Eliberare cauţiune consemnată conform art. 104 din Legea nr. 85/2006. Debitor aflat în faliment.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 636/R din data de 27.10.2015
- art. 104 din Legea nr. 85/2006;
- art. 38 din Legea nr. 85/2006;
- art. 64 alin.6 din Legea nr. 85/2006.
Asupra recursului de față:
Prin Încheierea Ședinței publice de judecată din 03.07.2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de creditorul G.S.E.R. S.A., având ca obiect obligarea administratorului judiciar C. S.P.R.L. la eliberarea cauțiunii în sumă de 112235 lei.
A reținut judecătorul sindic că prin încheierea din data de 22.11.2012, pronunțată de Tribunalul Brașov în prezentul dosar, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 894/17.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 3836/62/2009/a15, s-a stabilit în sarcina debitorului S.C. H. S.A. - în reorganizare obligația de a depune la o bancă autorizată o cauțiune în valoare de 112235 lei, reprezentând 20% din creanța curentă a creditorului G.S.E.R. S.A. la data pronunțării hotărârii instanței de fond.
Judecătorul sindic a constatat că, prin sentința civilă nr.1016/SIND/25.04.2012, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.3836/62/2009, a fost confirmat planul de reorganizare a activității debitorului S.C. H. S.A., iar, prin sentința civilă nr. 681/SIND/17.04.2015, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 3836/62/2009, a fost deschisă procedura generală de faliment a debitorului S.C. H. S.A..
Judecătorul sindic a constatat că, prin prezenta cerere, înregistrată la data de 15.01.2015, deci în timpul desfășurării procedurii reorganizării judiciare, creditorul G.S.E.R. S.A. a solicitat să se dispună obligarea administratorului judiciar C. S.P.R.L. la eliberarea cauțiunii în cuantum de 112235 lei, reprezentând 20% din creanța curentă a creditorului G.S.E.R. S.A. la data de 22.11.2012.
De asemenea, judecătorul sindic a constatat că, până la închiderea dezbaterilor, această cerere nu a fost modificată.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 85/2006, prin excepție de la dispozițiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauțiune la o bancă, drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii reorganizării judiciare.
Rezultă că, dacă debitorul depune cauțiunea solicitată de furnizor, atunci furnizorul este obligat să presteze serviciile sale pe întreaga desfășurare a procedurii reorganizării judiciare și, astfel, cauțiunea îndeplinește un dublu rol, pe de-o parte asigurându-l pe furnizor că va încasa ca preț al serviciilor sale cel puțin suma consemnată cu titlu de cauțiune, iar, pe de altă parte asigurându-l pe debitor că furnizorul va presta serviciile sale în tot timpul desfășurării procedurii reorganizării judiciare.
Astfel, judecătorul sindic a constatat că respectiva cauțiune trebuie să fie în ființă în tot timpul desfășurării procedurii reorganizării judiciare, depunerea ei garantându-i debitorului că furnizorul va presta serviciile sale în tot acest timp.
În aceste condiții, judecătorul sindic a constatat că cererea creditorului G.S.E.R. S.A., având ca obiect obligarea administratorului judiciar C. S.P.R.L. la eliberarea cauțiunii în sumă de 112235 lei, într-un moment în care procedura reorganizării judiciare nu se încheiase, apare ca inadmisibilă, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea G.S.E.R. S.A. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii formulate și obligării administratorului judiciar la eliberarea cauțiunii în cuantum de 112.235 lei. Se solicita cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs se arată că în mod nelegal a fost admisă excepția inadmisibilității, întrucât măsura contravine scopului legii, acela de a menține un echilibru între interesele debitorului și interesele furnizorului de utilități obligat prin lege să nu întrerupă furnizarea de utilități. Se continuă că au fost încălcate art. 38 și art. 64 alin. 6 și art. 104 din Legea nr. 85/2006 din care rezultă că titularul creanțelor curente are prioritate desăvârșită față de orice alt creditor, chiar și garantat, în vederea recuperării acestora, prin raportare la orice sume obținute în procedura de reorganizare și/sau faliment. Astfel, garanția are un singur rol, garanție pentru situația în care debitorul nu ar fi în măsura să plătească serviciile prestate de furnizor, ea fiind reglementată exclusiv în favoarea furnizorului, în favoarea debitorului fiind instituită norma prevăzuta de art. 38 din Legea nr. 85/2006. Se continuă că instanța nu s-a raportat la situația de fapt și de drept a debitoarei, în condițiile în care la momentul judecății, procedura falimentului era deschisă la debitoare, din data de 17.04.2015, raționamentul potrivit cu care cauțiunea ar putea fi eliberată doar ulterior momentului intrării în faliment nesubzistând.
