Suspendarea de drept a executării silite. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 4670/2015 din data de 19.10.2016
SUSPENDAREA DE DREPT A EXECUTĂRII SILITE
Instanța reține că potrivit prevederilor art. XV alin. (1) din OUG nr. 8/2014, "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora";. Mai mult, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept";.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 4670/2015, pronunțată în dosarul nr. 1475/190/2015.
Prin contestația la executare introdusă la această instanță cu numărul de dosar de mai sus, contestatoarea AJFP BN a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M.N.C, să dispună anularea somației de plată din 05.02.2015, a încheierii nr. 56/2015/1 din 03.02.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare și calculul dobânzilor, și a încheierii din data de 03.02.2015 privind admiterea cererii de executare și încuviințarea executării silite, emise de SCPEJ SRM și S.O. în dosarul execuțional nr. 56/2015, ca fiind neîntemeiate și nelegale; suspendarea executării silite, fără plata cauțiunii, până la soluționarea contestației la executare.
În motivare arată că, prin Sentința Civilă nr. 415/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul BN în dosarul nr. 3747/112/2012 având ca obiect contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de către societatea B.I. SRL și a fost obligată pârâta A.J.F.P. BN să-i restituie acesteia suma de 2577 lei, cu titlu de taxă pe poluare, să-i plătească dobânda legală de la data achitării sumei și până la restituirea efectivă și cheltuieli de judecata de 539,30 lei.
La data de 12.02.2015 s-a înregistrat din partea SCPEJ S.R.M și S.O. somația emisă la 05.02.2015, însoțită de încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare și calculul dobânzilor, încheierea privind admiterea cererii de executare silită formulată de creditorul M.N.C. și încuviințarea executării silite, împreună cu o copie certificată de pe Sentința civilă ce constituie titlu executoriu, prin care somează contestatoarea să achite suma totala de 4342,50 lei.
In privința motivelor pentru care petenta a înțeles să formuleze prezenta cerere de suspendare, învederează instanței că, la art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicata în monitorul oficial nr. 151/28.02.2014 se prevede: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. (2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu. (3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2). (4) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică. (6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). (7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)";.
Față de dispozițiile legale invocate apreciază că atât încheierea de încuviințare a executării silite cât și actele de executare silită au fost date cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, în speță una dintre condițiile necesare executării silite unei creanțe lipsește, respectiv cerința exigibilității. Potrivit art. 662, alin. 1 din Codul de procedura civila "executarea silita nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă";, iar la alin. 4 se prevede că "creanța este exigibila daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata";. La art. 665, alin. 5 din Codul de proc. Civila se arata că "instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai daca ... 4. creanța nu este certa, lichida și exigibila";.
Executarea silita a fost începută împotriva debitoarei fără sa se constate refuzul executării de bunăvoie a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 117, alin. 1, lit. f din Codul de procedura fiscala "Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: ...f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii";.
Procedura de restituire a sumelor este reglementata de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit acestei proceduri, sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003. Potrivit procedurii aprobate, la pct. 4 se arata ca "(1) după primirea cererii de restituire organul fiscal competent va efectua verificarea acesteia, a documentației anexate și a datelor din evidența pe plătitori. (2) Dacă organul fiscal competent consideră că mai are nevoie de anumite documente relevante soluționării cererii, va solicita contribuabilului în scris prezentarea acestora. (3) Termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererilor de restituire se prelungește cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informații suplimentare relevante soluționării acesteia și data înregistrării primirii acestor informații la organul fiscal competent";, iar la pct. 5 se arata că "în cazul în care, după primirea documentației complete înaintate de contribuabil și verificarea datelor din evidența pe plătitori, organul fiscal competent constată existența unor obligații fiscale restante ale contribuabilului care a depus cerere de restituire, sumele solicitate se vor restitui numai după efectuarea compensării acestor obligații bugetare restante";.
Mai mult în materia restituirii sumelor reprezentând taxa pe poluare și taxa pe emisiile poluante, există reglementări speciale, respectiv Ordinul nr.85/2012 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecata prin hotărâri definitive și irevocabile, care la capitolul II - Procedura de restituire a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, prevede: "5.1. Contribuabilul care, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, va depune, în vederea restituirii, la organul fiscal competent, o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 4 la ordin. 5.2. - Procedura de restituire a sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a cheltuielilor bănești, precum și a oricăror alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, este cea prevăzută de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004";.
Raportat la aceste dispoziții, se constată că pârâtul creditor nu a urmat procedura prevăzuta de lege pentru restituirea sumei dispuse prin hotărârea instanței, ci s-a adresat direct executorului judecătoresc cu o cerere de executare silita conform art. 663 din Codul de procedura civilă (solicitând și sume exagerate cu titlu de cheltuieli de executare) considerând că debitorul nu a executat de buna voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Având în vedere cele doua prevederi legale, privind procedura de urmat în cazul restituirii sumelor de bani datorate de organul fiscal, apreciază că art. 117 din Codul de procedura fiscala este norma de drept speciala aplicabila în cauza și prin urmare pârâta trebuia să urmeze aceasta procedura și nu procedura de drept comun prevăzuta de art. 663 din Codul de procedura civila.
Petenta apreciază că executarea silita declanșată de către executorul judecătoresc la cererea creditorului nu este legală și temeinică, întrucât creditorul trebuia să constate refuzul nejustificat privind executarea de bunăvoie a obligației stabilită prin hotărârea judecătorească, abia apoi putând să se adreseze unui executor judecătoresc.
