Servitute de trecere la drumul public. Constituire. Condiţia de a nu exista cale de acces, chiar dificilă, la locul înfundat
| Comentarii |
|
C. civ., art. 616, art. 618
în aprecierea înţelesului noţiunii de „loc înfundat” trebuie avute în vedere atât situaţia de fapt, cât şi interpretarea dispoziţiilor cuprinse în art. 617, art. 618 şi art. 619 C. civ. Aşadar, este un loc înfundat acela care nu are acces la calea publică, adică se găseşte într-o imposibilitate absolută de a ajunge la un asemenea drum sau, chiar dacă ar avea, o asemenea ieşire prezintă inconveniente grave sau prezintă pericol pentru proprietarul fondului dominant.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 1224/A din 18 septembrie 2006, nepublicată
Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2004, pe rolul Judecătoriei Buftea în dosar nr. 8455/2004, reclamanta G.D. a chemat în judecată pe pârâtul G.C., solicitând obligarea acestuia să îi permită trecerea la calea publică pe terenul său situat în comuna Ciolpani, sat Pisc, judeţul Ilfov, cvartal 17.
Prin sentinţa civilă nr. 922 din 28 martie 2005, a Judecătoriei Buftea a fost admisă acţiunea şi obligat pârâtul să permită reclamantului trecerca la calca publică pc terenul proprietatea sa situat în comuna Ciolpani, sat Pisc, judeţul Ilfov în suprafaţă de 251 mp pc un drum de acces având lăţimea de 3,5 m şi lungimea de 139,49 m, delimitat prin punctele 4-10-5 din anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert Ţ.R.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că părţile sunt proprietari ai unor loturi învecinate conform titlului de proprietate nr. 31082 din 8 iulie 1996. De asemenea, s-a reţinut că accesul la drumul public se facc pc un drum de exploatare dintre parecle agricolc şi peste terenul proprietatea pârâtului. Dcoarecc drumul de exploatare folosit de reclamant este un drum de pământ, fară îmbunătăţiri, accesibil localnicilor doar în perioada lucrărilor agricole şi total inaccesibil mijloacelor auto în perioada de iarnă, în temeiul art. 616 C. civ., terenul reclamantei a fost considerat loc înfundat, iar pârâtul a fost obligat în baza art. 618 C. civ. să stabilească drum de trecere.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul G.C. a declarat apel la data de 24 mai
2005, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 20250/3/2005. în
motivele de apel formulate la 17 octombrie 2005, se solicită admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacatc în sensul respingerii acţiunii. Susţine apelantul-pârât că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală şi dată cu interpretarea greşită a probelor şi a legii, deoarece loc înfundat poate fi considerat numai cel care nu are ieşire la calea publică, adică dacă se află în imposibilitate absolută de a ieşi în drumul public, precum şi dacă ieşirea ar cauza inconveniente
grave, periculoase. In caz contrar, dacă există un mijloc de trecere la calea publică, chiar un drum impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu puţine cheltuieli, locul nu poate fi considerat drum înfundat. Consideră că terenul intimatei-reclamante este un teren agricol situat în extravilan, iar accesul la acesta s-a făcut întotdeauna pe drumul de exploatare, cale de acces folosită de toţi proprietarii terenurilor învecinate şi practicabil în timpul lucrărilor agricole, astfel că nu este un loc înfundat în sensul art. 616 C. civ. Susţine apelantul că instanţa de fond nu a observat că prin stabilirea acestui servituţi de trecere s-ar produce un prejudiciu mult prea mare fondului aservit, caz în carc arc dreptul de a fi despăgubit în proporţie cu pagubele suferite.
In drept, se invocă dispoziţiile art. 282 C. proc. civ. şi art. 616 C. civ.
In apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, raport de expertiză întocmit de expert O.G. şi înregistrat la B.E.J. sub nr. 3434 din 18 mai 2006, fiind depus la dosar la aceeaşi dată.
