Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte. Excepţie de la regula autorităţii părinteşti comune. Motive
| Comentarii |
|
Din cuprinsul interogatoriului pârâtului, s-a confirmat susţinerea reclamantei privind demersurile exclusive pentru creşterea şi educarea minorei, absenţa diligenţei pârâtului pentru dezvoltarea unor relaţii personale între pârât şi minoră şi dezinteresul evident pentru creşterea minorei. Atitudinea neutră a pârâtului în calitate de părinte a fost evidenţiată şi prin considerentul redat de către pârât, respectiv este rezultatul unei relaţii extraconjugale a reclamantei cu un alt bărbat, fiind prezumtivul tată doar prin faptul că minora s-a născut în timpul mariajului.
Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 354 din 16 februarie 2012
Prin acţiunca civilă înregistrată, reclamanta A.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul H.I.D., solicitând instanţei să dispună exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către mamă; stabilirea domiciliului minorei H.M.A., născută la data de 04.08.2000, la locuinţa reclamantei din localitatea Cavnic, str. (...).
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că părţile au fost căsătorite, iar prin sentinţa civilă nr. 675/2006 a Judecătoriei Beclean, s-a admis acţiunea de divorţ formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu
cu pârâtul H.I.D., pe baza acordului de voinţă al părţilor. In cadrul acestei hotărâri s-a reţinut, conform menţiunilor părţilor, că din căsătorie nu au rezultat minori. Din certificatul de naştere seria NX nr. (...) înregistrat la nr. 2023 din 14.08.2000, rezultă că minora H.M.A., născută la data de 04.08.2000, este fiica reclamantei şi a pârâtului H.I.D. Prin raportare la data naşterii minorei şi data survenirii divorţului părţilor, se reţine că această minoră s-a născut în perioada mariajului, iar părţile în mod deliberat au declarat cu prilejul divorţului că nu există minori rezultaţi din căsătorie.
Chiar şi în circumstanţele faptice expuse, potrivit cărora minora M.A. este rezultatul unei relaţii extraconjugale a reclamantei, situaţia juridică a acesteia trebuie reglementată prin intermediul unei acţiuni specifice de tăgadă a paternităţii şi datorită prezumţiei de paternitate care operează pentru ex-soţul mamei. Deoarece pârâtul manifestă dezinteres în relaţiile personale cu minora, respectiv nu şi-a exprimat doleanţa pentru realizarea unui program de vizită sau demersuri pentru concretizarea metodelor de creştere şi educare a acesteia, iar minora implicit se află în îngrijirea exclusivă a reclamantei, se impune clarificarea aspectelor care vizează modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti şi determinarea
domiciliului minorei prin raportare la părintele cu care locuieşte efectiv şi în circumstanţele în care pârâtul figurează în continuare drept tată al minorei.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, regula rezidă în exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi (chiar şi divorţaţi sau într-o modalitate existenţială singulară) şi doar excepţia reflectă ipoteza singulară cu atributul pentru unul dintre părinţi, dar cu antrenarea unor motive temeinice.
în speţă, din cuprinsul interogatoriului pârâtului, s-a confirmat susţinerea reclamantei privind demersurile exclusive pentru creşterea şi educarea minorei, absenţa diligenţei pârâtului pentru dezvoltarea unor relaţii personale între pârât şi minoră şi dezinteresul evident pentru creşterea minorei. Mai mult, această atitudine neutră a pârâtului în calitate de părinte a fost evidenţiată şi în cuprinsul interogatoriului prin considerentul redat de către pârât, respectiv în sensul că minora este rezultatul unei relaţii extraconjugale a reclamantei cu un alt bărbat, fiind prezumtivul tată doar prin faptul că minora s-a născut în timpul mariajului.
In consecinţă, instanţa, reţinând considerentele redate din probatoriul administrat, a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti pentru minora H.M.A., născută la data de 04.08.2000, prin asimilare şi cu ipoteza din cadrul procedurii de divorţ şi în temeiul dispoziţiilor art. 398, art. 503, art. 505 raportat la art. 504 NCC, să fie îndeplinită exclusiv de către mama reclamantă, apreciindu-se că această măsură ocroteşte interesul superior al minorei şi prin diligenţa permanentă manifestată de mamă. Prin raportare la dispoziţiile art. 400 NCC coroborate cu art. 496 alin. (1) NCC, instanţa a stabilit locuinţa minorei H.M.A. la domiciliul mamei reclamante, respectiv în localitatea Cavnic, str. (...), la domiciliul părintelui cu care locuieşte efectiv minora din momentul naşterii şi până în prezent.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte.... | Minor rezultat din relaţii de concubinaj. Autoritate părintească → |
|---|
