Drept de proprietate privată limitat în exercitare de proprietatea publică asupra unei reţele electrice. Expropriere în fapt
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480, art. 481, art. 482, art. 489, art. 490, art. 1073, art. 1075, art. 1082, art. 1336, art. 1337
Legea nr. 318/2003, art. 37 alin. (4)° Legea nr. 18/1991, republicată, art. 4 alin. (4)
O.U.G. nr. 63/1998, art. 18, art. 532>
Potrivit Legii energiei electrice nr. 318/2003, terenurile pe care se situează reţelele electrice de distributie existente la intrarea în
vigoare a acestei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului [art. 37 alin. (4)]. Legea a intrat în vigoare la data de 16 iulie
2003 şi, prin urmare, acestui regim de proprietate publică se supun toate imobilele pe care au fost amplasate reţele anterior. Prin urmare, terenul pe care este amplasat postul de transformare în litigiu este un bun ce aparţine domeniului public al statului, cu caracterele sale în sensul insesizabilităţii, inalienabilităţii şi imprescriptibilităţii.
în egală măsură, proprietatea asupra unui imobil care include şi suprafaţa de teren pe care este amplasat postul de transformare şi care are regimul juridic precizat anterior a fost dobândită de un particular în temeiul Legii nr. 18/1990.
Asupra terenului aflat în proprietatea privată a unui cetăţean statul a înfăptuit o expropriere de fapt, declarându-l proprietate publică. în acest fel, se realizează o privare a proprietarului de posibilitatea de a obţine daune-interese.
Jud. Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa nr. 3595 din 20 mai 2004,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2612/2003 la data de 28 februarie 2003, reclamantul P.M. a chemat în judecată pârâta R.A. E.M.S., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin carc să se dispună obligarea pârâtei de a ridica punctul de transformare PTA 1018 şi a reţelei de distribuţie energie elcctrică amplasate fară drept pe terenul proprietatea reclamantului situat în comuna Ogrezeni, sat Bălăşoieni, jud. Giurgiu. Dc asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 lei, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului pentru perioada 1 februarie 2000-31 ianuarie 2003 şi obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de
1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2684 din 13 noiembrie 1998 a devenit proprietarul imobilului din comuna Ogrezeni, sat Bălăşoieni, jud. Giurgiu, pe care se afla amplasat un punct de transformare IP-48, iar reţeaua de distribuţie a energiei electrice ce traversează curtea pe o lungime de 77 mp a fost amplasată după anul 1965.
Precizcază reclamantul faptul că a notificat pârâta în mai multe rânduri asupra violării proprietăţii sale prin amplasarea acestor obiective şi asupra faptului că lucrătorii pârâtei au pătruns fară acordul său în imobil pentru efectuarea unor lucrări, iar amplasarea punctului în curtea sa reprezintă un pericol permanent de electrocutare, dar şi pentru sănătate prin câmpurile electromagnetice care se formează. Se mai arată că prezenţa acestor două obiective la numai trei metri de construcţia casă de locuit reprezenta un pericol de incendiu, pune în pericol viaţa persoanelor şi securitatea locuinţei şi, de asemenea, realizează o restricţionare pentru edificarea oricăror construcţii pentru aproximativ 970 mp, adică 75% din suprafaţă.
In drept, cercrca se întemeiază pe dispoziţiile art. 480, 481, 482, 489, 490, 1073, 1075 şi 1082 C. civ. Legal citată, pârâta SC E.M.S. SA a formulat întâmpinare la data de 20 martie 2003 prin carc a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală. Se arată că au fost amplasate în anul 1962 atât posturi de transformare aeriene, cât şi reţele de distribuţie a energiei electrice, în vederea electrificării zonei, respec-tându-se la momentul amplasării acestora situaţia juridică a terenurilor.
