Exercitarea dreptului de servitute. Proprietarul fondului aservit are obligaţia de a se abţine de la orice act de natură a împiedica exerciţiul dreptului. încălcare. Protecţia dreptului în procedura ordonanţei preşedinţiale
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 581
Drumul de servitute are o lăţime de 148,93 m şi o lăţime variabilă de 5 m şi continuând pe 4 m pe porţiunea ultimilor 34 m. Edificarea unui gard şi a unei porţi a fost recunoscută proprietarilor fondului aservit, însă după ce le-a fost comunicată acţiunea, au încetat orice lucrare de construire, considerând important a se şti cu certitudine limitele proprietăţii fiecărei părţi şi limitele terenului lor aservit fondurilor dominante prin dreptul de servitute.
S-a considerat că este urgentă măsura de a se sista lucrările şi de a se permite accesul pe drumul de servitute la imobilele dominante ale reclamanţilor, care au demarat procedurile legale de autorizare a unor construcţii pe aceste terenuri, măsura este provizorie şi nu prejudecă fondul litigiului ce formează obiect al unui alt dosar.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 1763/R din 26 octombrie 2006, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. 5565/302/2006, reclamanţii P.A.M., P.R.Ş., Z.L. şi Z.I.R. au chemat în judecată pârâţii M.W.M., M.F. şi G.A., solicitând pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să fie obligaţi pârâţii să sisteze lucrările de construire a unui gard în interiorul drumului de servitute constituit pe o lungime de 114 m şi o lăţime de 5 m, în partea de sud a terenurilor din Bucureşti, Drumul Funigeilor, nr. 84 şi respectiv nr. 86, sector 5. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâţilor să permită accesul reclamanţilor dinspre Drumul Funigeilor spre terenurile lor.
Prin sentinţa civilă nr. 5258 din 9 august 2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să sisteze lucrările de construire a gardului în interiorul drumului de servitute,
precum şi să permită accesul reclamanţilor dinspre Drumul Funigeilor către terenurile proprietatea lor, prin folosirea unui drum de servitute cu o lăţime de 5 m. Judecătoria a respins cxcepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.A., motivat de faptul că acesta a executat împreună cu ceilalţi pârâţi lucrări de natură să restrângă accesul reclamanţilor la drumul de servitute.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanţii P.A.M. şi P.R.Ş. sunt proprietarii terenului de 2183,67 mp, situat în Drumul Funigeilor nr. 86, iar reclamanţii Z.L. şi Z.I.R. sunt proprietarii terenului de 1456,20 mp, situat în Drumul Funigeilor nr. 84, dobândite în baza
unor acte de vânzare-cumpărare autentice. In favoarea celor patru reclamanţi s-a constituit un drept de servitute asupra unui drum cu o lungime de 148,93 m şi o lăţime de 5 m, prin convenţia autentificată sub nr. 4166 din 19 octombrie 2000 de B.N.P. C.M.P., această servitute fiind modificată prin convenţia autentificată sub nr. 4178 din 20 octombrie 2000, în sensul că lăţimea drumului de servitute este de 5 m pe o lungime de 114 m, iar restul până la 148,93 m lungime are o lăţime de 4 m.
Instanţa a considcrat dovedită executarea de către pârâţi a unor lucrări de cdificare a unei porţi şi a unui gard, fară a li se respecta linia de hotar, din apărările făcute prin întâmpinare şi prin aplicarca dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ. Faţă de această împrejurare, s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, adică urgenţa, vremelnicia, măsura producând cfectc până la soluţionarea acţiunii pc drept comun ce formează obiectul dosarului nr. 5564/302/2005, şi ncprejudecarca fondului şi, în consecinţă, s-a admis acţiunea.
împotriva acestei hotărâri, pârâţii M.W.M. şi M.F. au declarat recurs la data de 16 august 2006, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sub nr. 5565/302/2006. Se critică hotărârea pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie şi se solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, respingerea acţiunii ca inadmisibilă. Susţin recurenţii-pârâţi că pricina s-a judecat în lipsa lor, nefiind citaţi ulterior termenului de judecată din 28 iunie 2006 când instanţa a rămas în pronunţare, decăzând reclamanţii din
dreptul de a mai administra alte probe. In ceea ce priveşte fondul cauzei, apreciază că nu pot fi obligaţi la sistarea lucrărilor de construire întrucât, de la data primirii cererii de chemare în judecare, nu au mai construit nimic şi nu vor mai construi până la lămurirea situaţiei juridiec referitoare la limitele proprietăţilor. Au fost obligaţi
să permită accesul reclamanţilor spre terenurile lor, însă niciodată nu au interzis acestora accesul şi nu au montat vreo poartă sau alt obstacol, această poartă existând şi fiind tot timpul deschisă.
Examinând sentinţa civilă recurată prin prisma criticilor formulate, dar şi în considerarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele deduse judecăţii şi invocate în recurs, Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au investit instanţa cu o cerere în obligaţie de face, în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale prevăzută de art. 581
C. proc. civ. In mod corect instanţa de fond a analizat condiţiile de admisibilitate ale acestei cereri, iar faţă de probele administrate în cauză, înscrisuri şi interogatorii, a considerat întemeiat că cererea este fondată. Reclamanţii susţin că este împiedicat liberului lor acces la două imobile proprietate privată, prin folosirea drumului de servitute instituit în favoarea lor printr-un act autentic, modificat ulterior sub aspectul lăţimii drumului.
Din cuprinsul actelor de proprietate depuse la dosar de părţi, instanţa a reţinut corect că drumul de servitute are o lăţime de 148,93 m şi o lăţime variabilă de 5 m, începând din Drumul Funigeilor şi continuând pc 4 m pc porţiunea ultimilor 34 de m. Edificarca unui gard şi a unei porţi a fost recunoscută implicit de recurenţii-pârâţi prin întâmpinarea formulată la fond, în sensul că, după ce lc-a fost comunicată acţiunea, au încctat oriec lucrare de construire, considerând important a se ştii cu certitudine limitele proprietăţii fiecărci părţi şi limitele terenului lor aservit fondurilor dominante ale intimaţilor-recla-manţi prin dreptul de servitute. Prin urmare, s-a considerat că este urgentă măsura de a se sista lucrările şi de a se permite accesul pe drumul de servitute la imobilele reclamanţilor, care au demarat procedurile legale de autorizare a unor construcţii pe aceste terenuri, măsura este provizorie şi nu prejudecă fondul litigiului ce formează obiect al unui alt dosar înregistrat sub nr. 5564/300/2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Tribunalul constată că prin motivele de recurs s-a invocat şi o nelegală citare a pârâţilor la termenul de judecată în fond, însă la momentul dezbaterii cauzei pe fond, aceştia au declarat că nu mai înţeleg să susţină acest motiv, împrejurare faţă de care Tribunalul nu îl va mai cerceta.
Faţă de considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← Servitute de trecere constituită prin contract de... | Condiţii de stabilire a servituţii de trecere cu pasul şi cu... → |
|---|
