior"; (alin. 2).
Instanța reține că ulterior separării în fapt a părților, minora M.D. s-a aflat în grija și sub supravegherea exclusive a reclamantei,iar minorul B.N. în grija tatălui,în fapt a bunicilor paterni,din luna august a anului XXX,anterior fiind lăsat la locuința unei alte familii.
Fiecare părinte s-a ocupat exclusiv de copilul alături de care locuiește;reclamanta l-a văzut de câteva ori pe fiul ei,pârâtul fiind cel care păstrează legătura frecvent cu minorul și trimite sumele de bani necesare întreținerii acestuia.
Rezultă din referatele de anchetă psihosocială întocmite în cauză că minorii sunt îngrijiți corespunzător,dezvoltați armonios din punct de vedere fizic și psihoemoțional,și că le este asigurat un mediu stabil afectiv.
Raportat la cele ce preced și având în vedere dispozițiile legale sus citate și constatările și concluziile autorității tutelare, instanța apreciază că este în interesul fiecărui minor să-i fie stabilită locuința la părintele alături de care s-a aflat și de care a fost îngrijit până în prezent,respectiv minorei M.D. la reclamantă,iar minorului B.N. la pârât.
În ceea ce privește autoritatea părintească, regula o constituie , potrivit prevederilor art.397 cod civil , exercitarea acesteia în comun, de către ambii părinți , dar pentru motive întemeiate , instanța poate dispune exercitarea de către un singur părinte , ținând seama și de interesul superior al copilului ( art. 398 alin 1)
Art. 36 alin.7 din Legea nr.272 /2004 enumeră anumite împrejurări care, constituind motive întemeiate , îndreptățesc instanța să dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte ; această enumerare nu are, însă , caracter limitativ , concluzie care se desprinde din împrejurarea că legiuitorul a folosit și sintagma " precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil";.
În cauză ,instanța constată că nu a fost făcută dovada niciunui motiv întemeiat care să justifice exercitarea autorității părintești cu privire la minora M.D. exclusiv de către reclamantă;este de reținut,sub acest aspect,atitudinea oscilantă a mamei care,în cererea de divorț a solicitat exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la ambii copii,poziția exprimată și în fața reprezentanților autorității tutelare,pentru ca ulterior să-și modifice cererea.
Instanța reține ,din declarația martorei D.M.,că părțile păstrează legătura, pârâtul sperând chiar în reluarea conviețuirii,iar împrejurarea că există posibilitatea(conform susținerilor reclamantei) ca acesta să nu-și exprime acordul în scopul deplasării minorei M.D. în străinătate nu poate constitui un motiv temeinic în sensul dispozițiilor legale sus citate.
Exercitarea în comun a autorității părintești este și un drept al copiilor (nu doar al părintelui), de care aceștia nu pot fi lipsiți decât pentru motive ce țin de interesul lor superior care impune, de regulă, ca hotărârile care-i privesc să fie rezultatul comunicării și consultării dintre ambii părinți; tensiunile existente între părți ca urmare a divorțului nu trebuie să afecteze comunicarea lor cu privire la copii.
De altfel nu există nici un argument pentru care exercitarea autorității părintești cu privire la minora M.D. să revină reclamantei,iar cu privire la minorul B.N. ambilor părinți;de vreme ce, în accepțiunea reclamantei,între ea și fostul soț sunt posibile comunicarea și consultarea cu privire la aspectele mai importante referitoare la băiat,nu există nici un motiv care să creeze convingerea instanței că în cazul fetiței colaborarea nu s-ar putea realiza.
Față de soluția dată cererii având ca obiect";stabilire domiciliu minor"; și având în vedere dispozițiile art.402 alin.1 Cod civil coroborate cu cele ale art.499 alin.1 și ale art.525 alin.1 Cod civil, va fi compensată obligația de întreținere pe care reclamanta o datorează în favoarea minorului B.N. cu obligația de întreținere pe care pârâtul o datorează în favoarea minorei M.D..
Motivat de faptul că minorului B.D. i-a fost stabilită locuința la pârât și văzând dispozițiile art.401 alin.1 Cod civil, precum și neînțelegerile existente cu privire la modalitatea în care reclamanta și-ar putea exercita dreptul de a avea legături personale cu fiul, instanța constată întemeiat și ultimul capăt de cerere al acțiunii, astfel încât îl va admite.
La stabilirea programului de vizită,instanța va ține seama de dispozițiile art.18 din Legea nr.272/04, care conferă părintelui la care nu a fost stabilită locuința copilului posibilitatea de a petrece diferite perioade de timp la domiciliul lui,alături de minor.
Solicitările reclamantei urmează a fi,însă,cenzurate date fiind vârsta minorului B.N.(3ani),împrejurarea că din vara anului XXX mama l-a văzut foarte rar,pentru scurte perioade de timp,astfel încât sun necesare reluarea și armonizarea relației cu fiul,precum și faptul că se impune a asigura și tatălui posibilitatea de a petrece week-end-urile,sărbătorile de Crăciun și cele de Paști alături de copil.
Reclamanta va petrece împreună cu minorul B.N.:două week-end-uri pe lună,de sâmbăta,orele 11,00,până duminica,orele 17,00;o săptămână în vacanța de iarnă, în anii impari incluzând sărbătorile de Crăciun,iar în anii pari Revelionul;trei zile în vacanța de primăvară,în anii pari incluzând sărbătorile de Paști și două săptămâni în vacanța de vară, în perioada XXX a fiecărui an.
Programul de vizită se va desfășura la locuința mamei, pentru a da posibilitatea minorului să-și exprime sentimentele față de reclamantă fără nicio presiune exterioară și pentru a permite stabilirea, între cei doi,a unor relații asemănătoare celor existente între copil și tatăl lui(bunicii paterni),relații care caracterizează viața de familie.
Văzând și prevederile art.453 alin.1-2 Cod pr.civilă,culpa comună în desfacerea căsătoriei și temeinicia celorlalte cereri.
| ← Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori | Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) → |
|---|