Postul de transformare în litigiu a fost amplasat în anul 1962 (anul PIF) în vederea alimentarii cu energie elcctrică a consumatorilor casnici din satul Bălăşoieni, precum şi a vecinătăţilor, beneficiar fiind şi reclamantul P.M. Faţă de anul amplasării, 1962, nu se pune problema acordului sau a violării proprietăţii acestuia, ci, din contră, de respectarea utilităţii publice căruia îi era afectat terenul în momentul
cumpărării imobilului. De altfel, până în 1998 terenul s-a aflat în proprietatea statului, iar la data amplasării postului nu s-a încălcat dreptul de proprietate al nimănui.
In ceea ce priveşte riscurile amplasării postului de transformare se arată că acesta are priză de pământ, eliminând riscul de electrocutare, are inscripţii de securitate în vederea evitării pătrunderii în zona de tensiune şi o izolaţie întărită la racordul de medie tensiune care traversează proprietatea la limita acestuia pentru evitarea riscurilor. Dc altfel, câmpurile electromagnetice produse de liniile de medic şi joasă tensiune nu afectează sănătatea.
Pârâta a formulat la data de 20 martie 2003 şi cerere reconvenţională prin care solicita obligarea reclamantului-pârât la a permite accesul reprezentanţilor SC E.M.S. SA la postul de transformare nr. 1018 Ogrezeni amplasat pe terenul reclamantului.
In motivarea cererii reconvenţionale sunt reluate apărările pârâtei din întâmpinare, precizându-se faptul că, în conformitate cu O.U.G. nr. 63/1998, prin reţelele de distribuţie şi furnizare a energiei electrice se realizează un serviciu de utilitate publică astfel că are regimul juridic prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicată, potrivit cărora terenurile din domeniul public sunt cele afectate de utilităţi publice.
Se arată că de la data la care a devenit proprietar al imobilului, 1998, reclamantul a închis calea de acces la punctul trafo, cale de acces care exista înainte de a dobândi proprietatea şi nu a mai permis reprezentanţilor pârâtei accesul la instalaţii pentru exploatarea şi întreţinerea acestora.
In drept, cererea reconvenţională se întemeiază pe dispoziţiile O.U.G. nr. 63/1998 şi Legea nr. 18/1991, republicată.
Reclamantul-pârât formulează la 28 martie 2003 întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea acesteia, pe motiv că pretenţiile pârâtei nu respectă proprietatea privată şi dreptul la sănătate a persoanelor ce este grav periclitată prin existenţa în imediata apropiere a locuinţei a punctului de transformare şi a reţelei de transport energie electrică. De asemenea, instalarea acestora pe o proprietate privată, fară acordul proprietarului, încalcă dispoziţiile art. 18 şi art. 53 din O.G. nr. 63/1998.
In probaţiune, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, interogatoriul, proba cu expertiza contabilă şi expertiza electroenergetică.
Asupra probei cu expertiza, instanţa a revenit apreciind că acestea nu justifică utilitatea, pertinenţa şi concludenţa faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, motivele de fapt şi de drept invocate.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2684 din 13 noiembrie 1998 de B.N.P. M.B., reclamantul P.M., căsătorit cu P.S., a dobândit în proprietate imobilul situat în comuna Ogrezeni, judeţul Giurgiu, respectiv o construcţie compusă din 2 camere şi sală împreună cu terenul intravilan în suprafaţă totală de 1.300 mp din care
1.000 mp curţi, construcţii şi 300 mp vii. Pc acest teren, în apropierea locuinţei, este amplasat punctul de transformare PTA 1018 Ogrezeni carc este alimentat cu o tensiune de 20 kw şi furnizează o tensiune de 0,4 kw la care sunt racordaţi consumatorii din zona comunei Ogrezeni. In cauza de faţă, reclamantul solicită obligarea pârâtei la ridicarea punctului de transformare întrucât amplasarea acestuia ar aduce o gravă atingere proprietăţii sale şi dreptului la sănătate şi siguranţă, precum şi obligarea la plata unor daune, iar pârâta pe cale reconvenţională solicită obligarea reclamantului de a permite accesul reprezentanţilor societăţii la punctul de transformare, afirmând un regim al proprietăţii distinct, consacrat prin Legea nr. 318/2003.
