Litigiile înregistrate pe rolul instanţelor de judecată, ulterior intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, urmează a fi soluţionate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul naşterii raportului juridic.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ Decizie nr. 2664 din data de 19.09.2016
Prin sentința nr. 1155 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 1569/63/2016* s-a respins excepția tardivității cererii.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost obligată pârâta să soluționeze cererea reclamantului conform Legii 165/2013.
Împotriva sentinței nr. 1155 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 1569/63/2016*, a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, considerând sentința nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că instanța de fond, la soluționarea excepției privind necompetența materială a instanței, nu a avut în vedere faptul că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este îndreptată împotriva unei autorități aparținând administrației publice centrale și anume Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Recurenta pârâtă a solicitat să se constate faptul că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 3 N.C.proc.civ.
Recurenta a mai invocat și dispozițiile art. 488 pct. 6 N.C.proc.civ., art. 488 pct. 8 N.C.proc.civ.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin. 2 Cod. Proc. Civ.
Intimatul reclamant X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
La data de 15.07.2016 recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat o cerere de suspendare a cauzei, motivată de faptul că, prin încheierea de ședință din data de 20.04.2016, respectiv 14.04.2016, Curtea de Apel Constanța și Curtea de Apel Craiova au dispus sesizarea Î.C.C.J., în temeiul art. 519 C.proc.civ. în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la unele chestiuni de drept. A solicitat suspendarea cauzei până la pronunțarea Î.C.C.J.
În ședința publică de la 19.09.2016 a fost pusă în discuția părților cererea de suspendare a cauzei formulată de recurenta pârâtă prin cererea depusă la dosar la 15.07.2016.
Analizând cu prioritate cererea de suspendare, formulată de recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin notele de ședință, Curtea reține următoarele:
Cererea de suspendare a fost motivată pe faptul că Î.C.C.J. urmează a se pronunța asupra unor chestiuni de drept, respectiv, "Cum se interpretează dispozițiile art. 18 ind. 1 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în corelare cu dispozițiile art. III din OUG nr. 62/2010 și ale art. unic din OUG nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, respectiv dacă termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile art. 18 ind. 1 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este afectat de o cauză specială de suspendare a prescripției extinctive, în reglementarea dată de dispozițiile art. III din OUG nr. 62/2010 și ale art. unic din OUG nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012."; (Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă, încheiere de la 14.04.2016 pronunțată în dosarul nr. 4006/101/2015)
Curtea apreciază că cererea de suspendare este prematur formulată în condițiile în care problema de drept cu care a fost sesizată Î.C.C.J. vizează fondul cauzei, iar în speță, principalul motiv de recurs privește necompetența instanței.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce succed:
În speță, sentința recurată a fost pronunțată de Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dolj, care, în ședința publică de la 19 aprilie 2016, a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 2/2013.
Recurenta pârâtă a criticat greșita soluționare de către instanța de fond a excepției, critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 3 N.C.proc.civ. și pe care instanța de recurs o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, să se constate refuzul nejustificat cu abuz de putere de a soluționa cererea privind emiterea titlului de plată conform Deciziei nr. 7037/18.11.2009 și obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată cu sumele actualizate la data plății efective.
Scopul demersului juridic inițiat de reclamant constă în obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată, aferent Deciziei nr. 7037/18.11.2009 eliberată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 247/2005, care reprezintă titlul de despăgubire.
La data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 05.02.2016, era în vigoare Legea nr. 165/2013, care a abrogat dispozițiile cuprinse în Capitolul V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementau modul de valorificare a titlurilor de despăgubire.
Astfel, Legea nr. 165/2013, adoptată în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă sau a acordării despăgubirilor aferente acestora, prevăzut de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005, stabilește modul de acordare a despăgubirilor compensatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv de stat și care nu pot fi restituite în natură.
Aplicarea în timp a dispozițiilor actului normativ menționat este prevăzută în art. 4, care stipulează că acestea sunt incidente cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a actului normativ și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (…) la data intrării în vigoare.
Din interpretarea normei mai sus enunțate rezultă că litigiile înregistrate pe rolul instanțelor de judecată, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, urmează a fi soluționate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul nașterii raportului juridic.
În speță, raportul juridic s-a născut la 05.02.2016, când reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Dolj, dată la care era în vigoare Legea nr. 165/2013 a cărei incidență se constată în cauză.
Prin art. 41 a acestui act normativ, s-a stabilit în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților obligația de emitere a titlului de plată cu privire la despăgubirile acordate în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a acesteia.
Scopul urmărit de reclamant prin litigiul dedus judecății constă tocmai în emiterea titlului de plată, în baza titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7037/18.11.2009 eliberată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 247/2005, înainte de adoptarea Legii nr. 165/2013.
Ca atare, deciziile pronunțate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile mai sus menționate, se încadrează în categoria prevăzută de dispozițiile art. 33 și 34 din Legea nr.165/2013.
De asemenea, este de reținut că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților face parte dintre entitățile prevăzute de lege, enumerate la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
Astfel, prin art. 35 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat s-a acordat competența de soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.
Cum pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, competența de a judeca pricina aparține Secției civile a Tribunalului București.
În acest sens este și jurisprudența Î.C.C.J., Secția I Civilă (ex. decizia nr. 553 de la 11 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. 34854/3/2015).
Instanța de fond a soluționat în mod eronat excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, încălcând dispozițiile legale de ordine publică privind competența și a pronunțat o hotărâre casabilă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 3 din N.C.proc.civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii";.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurenta pârâtă, sentința este nelegală, astfel că recursul va fi admis, va fi casată sentința în raport de dispozițiile art. 498 alin. 2 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 3 N.C.proc.civ. și trimisă cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, Secția Civilă.
| ← Autoritate de lucru judecat. efecte asupra introducerii unei noi... | Acţiune pentru obligarea la despăgubiri a... → |
|---|
