Minor din afara căsătoriei. Exercitarea autoritătii părinteşti de un singur părinte. Condiţii
| Comentarii |
|
Pentru a hotărî instanţa ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, potrivit art. 398 NCC, trebuie să existe motive întemeiate şi să fie respectat interesul superior al copilului.
Trib. Maramureş, dec. nr. 94/A din 30 martie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 9128/20.10.2011, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâtul P.S.D. şi, în consecinţă, s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorul P.G.S., născut la data de 7.11.2009, să fie exercitată de ambii părinţi; s-a stabilit locuinţa minorului la domiciliul sau reşedinţa reclamantei. S-a respins ca inadmisibilă cererea de renunţare formulată de reclamantă cu privire la pensia de întreţinere pentru minor şi a fost obligat pârâtul să execute în natură obligaţia de întreţinere faţă de minor, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională de la data de 5.05.2011 şi până la majorat sau noi dispoziţiuni.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta. Apelul este nefondat.
Potrivit art. 6 alin. (6) NCC, intrat în vigoare la data de 1.10.2011, dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (...), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi. Astfel, prima instanţă în mod corect a făcut aplicarea art. 505 alin. (1) şi (2) NCC, care arată că, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convie
ţuiesc [alin. (1)]. Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ [alin. (2)]. Potrivit art. 483 NCC, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bu-
nurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. In conformitate cu dispoziţiile art. 503 NCC, părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească [alin. (1)]. Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte [alin. (2)]. Raportat la dispoziţiile art. 505 alin. (2) NCC şi art. 397 NCC, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Pentru a hotărî instanţa ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, potrivit art. 398 NCC, trebuie să existe motive întemeiate şi să fie respectat interesul superior al copilului. Art. 507 NCC arată motivele pentru care poate fi dispusă exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte: dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţa de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. Apelanta-reclamantă nu a invocat şi nu a dovedit, nici în faţa primei instanţe şi nici în apel, existenţa unor motive întemeiate în sensul art. 398 şi art. 507 NCC, de natură să reclame scindarea autorităţii părinteşti.
Apelanta îl poate înscrie pe minor la creşă şi poate beneficia de dispoziţiile legale vizând măsuri de protecţie socială. Apelanta este coti-tulara autorităţii părinteşti cu privire la minor. Locuinţa minorului este stabilită la domiciliul sau reşedinţa apelantei-reclamante, prin urmare, nu există niciun impediment de natură a o împiedica pe apelantă să-l înscrie pe minor la creşă sau să beneficieze de măsuri de protecţie socială conform dispoziţiilor legale.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte. Excepţie | Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte. Condiţii → |
|---|
