Cerere de punere sub interdicţie. Competenţă de soluţionare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Atât dispoziţiile cuprinse în art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954, cât şi cele cuprinse în art. 142-145 C. fam., vorbesc de instanţă judecătorească şi nu de o anumită instanţă (respectiv judecătorie sau tribunal), iar dispoziţiile art. 2 lit. g C.pr.civ., care stabileau competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze în favoarea tribunalelor au fost abrogate prin OUG nr. 58/2003, rămânând aplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 1 C.pr.civ., privind competenţa generală a judecătoriilor.

Decizia nr. 45/DC din 2 iulie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 458 din 20 februarie 2008, Judecătoria Vişeu de Sus a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta R.I. împotriva pârâtei S.A. pentru punere sub interdicţie în favoarea Tribunalului M.mureş, în temeiul

Pagina 1 din 27

dispoziţiilor cuprinse în Decretul nr. 32/1954, Titlul II din Cap. 2 C. fam.şi art. 2 pct. 4 C. pr. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 667 din 26 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 1384/100/2008, Tribunalul M.mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus, constatând conflictul negativ de competenţă şi înaintând dosarul pentru soluţionarea conflictului Curţii de Apel Cluj.

În considerentele sentinţei, tribunalul reţine că dispoziţiile privind procedura punerii sub interdicţie, cuprinse în art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954, nu cuprind reglementări referitoare la competenţă, fiind aplicabile regulile dreptului comun, iar, în urma modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin OUG nr. 58/2003, cererile de punere sub interdicţie nu mai intră în competenţa de soluţionare a tribunalelor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. pr. civ., privind competenţa generală de soluţionare a cauzelor de către judecătorii.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între o judecătorie şi un tribunal din circumscripţia sa teritorială, în temeiul art. 22 C.pr.civ., curtea apreciază că instanţa competentă material să soluţioneze cererea de punere sub interdicţie este judecătoria.

Astfel, aşa cum corect a reţinut tribunalul, atât dispoziţiile cuprinse în art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954, cât şi cele cuprinse în art. 142-145 C. fam., vorbesc de instanţă judecătorească şi nu de o anumită instanţă (respectiv judecătorie sau tribunal), iar dispoziţiile art. 2 lit. g C.pr.civ., care stabileau competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze în favoarea tribunalelor au fost abrogate prin OUG nr. 58/2003, rămânând aplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 1 C.pr.civ., privind competenţa generală a judecătoriilor.

← Expropriere în scopul efectuării unor lucrări de construcţii...  Cerere de instituire a unui sechestru asigurător. Competenţă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cerere de punere sub interdicţie. Competenţă de soluţionare