Pornind în analiza pretenţiilor litigioase, instanţa va avea în vedere natura dreptului de proprietate al imobilului pe care este amplasat punctul de transformare cu consecinţele ce decurg din efectele acestui drept. Astfel, potrivit Legii energiei electrice nr. 318/2003, terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului [art. 37 alin. (4)]. Legea a intrat în vigoare la data de 16 iulie 2003 şi, prin urmare, acestui regim de proprietate publică i se supun toate imobilele pe care au fost amplasate reţele anterior.
Pentru a stabili un astfel de regim juridic legiuitorul a avut în vedere utilitatea publică căreia îi este afectată reţeaua electrică de distribuţie (prin aceea că se transmite energia clcctrică prin reţele de distribuţie de la reţelele de transport sau de la producător către instalaţiile consumatorilor). De altfel, Legea nr. 213/1998 enumeră în anexa 1, printre bunurile din domeniul public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, şi reţelele de transport ale energiei elcctriec (pct. 14). O a doua raţiune a legiuitorului pentru edictarea acestei norme juridice a fost aceea de a institui un fine de neprimire a cererilor de rctroccdare. Prin urmare, terenul pe care este amplasat postul de transformare în litigiu este un bun ce aparţine domeniului public al statului, cu caractcrele sale în sensul insesizabilităţii, inalienabilităţii şi imprescriptibilităţii.
Pc de altă parte, reclamantul a dobândit proprietate un imobil carc include şi suprafaţa de teren pe care este amplasat postul de transformare şi care are regimul juridic precizat anterior. Verificând titlul de
proprietate afirmat de reclamant se constată lipsa oricărei menţiuni cu privire la dreptul de proprietate publică al statului. Nici în privinţa transmiterilor anterioare nu se poate reţine vreo menţiune din această perspectivă. Vânzătorii B.N. şi B.S. dobândiseră imobilul prin cumpărare, în baza actului autentificat sub nr. 395 din 31 martie 1982 de notariatul de Stat Bolintin Vale, iar terenul prin moştenire de la P.C., conform certificatului de moştenitor nr. 235 din 12 octombrie 1998 de
B.N.P. R.M. La rândul său, P.C. deţinea proprietatea asupra terenului prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 republicată şi atestat prin titlul de proprietate nr. 21552 din 7 mai 1993, eliberat de Comisia judeţului Giurgiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Numitul P.C. dobândise proprietatea asupra terenului din comuna Ogrezeni, judeţul Giurgiu prin cumpărare în 1950. La momentul înstrăinării terenului către B.N., fiica sa căsătorită, s-a transmis numai dreptul de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei în suprafaţă de 250 mp, dreptul de proprietate trecând în patrimoniul statului, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Prin urmare, momentul intrării în patrimoniul statului al acestui teren este acela al întocmirii actului, 31 martie 1982, statul stăpânindu-1 până în anul 1993 când l-a restituit fostului proprietar P.C. Amplasarea postului de transformare s-a făcut în 1962, dată când terenul se găsea în proprietatea lui P.C., care avea protecţia deplină a dreptului său, recunoscută de art. 480 C. civ.
In consecinţă, reclamantul P. a dobândit în 1998 un teren aflat sub regimul proprietăţii private, neexistând nicio menţiune în înscrisurile constatatoare despre amplasarea unui punct de transformare pe o porţiune de teren ce s-ar afla în proprietatea statului.
între cele două drepturi de proprietate afirmate asupra terenului aferent postului de transformare are preferinţă şi întâietate dreptul de proprietate publică al statului. Consecinţa acestei situaţii de drept este aceea că pârâtei SC E.M.S. SA, în calitate de administrator al reţelei de distribuţie, nu îi incumba nicio obligaţie de a ridica punctul de transformare de pc un teren carc nu aparţine reclamantului. Corelativ, reclamantul este ţinut să nu îngrădească în niciun fel exercitarea dreptului de administrare al pârâtei asupra postului de transformare, permiţând accesul reprezentanţilor acesteia pentru exploatare şi întreţinere. în acest sens, instanţa a respins capătul de cerere principală privind obligarea pârâtei de a ridica postul de transformare, obligând în schimb reclamantul la a permite pârâtei accesul la punctul de transformare.