În drept, recursul este întemeiat pe Legea nr. 85/2006.
Recursul este întemeiat.
Prin Decizia nr. 894/R/2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a stabilit în sarcina debitoarei S.C. H. S.A. - în reorganizare judiciară obligația de a depune la o bancă autorizată o cauțiune în valoare de 112.235 lei, reprezentând 20% din creanța curentă a creditoarei drept condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfășurării procedurii reorganizării, conform art. 104 din Legea nr. 85/2006, sensul obligării debitorului la plata unei cauțiuni fiind acela de a acorda furnizorului de servicii, obligat să nu întrerupă furnizarea serviciului, o garanție pentru situația în care debitorul nu ar fi în măsură să plătească aceste servicii.
Rezultă deci că legiuitorul a consacrat cauțiunii un singur rol, asigurarea furnizorului că va încasa ca preț al serviciilor sale suma consemnată cu titlu cauțiune și nu asigurarea debitorului că furnizorul va presta serviciile sale pe toată perioada desfășurării procedurii reorganizării, care rezultă ex lege, prin instituirea obligației prevăzute de art. 38 din Legea nr. 85/2006. Interpretarea judecătorului sindic este contrară legii, întrucât cauțiunea nu este indisolubil legată de desfășurarea procedurii de insolentă, ca o condiție necesară potrivit legii, ci este o instituție care operează la cererea furnizorului, pentru plata serviciilor prestate după deschiderea procedurii de insolență și nu a creanțelor născute anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Pe acest raționament, față de împrejurarea că la data de 17.04.2015 a fost deschisă procedura falimentului debitoarei, anterior pronunțării hotărârii recurate motivarea judecătorului sindic nu mai subzistă. Aceasta dintr-un îndoit punct de vedere, întrucât furnizorul cu privire la creanțele rezultate în timpul procedurii reorganizării, va avea prioritate la masa credală din faliment, iar cauțiunea, în modul reglementat de către legiuitor garantează riscul de neplată al debitorului, față de ipoteza prevăzută de art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, o interpretare contrară lipsind de conținut dreptul furnizorului de a i se asigura plata. Formularea unei cereri întemeiate pe drept comun în condițiile răspunderii civile delictuale, pentru recuperarea creanțelor curente neachitate este inadmisibilă, întrucât dispozițiile legii speciale se completează doar în măsura compatibilității cu cele ale dreptului comun, o astfel de cerere urmând să fie suspendată până la închiderea procedurii falimentului debitoarei.
Pentru aceste rațiuni de fapt și de drept, Curtea conform art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât excepțiile prematurității și a inadmisibilității nu se susțin, va admite prezentul recurs modificând în tot încheierea recurată, în sensul admiteri cererii creditoarei furnizoare G.S.E.R. S.A. și obligării administratorului judiciar C. S.P.R.L. să elibereze creditoarei G.S.E.R. S.A. cauțiunea în cuantum de 112.235 lei, a cărei depunere a fost dispusă prin Încheierea Ședinței Publice de judecată din 22.1l.2012 pronunțată în dosar nr. 3836/62/2009 al Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 849/R/17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosar nr. 3836/62/2009/a15.
| ← Civil. Contracte. Clauză abuzivă. Nulitate parţială contract. | Teza prejudiciului şi natura juridică a cererii de opoziţie.... → |
|---|
