Existenţa indicatoarelor rutiere şi/sau a marcajelor rutiere de interzicere a staţionării
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 3501/2015 din data de 19.10.2016
EXISTENȚA INDICATOARELOR RUTIERE ȘI/SAU A MARCAJELOR RUTIERE DE INTERZICERE A STAȚIONĂRII
Într-adevăr, în zona în care a fost constatată săvârșirea faptei contravenționale nu exista un indicator rutier care să interzică oprirea sau staționarea. Totuși, potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine: semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier; semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b); semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a circulației; d) semnalele luminoase sau sonore; e) indicatoarele; f) marcajele; g) regulile de circulație. În consecință, în lipsa indicatoarelor rutiere, petentul avea obligația de respecta marcajul de pe partea carosabilă.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 3501/2015, pronunțată în dosarul nr. 12553/211/2014*
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 10.06.2014, sub nr. 12553/211/2014, petentul V.N. a solicitat anularea Procesului-verbal seria PLSC, nr. X încheiat la data de 04.06.2014 de către intimata Pol. Loc. a Mun. B., iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, petentul a arătat că starea de fapt reținută în procesul-verbal nu este temeinică întrucât nici în preajma sensului giratoriu și nici pe distanța parcursă nu există vreun indicator de circulație care să interzică oprirea.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 30).
La cerere a fost anexat Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 3).
La dosar a depus întâmpinare intimata Pol. Loc. a Mun. B., prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată, arătând că pe porțiunea de carosabil pe care a parcat petentul era un marcaj vizibil de interzicere a opririi și staționării.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ., art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri: Proces-verbal (f. 7) și mijloace materiale de probă: Fotografii (f. 8-17).
La dosar a depus răspuns la întâmpinare petentul V.N., prin care a arătat că marcajul de pe asfalt nu era vizibil.
În drept, răspunsul la întâmpinare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 30 din Legea nr. 49/2006.
Prin Sentința civilă nr. 7732/2014 pronunțată la data de 15.07.2014 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Bistrița. Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 05.08.2014.
La termenul de judecată din data de 28.04.2015 instanța a încuviințat petentului și a administrat proba cu înscrisurile depuse a dosar, iar intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar și mijloacele materiale de probă constând în fotografii.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin Procesul-verbal seria PLSC, nr. X încheiat la data de 04.06.2014 de către intimata Pol. Loc. a Mun. B., petentul V.N. a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 340 lei și 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea faptei prevăzute de 108 alin. (1), lit. b, pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 (f. 3).
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 04.06.2014 a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare Y în sensul giratoriu de la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și General Grigore Bălan (f. 3).
Coroborând mențiunile din cuprinsul procesului-verbal cu fotografiile depuse la filele 8-17, rezultă că la data de 04.06.2014 petentul V.N. a staționat cu autoturismul pe o porțiune de carosabil pe care exista un marcaj în zigzag.
În drept, conform art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de pentru staționarea neregulamentară.
Potrivit art. 143 lit. b) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, se interzice staționarea voluntara a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația "Staționarea interzisă"; și a marcajului cu semnificația de interzicere a staționării. Iar în conformitate cu art. 80 alin. (3) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, marcajele pentru interzicerea staționării se pot realiza printr-o linie in zig-zag la marginea parții carosabile.
În speță, verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Pe cale de consecință, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură, în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu toate că, datorită scopului pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și a caracterului general al normei de incriminare faptele contravenționale intră în sfera "acuzației în materie penală"; astfel cum este definită în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, totuși, prezumția de temeinicie a procesului-verbal reglementată de art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nu încalcă de plano art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. 26780/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). Astfel, în Cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, Curtea a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut. În acest sens, articolul 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice statelor ca sistemele lor naționale să conțină prezumții de fapt sau de drept în măsura în care acestea sunt reglementate în limite rezonabile prin luarea în considerare a gravității situațiilor în care operează și protejând dreptul la apărare.
Așadar, Curtea Europeană lasă la latitudinea fiecărui sistem de drept forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu obligația de a respecta însă caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Altfel spus, atâta timp cât prezumția de responsabilitate care operează în sarcina contravenientului nu se transformă într-o prezumție irefragabilă, în sensul că persoana sancționată are posibilitatea de a utiliza în cadrul procesului de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, instanța reține că acesta beneficiază de prezumția de temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Mai mult decât atât, starea de fapt reținută de către agentul constatator este confirmată și de fotografiile depuse la filele 8-17. În consecință, revenea petentului sarcina de a efectua proba contrară a celor reținute de către agentul constatator, ceea ce nu a înțeles să facă.
Într-adevăr, în zona în care a fost constatată săvârșirea faptei contravenționale nu exista un indicator rutier care să interzică oprirea sau staționarea. Totuși, potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine: semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier; semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b); semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a circulației; d) semnalele luminoase sau sonore; e) indicatoarele; f) marcajele; g) regulile de circulație. În consecință, în lipsa indicatoarelor rutiere, petentul avea obligația de respecta marcajul de pe partea carosabilă.
Or, astfel cum rezultă din fotografiile depuse la filele 8-17, în locul în care era parcat autoturismul condus de petent, exista un marcaj în zig-zag care interzicea staționarea. Instanța nu poate primi susținerea petentului potrivit căreia marcajul rutier nu era vizibil, câtă vreme acesta poate fi observat cu ușurință din fotografiile efectuate la fața locului. Mai mult decât atât, autoturismul petentului era parcat în apropierea sensului giratoriu și a trecerii pentru pietoni, astfel încât chiar și în ipoteza în care marcajul nu a fost observat de către petent, staționarea era interzisă de art. 143 lit. a) rap. la art. 142 lit. e) și f) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 potrivit căruia se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și înainte de acestea; în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției;
Cât privește individualizarea sancțiunii, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 340 lei aferentă unui număr de 4 puncte amendă, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor art. 100 alin.(2) rap. la art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002. Mai mult, sancțiunea este proporțională cu fapta săvârșită și cu gradul de pericol social, ținând seama de cuantumul minim prevăzut de lege al amenzii aplicate, cât și de starea de pericol creată pentru ceilalți participanți la trafic prin săvârșirea faptei contravenționale. În acest sens, instanța reține că prin staționarea în apropierea trecerii pentru pietoni petentul a obturat vizibilitatea celorlalți conducători auto, punând astfel în pericol pietonii care s-ar fi angajat în traversarea străzii.
În consecință, instanța apreciază că, în speță, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V.N. împotriva Procesului-verbal seria PLSC, nr. X.
În conformitate cu art. 453 alin. (1) C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Întrucât plângerea contravențională urmează să fie respinsă, instanța va respinge cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul V.N. solicitând admiterea apelului, arătând, în esență, că starea de fapt reținută în procesul-verbal nu este temeinică întrucât nici în preajma sensului giratoriu și nici pe distanța parcursă nu există vreun indicator de circulație care să interzică oprirea.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat.
| ← Posibilitatea invocării nulităţii exprese. Jurisprudență... | Obligaţia de a obţine autorizaţia de contruire înaintea... → |
|---|