în ceea ce priveşte capătul de cerere principală privind plata unor despăgubiri ce reprezenta lipsa de folosinţă, instanţa reţine următoa
rele: asupra terenului reclamantului statul a înfăptuit o expropriere de fapt, declarând proprietate publică terenul care se afla în proprietatea privată a persoanei fizice. In acest fel, se realizează o privare a reclamantului proprietar de posibilitatea de a obţine daune-interese. Legea organică care reglementează energia electrică, nr. 318/2003 prevede căi juridice de realizare a unei exproprieri astfel cum dispune Constituţia României, cu o prealabilă şi justă despăgubire, la adevărata valoare a bunului expropriat, numai pentru terenurile asupra cărora se vor constitui în viitor, adică după intrarea în vigoare a legii (16 august 2003) reţele de distribuţie electrică ce impun exproprierea. Din contră, pentru proprietarii acelor terenuri pe carc s-au amplasat reţele de distribuţie anterior intrării în vigoare a legii speciale, legea nu prevede nicio despăgubire pentru faptul că realizează o expropriere de fapt.
In cauză, postul de transformare a fost amplasat pe teren în 1962 conform susţinerilor pârâtei, dată la care terenul se afla în proprietatea privată a persoanei fizice P.C., şi nu se includea în aşa numita „proprietate socialistă44. Se poate ajunge la concluzia că acest post de transformare a fost amplasat „ilegal”, ceea ce deschide calea reparării prejudiciului suferit.
în aprecierea acestei despăgubiri pentru încălcarea bunului sau, bun văzut prin raportare la dispoziţiile art. 480 C. civ., dar şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), făcând deci parte din dreptul intern, şi aplicabil atunci când nu există dispoziţii interne ce reglementează situaţia litigioasă) instanţa va avea în vedere principiul potrivit căruia proprietarului i se cuvine o justă despăgubire pentru încălcarea dreptului său de proprietate.
Reclamantul a evaluat această justă despăgubire la suma de
50.000.000 lei, pentru care a susţinut necesitatea efectuării unei expertize electromagnetice şi apoi a unei expertize contabile, probe pe carc însă pârâta le-a contestat, însă, fară a face aprecieri asupra cuantumului despăgubirilor solicitate de reclamant, împrejurare faţă de care instanţa a considerat echitabilă suma de 50.000.000 lei după aprecierea reclamantului pentru care va obliga pârâta la plată.
în privinţa daunelor cominatorii solicitate de reclamant este de reţinut faptul că acestea sunt o instituţie creată de practică şi doctrină ca urmare a absenţei unei norme juridice generale referitoare la mijloace eficiente de constrângere pentru executarea obligaţiilor de a face sau de a nu face. întrucât obligaţia de a face solicitată de reclamant nu a fost primită de instanţă, iar în cauză există norme juridice exprese (art. 572, art. 5802 C. proc. civ.), instanţa a înlăturat această pretenţie.
Notă: în acelaşi sens, a se vedea decizia civilă nr. 733 R din 6 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel laşi, Secţia civilă, publicată în Culegere de practică judiciară pe anul 2006 în materie civilă, penală, comercială, contencios administrativ şi fiscal, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel laşi, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, speţa nr. 44, p. 177. Instanţa de recurs a considerat corectă soluţia de respingere a cererii reclamantului, proprietar al unui teren restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, de ridicare a reţelelor electrice de înaltă tensiune amplasate pe acesta, pe motiv că au fost amplasate anterior anului 1990. Or, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003, terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a acestei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului. Instanţa a constatat însă fondat motivul de recurs privind greşita aplicare a prevederilor art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5) din acest act normativ, proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate, cuantumul despăgubirilor stabilindu-se prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească. Aşa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea despăgubirilor pentru terenul afectat de liniile de transport electric este de 27.994,3 RON.
| ← Linie electrică de înaltă tensiune construită în anul 1967.... | Folosinţa unei locuinţe drept domiciliu conjugal. Atribuirea... → |
|---|
