Posibilitatea invocării nulităţii exprese. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 1298/2015 din data de 19.10.2016
POSIBILITATEA INVOCĂRII NULITĂȚII EXPRESE
Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea expresă doar lipsa completă a descrierii faptei din cuprinsul procesului-verbal, or, din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că agentul constatator a indicat fapta săvârșită de către petentă, arătând că în urma controlului în trafic efectuat la data de 21.05.2014 petenta a prezentat doar 6 diagrame tahigrafice, neputând justifica activitatea conducătorului auto în perioada: 23.04.2014 ora 00:00-29.04.2014 ora 08:03; 08.05.2014 ora 15:46-09.05.2014 ora 11:21; 12.05.2014 ora 14:40-20.05.2014 ora 08:30, cuprinsă în cele 28 de zile anterioare controlului. În consecință, lipsa mențiunilor privitoare la alte împrejurări în care a fost săvârșită fapta, precum modul și mijloacele folosite, vinovăția și pericolul social al faptei, poate atrage, cel mult, nulitatea relativă a procesului-verbal.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 1298/2015, pronunțată în dosarul nr. 1733/289/2014.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 19.11.2014, sub nr. 1733/289/2014, petenta S.C. G.I.M. S.A. a solicitat, în principal, anularea Procesului-verbal seria ISCTR, nr. X încheiat la data de 30.05.2014 de către intimatul ISCTR iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petenta a arătat, în esență, că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde adevărului. Totodată, petenta a invocat că agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta care s-a reținut în sarcina sa întrucât nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, precum modul și mijloacele folosite la săvârșirea faptei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OG 37/2007.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 7).
La cerere au fost anexate înscrisuri: Proces-verbal de constatare a contravenției (f. 6).
La dosar a depus întâmpinare intimatul ISCTR prin care a invocat, în primul rând, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reghin. Cu privire la fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată, arătând că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor imperative prevăzute de dispozițiile legale.
Totodată, intimatul a invocat faptul că la momentul controlului în trafic petenta nu a prezentat numărul necesar de diagrame tahigrafice și nici vreun certificat de atestare a activității conducătorului auto prin care să justifice lipsa diagramelor. Mai mult, având în vedere că fapta săvârșită de către petenta este una foarte gravă, intimatul a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 69/2012, O.M.T.I. nr. 980/2011, O.G. nr. 26/2011, H.G. nr. 995/2011, O.M.T.I. nr. 1088/2011, O.M.T. nr. 1058/2007, O.G. nr. 37/2007, Regulamentului (CE) nr. 561/2006, Regulamentului (CE) nr. 165/2014, Deciziei (CE) nr. 230/2007, O.G. nr. 2/2001, art. 205 și 411 C.proc.civ..
La dosar au fost depuse înscrisuri: Proces verbal de constatare a contravenției (f. 24) Dovada de comunicare (25), Formular de control în trafic (f. 23-27), Planșe foto (f. 28-44).
Prin Sentința civilă nr. 733/2014 pronunțată la data de 20.10.2014 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reghin și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Bistrița. Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 19.11.2014.
La termenul de judecată din data de 13.01.2015 instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martorul G.E., iar intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În ședința publică din data de 10.02.2015, instanța a administrat proba cu martorul G.E. (f. 7).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. X întocmit de intimatul I.S.C.T.R. la data de 30.05.2014, petenta S.C. G.I.M. S.A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 (f. 6).
În procesul-verbal s-a reținut că, la data de 21.05.2014, conducătorul auto G.E. al autoutilitarei cu număr de înmatriculare Y aparținând petentei, nu a prezentat în trafic numărul necesar de diagrame tahigrafice, neputând justifica activitatea conducătorului auto în perioada: 23.04.2014 ora 00:00-29.04.2014 ora 08:03; 08.05.2014 ora 15:46-09.05.2014 ora 11:21; 12.05.2014 ora 14:40-20.05.2014 ora 08:30.
Starea de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a contravențiilor este dovedită prin planșele foto depuse la filele 28-44.
În drept, potrivit art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahigrafice, a cartelei tahigrafice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
Iar în conformitate cu art. 36 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, în cazul în care un conducător auto conduce un vehicul echipat cu un tahograf analogic, conducătorul auto este în măsură să prezinte, la cererea unui agent de control autorizat: (i) foile de înregistrare din ziua în curs și cele pe care conducătorul auto le-a utilizat pe parcursul celor 28 de zile precedente; (ii) cardul de conducător auto, în cazul în care este titularul unui asemenea card; și (iii) orice informații înregistrate manual și orice documente imprimate în timpul zilei în curs și pe parcursul celor 28 de zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
În speță, verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate primi susținerea petentei potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa descrierii corespunzătoare a faptei reținute în sarcina sa.
Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea expresă doar lipsa completă a descrierii faptei din cuprinsul procesului-verbal, or, din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că agentul constatator a indicat fapta săvârșită de către petentă, arătând că în urma controlului în trafic efectuat la data de 21.05.2014 petenta a prezentat doar 6 diagrame tahigrafice, neputând justifica activitatea conducătorului auto în perioada: 23.04.2014 ora 00:00-29.04.2014 ora 08:03; 08.05.2014 ora 15:46-09.05.2014 ora 11:21; 12.05.2014 ora 14:40-20.05.2014 ora 08:30, cuprinsă în cele 28 de zile anterioare controlului.
