Suspendare executare hotărâre AGA pe cale de ordonanţă preşedinţială. Condiţii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 253 din data de 04.02.2013
Renunțarea la judecata acțiunii în anulare atrage respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii AGA, urmare a neîndeplinirii condiției impuse de articolul 133 alin.1 Legea nr. 31/1990
- Articolul 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990.
Potrivit însă înscrisului depus la dosar de către intimata pârâtă SC I A SRL, (fila 25), la termenul din 9.01.2013, reclamanta SC I SA a renunțat la judecata cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea hotărârii AGA a SC I A SRL din 17.10.2012, prin încheierea pronunțată la 9.01.2013, în dosarul nr. 41050/3/2012, tribunalul luând act, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, de renunțarea reclamantei la judecata cererii de chemare în judecată.
Așa fiind, rezultă că în speță nu mai este îndeplinită condiția ca pe rolul instanțelor să se afle intentată acțiunea în anularea hotărârii AGA atacate, motiv pentru care reclamanta nu mai este în drept, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990, să solicite instanței suspendarea executării hotărârii AGA SC I A din 17.10.2012, dispărând rațiunea pentru care judecătorul poate decide dacă respectiva hotărâre AGA îmbracă, sau nu, o aparență formală de legalitate, în conformitate cu actul constitutiv și legea.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.253 din 04.02.2013)
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 18489 din 27.11.2012 Tribunalul București - Secția a VI a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC I SA în contradictoriu cu SC I A SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale suspendarea executării hotărârii A.G.A. S.C. I A S.R.L., autentificată sub nr.4170/17.10.2012 la BNP "P E A, înregistrată la O.R.C. - T.B. sub nr.818062/17.10.2012, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr.41050/3/2012, aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a civilă, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. menționate, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 și art. 581 Cod procedură civilă.
Prin hotărârea nr. 1 a A.G.A. SC I A SRL, din 17.10.2012, a arătat instanța de fond, s-a aprobat ridicarea dreptului de semnătură de pe conturile aparținând societății deschise la C E B, precum și la orice altă bancă unde societatea are conturi deschise pentru numiții N R. I și M F.
Tribunalul a apreciat că în cauză, raportat la motivele de fapt și drept invocate de către reclamantă, este îndeplinită numai condiția vremelniciei, nu și celelalte două cerințe cumulative privind urgența și neprejudecarea fondului.
Condiția vremelniciei este realizată, a arătat instanța de fond, întrucât s-a solicitat măsura suspendării executării hotărârii până la momentul soluționării irevocabile a dosarului nr.41050/3/2012, astfel încât măsura solicitată ar avea caracter provizoriu până când s-ar stabili în mod irevocabil dacă hotărârea adoptată în A.G.A. din data de 17.10.2012 este sau nu legală.
Cât privește urgența, această condiție nu este motivată și dovedită, riscul invocat de reclamantă, că administratorul unic al societății pârâte să ridice suma de 5.000.000 USD, primită cu titlu de împrumut de la reclamantă în baza contractului de finanțare nr.115532/21.10.2011, și să acorde acesteia o altă destinație, fiind lipsită de relevanță sub aspectul urgenței, neîncadrându-se în cazurile expres prevăzute de art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, a arătat instanța de fond, chiar dacă s-ar dispune suspendarea executării hotărârii A.G.A. menționate, aceasta nu poate influența dreptul de semnătură al administratorului unic al societății și accesul acestuia la conturile bancare ale societății, în timp ce mandatarii cu drept de semnătură în fața unităților bancare sunt terți față de societatea pârâtă, nefăcându-se vreo dovadă în sensul că societatea pârâtă ar fi putut mandata terțe persoane pentru a controla activitatea administratorului unic, astfel încât acesta păstrează, în puterea legii și a actului constitutiv, dreptul de angaja societatea în relațiile cu terții.