Examinând motivele de apel faţă de hotărârea atacată şi probele administrate în cauză în cele două grade de jurisdicţie, tribunalul constată apelul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea criticată s-a soluţionat o acţiune în stabilirea unei servituţi de trecere pentru carc reclamanta a invocat dispoziţiile art. 616 C. civ. Instanţa de fond a stabilit corect că aceste norme juridice permit proprietarului unui fond înfundat să ceară vecinului său să-i permită trecerea pe proprietatea acestuia în scopul exploatării fondului său, cu obligaţia de a-1 desdăuna pentru paguba pe care o produce. Aşadar, situaţia premisă pentru invocarea beneficiului dispoziţiilor art. 616 şi următoarelor C. civ. este aceea a existenţei unui fond, a unui imobil, care este înfundat, adică care nu are nu are nicio ieşire la calea publică, cu scopul de a se putea folosi normal această proprietate.
In aprecierea înţelesului noţiunii de loc înfundat trebuie avut în vedere, pe de o parte, atât situaţia de fapt, cât şi interpretarea dispoziţiilor ulterioare cuprinse în art. 617, art. 618 şi art. 619 C. civ. Aşadar, este un loc înfundat acela care nu are acces la calca publică,
adică se găseşte într-o imposibilitate absolută de a ajunge la un asemenea drum sau, chiar dacă ar avea, o asemenea ieşire prezintă inconveniente grave sau prezintă pericol pentru proprietarul fondului dominant.
In cauză însă, din probele administrate în faţa instanţei de fond, cât şi de apel pentru lămurea acelei împrejurări de fapt a existenţei sau nu a imobilului reclamantei ca fiind înfundat, rezultă că terenul reclamantei are o ieşire la drumul public şi, prin urmare, nu poate fi obligat fondul pârâtului G.C. de a fi aservit fondului reclamantei pentru trecere. Existenţa drumului forestier în extravilanul comunei Ciolpani din judeţul Ilfov este dovedită prin copia planului parcelar a tarlalei 12 din satul Piscu, unde se găsesc aceste două terenuri, plan comunicat instanţei de apel la 1 martie 2006 şi care atestă la nivelul lunii ianuarie 2006 că terenul aflat în proprietatea intimatei-reclamante se învecinează în partea de nord, pe o lungime de 18, 20 m cu acest drum de exploatare. Prin urmare, imobilul intimatei-reclamante are acces la calea publică şi nu este deci loc înfundat.
împrejurarea că acest drum forestier este greu practicabil în condiţii de iarnă sau de timp nefavorabil ca şi împrejurarea că este mai lung cu aproximativ de 1000 mp decât ieşirea la calea publică pretinsă de reclamantă pc terenul pârâtului nu pot fi considerate argumente temeinice pentru instituirea servituţii de trecere. Este de observat astfel că terenul reclamantei este situat în extravilanul localităţii, are catcgoria de folosinţă teren arabil şi, prin urmare, nu necesită prezenţa continuă a proprietarului pe acest imobil, ci doar în perioada de desfăşurare a lucrărilor agricolc. De altfel, terenurile învecinate se găscsc în acecaşi situaţie de fapt şi de drept în sensul că sunt terenuri agricolc carc foloscsc acest drum de exploatare forestieră în perioada muncilor agricole pentru exploatarea terenurilor şi culegerea roadelor.
In aceste condiţii, apare nejustificat şi mult prea împovărător pentru proprietarul fondului vecin, G.C., a se stabili servitute de trecere în favoarea proprietarului G.D., cu atât mai mult cu cât ar afecta proprietatea acestuia pe o lungime semnificativă de 140 ml, pe o lăţime de 3,5 m şi, în plus, ar presupune dezafectarea şi mutarea unor anexe gospodăreşti ale acestuia.
Faţă de cele arătate, tribunalul constată că la prima judecată de fond s-a făcut o greşită apreciere a probelor administrate şi în consecinţă s-au aplicat greşit normele prevăzute de art. 616 C. civ. Aşadar, în temeiul art. 295 şi art. 296 C. proc. civ., a fost admis apelul, a fost schimbată în parte hotărârea, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
| ← Servitute de vedere. Titularul dreptului. Condiţii | Noţiunea de „loc înfundat”. Acces de trecere solicitat în... → |
|---|