În consecință, lipsa mențiunilor privitoare la alte împrejurări în care a fost săvârșită fapta, precum modul și mijloacele folosite, vinovăția și pericolul social al faptei, poate atrage, cel mult, nulitatea relativă a procesului-verbal.
Cu privire la cazurile de nulitate relativă, prin Decizia nr. 22 din data de 27 martie 2007 pronunțată într-un Recurs în Interesul Legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, faptul că nerespectarea cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act și care nu este sancționată cu nulitatea absolută, va atrage nulitatea procesului-verbal numai daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petentă, instanța reține că descrierea faptei în cuprinsul procesului-verbal este necesară din perspectiva respectării dreptului la apărare al contravenientului din două considerente. În primul rând, numai în acest fel instanța este în măsură să verifice încadrarea corecta a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, putând astfel sa verifice daca sancțiunea a fost dozată în mod corespunzător. În al doilea rând, numai așa va putea contravenientul să verifice realitatea mențiunilor consemnate de agentul constatator în procesul-verbal, putând face, dacă este cazul obiecțiuni la aceasta, iar mai apoi, în fața instanței, să poată face proba contrară.
În ceea ce privește primul aspect, din descrierea realizată în procesul-verbal, se poate identifica cu certitudine fapta pentru care petenta a fost sancționată și încadrarea sa juridică în norma legală care o prevede și o sancționează. Iar cât privește posibilitatea contestării efective a stării de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal, instanța apreciază că, raportat la motivele de netemeinicie invocate în plângerea contravențională, petenta a avut reprezentarea faptei pentru care a fost sancționată astfel încât să îți poată realiza o apărare efectivă.
Mai mult decât atât, având în vedere că prin plângerea contravențională petenta a avut posibilitatea de a invoca orice împrejurări de fapt sau de drept de natură să conducă la nulitatea procesului-verbal sub aspectul nelegalității sau netemeiniciei acestuia, sau a caracterului neproporțional al sancțiunii aplicate, orice pretinsă vătămare suferită de către petentă, a fost înlăturată.
Întrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu toate că, datorită scopului pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și a caracterului general al normei de incriminare faptele contravenționale intră în sfera "acuzației în materie penală"; astfel cum este definită în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, totuși, prezumția de temeinicie a procesului-verbal reglementată de art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nu încalcă de plano art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. 26780/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). Astfel, în Cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, Curtea a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut. În acest sens, articolul 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice statelor ca sistemele lor naționale să conțină prezumții de fapt sau de drept în măsura în care acestea sunt reglementate în limite rezonabile prin luarea în considerare a gravității situațiilor în care operează și protejând dreptul la apărare.
Așadar, Curtea Europeană lasă la latitudinea fiecărui sistem de drept forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu obligația de a respecta însă caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Altfel spus, atâta timp cât prezumția de responsabilitate care operează în sarcina contravenientului nu se transformă într-o prezumție irefragabilă, în sensul că persoana sancționată are posibilitatea de a utiliza în cadrul procesului de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal de constatatore și sancționare a contravenției nu încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Cu toate că, petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța apreciază că prin probele administrate aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora.
Împrejurarea că autovehiculul cu număr de înmatricula Y este utilizat foarte rar de către petentă sau faptul că conducătorul auto G.E. nu conduce, în mod obișnuit, acest autovehicul, nu este de natură să justifice lipsa înregistrărilor aferente celor 28 de zile anterioare controlului. Absența acestora poate fi justificată doar prin prezentarea formularului prevăzut de Decizia Comisiei nr. 2009/959/UE care certifică faptul că șoferul s-a aflat în concediu medical, în concediu de odihnă, în repaus, a condus un alt vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau al AETR, a desfășurat o altă activitate decât condusul, a fost disponibil. Or, astfel cum rezultă din declarația martorului G.E., un asemenea formular nu a fost prezentat la data controlului și nici la un moment ulterior (f. 7).
De asemenea, sub aspectul angajării răspunderii contravenționale a petentei, este irelevant faptul că autovehiculul cu număr de înmatriculare Y nu este dotat cu tahograf digital, câtă vreme art. 36 din Regulamentul UE nr. 561/2014 impune obligația de a prezenta documentele care atestă activitatea conducătorului auto și în cazul vehiculelor echipate cu tahograf analogic.
Cât privește individualizarea sancțiunii, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 4000 lei, instanța constată că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007. Mai mult, raportat la gravitatea faptei săvârșite și la cuantumul minim al amenzii aplicate, instanța apreciază că sancțiunea este proporțională cu fapta săvârșită și cu gradul de pericol social al faptei. În acest sens reține că prevederile O.G. nr. 37/2007 au stabilit un sistem gradual de sancționare pentru abaterile în domeniul transporturilor rutiere iar fapta săvârșită de contravenientă se încadrează în categoria încălcărilor foarte grave. Practic, prin neprezentarea numărului necesar de diagrame tahigrafice petenta a pus intimata în imposibilitate de a verifica dacă activitatea desfășurată de către petentă este conformă cu prevederile Regulamentului referitoare la perioadele de conducere și de repaus, care constituie obiectivul principal al acestui act normativ. Totodată, instanța a avut în vedere perioada îndelungată de timp pentru care petenta nu a furnizat diagramele tahigrafice necesare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 și urm. Din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată împotriva Procesului verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR, nr. 41225038 ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta SC G.I.M. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței sus menționate și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelantă este nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
| ← Suspendarea de drept a executării silite. Jurisprudență... | Existenţa indicatoarelor rutiere şi/sau a marcajelor rutiere... → |
|---|