Sub aspectul condiției de neprejudecare a fondului, tribunalul a constatat că reclamantul a invocat motive de nulitate bazate pe neconformitatea cu dispozițiile legale și statutare a convocatorului, a locului ținerii adunării generale și a prezenței administratorului unic, ceea ce înseamnă , în situația în care instanța ar răspunde unor asemenea argumente, să realizeze în fapt o judecată asupra fondului acțiunii în anulare, ceea ce excede procedurii speciale a ordonanței președințiale.
Cât privește aparența dreptului, tribunalul a apreciat că aceasta este în favoarea pârâtei atâta timp cât hotărârea A.G.A. atacată a fost adoptată în prezența și cu votul asociatului majoritar, fiind depuse la dosar o convocare transmisă către reclamantă prin intermediul executorului judecătoresc și mandatul speciala cordat de asociatul majoritar reprezentantului său în adunarea generală din data de 17.10.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I SA, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V - a Civilă, sub nr. 41052/3/2012, din 10.12.2012.
În motivarea recursului reclamanta recurentă a susținut că instanța de fond a reținut incorect situația de fapt și nu a interpretat corect dispozițiile legale incidente.
Astfel, prin hotărârea AGA atacată s-a încălcat o altă hotărâre AGA, nr. 1 din 4.04.2011, prin care s-a prevăzut că în vederea controlării și verificării operațiunilor bancare asupra contului au drept de semnătură toate cele 3 persoane: N A, N I și F M.
Dreptul de semnătură decis prin hotărârea AGA nr.1 din 4.04.2011 a fost suprimat prin hotărârea AGA atacată, în condițiile în care adunarea generală s-a ținut fără respectarea dreptului la convocare pentru participare și fără respectarea legii și a actului constitutiv, fiind evident că aparențele sunt în favoarea reclamantului.
În drept, art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă SC I A SRL a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a depus la dosar încheierea pronunțată în ședința publică de la 9.01.2013 de către Tribunalul București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr. 41050/3/2012 ce are ca obiect acțiunea în anularea hotărârii AGA SC I A SRL din 17.10.2012.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiile art. 133 alin. 1 din lgnr.31/1990, ";odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării atacate";.
În speță, reclamanta - recurentă SC I SA a formulat cerere de suspendare a executării hotărârii AGA SC I A SRL nr. 1/17.10.2012, autentificată sub nr. 4170 din 17.10.2012, învederând că este îndeplinită condiția atacării hotărârii AGA atacate formând obiectul dosarului nr. 41050/3/2012, cu termen la 9.01.2013.
Potrivit însă înscrisului depus la dosar de către intimata pârâtă SC I A SRL, (fila 25), la termenul din 9.01.2013, reclamanta SC I SA a renunțat la judecata cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea hotărârii AGA a SC I A SRL din 17.10.2012, prin încheierea pronunțată la 9.01.2013, în dosarul nr. 41050/3/2012, tribunalul luând act, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, de renunțarea reclamantei la judecata cererii de chemare în judecată.
Așa fiind, rezultă că în speță nu mai este îndeplinită condiția ca pe rolul instanțelor să se afle intentată acțiunea în anularea hotărârii AGA atacate, motiv pentru care reclamanta nu mai este în drept, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990, să solicite instanței suspendarea executării hotărârii AGA SC I A din 17.10.2012, dispărând rațiunea pentru care judecătorul poate decide dacă respectiva hotărâre AGA îmbracă, sau nu, o aparență formală de legalitate, în conformitate cu actul constitutiv și legea.
Totodată, prin renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii în anularea hotărârii AGA a cărei suspendare o solicită în cauză pendinte, este evident că nu mai subzistă nici condiția vremelniciei impusă de dispozițiile art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, ceea ce face inutilă cercetarea motivelor de recurs invocate de recurentă.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
| ← Incidenţa art. 3201 Cod procedură penală astfel cum a fost... | Neindicarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată.... → |
|---|
