Opoziţie la hotărârea AGA de dizolvare şi lichidare a societăţii. Existenţa unor datorii ale societăţii. Consecinţe.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 251 din data de 04.02.2013
Hotărârea AGA de dizolvare voluntară și lichidare "simultană"; în cuprinsul căreia se menționează că societatea nu are datorii neachitate față de bugetul de stat, deși din recursuri rezultă existența acestor debite, reprezintă un act încheiat cu rea-credință, de natură a prejudicia creditorii sociali.
- Articolul 61 și articolul 62 din Legea nr. 31/1990
Așa fiind, Curtea reține că hotărârea intimatei de "dizolvare și lichidare simultană"; a societății, în absența dovezilor care să ateste faptul că aceasta și-a achitat integral debitele datorate bugetului general consolidat al statului, în sumă totală de 17.496 lei și nedovedirea în instanță a stingerii acestor debite, se constituie în faptă ilicită de natură a prejudicia interesele recurentei petente care este pusă astfel în imposibilitatea de a mai recupera creanța deținută față de intimată, opoziția petentei fiind întemeiată.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 251 din 04.02. 2013)
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.13300/1.10.2012, Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă a respins opoziția formulată de către reclamanta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București prin DGFP, în contradictoriu cu pârâta SC N. D. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea A.G.A. SC N. D. SRL nr.2/27.02.2010 s-a hotărât dizolvarea și lichidarea societății, conform articolului 227 alin. 1 lit. d și articolul 235 din Legea nr. 31/1990.
Instanța de fond a arătat că, în conformitate cu articolul 61 din Legea nr. 31/1990 reclamanta trebuia să demonstreze că se încadrează în categoria creditorilor sociali sau în categoria persoanelor prejudiciate ca urmare a adoptării hotărârii împotriva căreia s-a formulat opoziție, în speță înscrisul depus de către petentă, "fișa sintetică totală";, neîndeplinind condițiile unei probe care să dovedească petinsa creanță, fiind un înscris extras din evidențele informatizate ale reclamantei, neînsușit de pretinsul debitor.
Nici celelalte înscrisuri depuse de către petentă nu pot fi considerate titluri executorii, a apreciat prima instanță, având în vedere că acestea nu sunt semnate de nicio persoană, nefiind astfel însușite, ele constituind forme de executare silită, întocmite potrivit O.G. nr. 92/2003.
Față de cele reținute instanța de fond a constatat că petenta nu a dovedit că prin hotărârea de dizolvare și lichidare a pârâtei ar fi fost prejudiciată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP BJC 5, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă, sub nr.143/3/2011, din 10.01.2013 .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, intimata figurând în evidențe cu debite înregistrate la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 17.496 lei și nu oferă garanții pentru plata acestor debite, ceea ce dovedește prejudiciul recurentei cauzat de dizolvarea societății intimate .
A susținut recurenta că instanța de fond în mod greșit a apreciat că înscrisurile depuse în probatoriu nu fac dovada creanței, întrucât aceste înscrisuri reprezintă titluri de creanță în temeiul dispozițiilor articolului 110 alin. 3 din O.G nr. 92/2003 coroborat cu pct.107, lit. b din H.G. nr.1050/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, potrivit dispozițiilor articolului 43 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal emis prin intermediu mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, iar articolul 1 din Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr.1364/25.09.2007, privind actele emise fără semnătură și ștampilă, enumeră în cadrul acestor acte și titlul executoriu și somația.
În drept, articolul 304 pct.9 și articolul 3041 Cod procedură civilă .
Intimata SC N. D. SRL nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor articolului 3041 Cod procedură civilă, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse de către petentă în susținerea cererii de opoziție: fișa sintetică totală editată la 29.12.2010, titluri executorii și somații de plată emise în perioada 2008 - 2012 (fila 6-7, 22-107, dosar T.B.) , sunt acte doveditoare, de natură a proba existența creanței în sumă de 17.496 lei deținută de către petenta recurentă, în conformitate cu dispozițiile articolului 110 alin. 3 din OUG nr. 92/2003, articolului 43 alin. 3 și 4 din Codul de procedură fiscală și articolului 1 din OMEF nr. 1364/2007.
Curtea reține în cauză reaua credință a intimatei SC N. D. SRL care prin hotărârea de dizolvare voluntară și lichidare "simultană"; a societății (fila 123, dosar T.B.) a declarat că "nu există datorii neachitate față de bugetul de stat, furnizori sau alți creditori, iar patrimoniul ce va rămâne după achitarea taxelor pentru dizolvare și radierea societății, va fi distribuit asociaților";.
Hotărârea A.G.A. menționată, nedatată, nu este însoțită de înscrisuri contabile sau de alte înscrisuri (ex. certificate fiscale) care să ateste faptul că societatea nu figurează cu debite în evidențele financiar-contabile și în evidențele organelor fiscale, iar societatea intimată nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare și apărări nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de control judiciar, deși a fost legal citată.
Așa fiind, Curtea reține că hotărârea intimatei de "dizolvare și lichidare simultană"; a societății, în absența dovezilor care să ateste faptul că aceasta și-a achitat integral debitele datorate bugetului general consolidat al statului, în sumă totală de 17.496 lei și nedovedirea în instanță a stingerii acestor debite, se constituie în faptă ilicită de natură a prejudicia interesele recurentei petente care este pusă astfel în imposibilitatea de a mai recupera creanța deținută față de intimată, opoziția petentei fiind întemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 61-62 din Legea nr. 31/1990, articolului 312 alin.1,2 Cod procedură civilă, a admis recursul.
A modificat în tot sentința civilă atacată în sensul că a admis opoziția și a obligat intimata SC N. D. SRL la plata către opozanta reclamantă a sumei de 17496 reprezentând obligația datorată bugetului general consolidat al statului.
| ← Plata taxei judiciare de timbru - dovada.. Jurisprudență Taxă... | Pretentii. Jurisprudență Restituiri → |
|---|