Prin modul în care creditoarea înțelege sa-si exercite drepturile, solicitând plata unor cheltuieli nejustificate, apreciază că rezultă intenția acestuia de a obține un beneficiu nemeritat, motiv pentru care apreciază că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de executare.
De asemenea, contestatoarea arată că nu a fost respectat termenul de "grație"; de 6 luni, termen în care exista obligația să se facă demersurile necesare pentru a se îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată; doar după curgerea acestui termen, putându-se solicita executarea silită.
În drept, a invocat prev. art. 711, art. 718 alin. 1 C.pr.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-19).
Prin Notele de ședință depuse în data de 18.03.2015, contestatoarea învederează încălcarea, în speță, a recomandărilor Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești stabilite prin Hotărârea nr. 74/05.12.2014.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 24-28).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc ca fiind legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată.
In ceea ce privește dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, din modul de redactare a contestației rezultă faptul că refuzul instituției debitoare de a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă prin plata dintr-o dată și de bună voie a sumei la care a fost obligată, se întemeiază pe dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014.
Prin dispozițiile invocate de contestatoare, Guvernul României, având și calitate de parte în cadrul proceselor care au dus la pronunțarea hotărârilor judecătorești de condamnare a Statului Român la restituirea sumelor încasate ilegal, instituie o măsură abuzivă de suspendare a tuturor procedurilor de executare silită îndreptate împotriva sa, precum și o măsură de eșalonare pe o perioadă de 5 ani a restituirilor la care a fost obligat prin aceste hotărâri definitive. Așadar, sub pretextul că efortul financiar ar fi prea mare pentru bugetul statului, se dispune o eșalonare a restituirilor pe un termen de 5 ani, câte 20%/an.
Mai mult decât atât, prin efectul acestor dispoziții, justițiabilii nu mai pot să se adreseze organelor de executare silită în vederea punerii în executare a respectivelor hotărâri, fiind obligați să aștepte executarea de bună voie din partea organelor fiscale.
In principal, motivele pentru care aceste dispoziții trebuie înlăturate de la aplicare sunt de natura protecției drepturilor omului și a libertăților constituționale.
Astfel, așa cum a arătat și contestatoarea, prin Sentința civilă ce constituie titlu executoriu în dosarul execuțional nr.56/2015, aceasta a fost obligată să restituie suma încasată în mod ilegal cu titlu de taxă de poluare, dobânzile aferente acestei sume, precum și cheltuielile ocazionate cu judecata respectivei cauze.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut faptul că suma prelevată de Statul Român cu titlu de taxă de poluare este încasată cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, în speță art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Neconcordanța dreptului intern care reglementează taxa de poluare a fost constatată și de către CJUE în numeroase rânduri.
Prin dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 se încalcă dreptul de acces la organele de executare silită al justițiabililor care au obținut hotărâri de condamnare a Statului Român la restituirea respectivelor taxe.
Potrivit acestor dispoziții, justițiabilul care a obținut o hotărâre definitivă împotriva Statului, nu se poate adresa organelor de executare pentru a-și realiza efectiv dreptul recunoscut în mod irevocabil de către instanță, fiind obligat să se supună rigorilor impuse de organele fiscale prin eșalonarea restituirii sumelor pe o perioadă de 5 ani.
Această situație nu poate fi tolerată într-un stat care respectă preeminența dreptului, întrucât dreptul de liber acces la justiție presupune implicit accesul la organele de executare silită. In acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia art. 6 din Convenție garantează dreptul oricărei persoane ca o instanță să se pronunțe asupra contestațiilor sale cu caracter civil. Totuși, acest drept ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperante față de una dintre părți. În fapt, dacă art. 6 nu ar garanta și executarea hotărârii judecătorești s-ar crea situații incompatibile cu principiul preeminenței dreptului pe care statele s-au angajat să îl respecte odată cu ratificarea Convenției. Executarea unei hotărâri judecătorești trebuie astfel considerată ca făcând parte din "proces " în sensul art. 6.
Pe de altă parte, executarea unei hotărâri judecătorești face parte din procedură în sensul art. 6 din Convenție";. Așadar, dacă se pleacă de la această premisă, aplicarea dispozițiilor art. XV din U.O.G. 8/2014 prin care se suspendă executarea silită ori se înlătură dreptul justițiabililor de a se adresa organelor de executare și se dispune eșalonarea executării hotărârilor judecătorești pe o perioadă de 5 ani, s-ar încălca dispozițiile legale care garantează soluționarea cererii de către o instanță într-un termen rezonabil.
Consideră că, în aceste condiții, instanțele naționale nu ar trebui să facă aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență emisă de Guvernul României - parte în procesele civile privind taxele de poluare, ci să aplice dispozițiile art. 110 din TFUE și, implicit, dispozițiile hotărârilor CJUE, în considerarea cărora Statul Român este obligat să restituie sumele încasate cu încălcarea acestor dispoziții din dreptul european.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prevederile Tratatului și jurisprudența Curții indică, cu claritate, rolul conjugat al CJCE și al instanțelor naționale în asigurarea aplicării uniforme a dreptului comunitar lato sensu, judecătorului național revenindu-i responsabilitatea de a aplica, în limitele competenței sale teritoriale, dispozițiile dreptului european, asigurând efectul deplin al acestor norme și lăsând neaplicată, la nevoie, din oficiu, orice dispoziție internă contrară.
In caz contrar, așa cum se întâmplă în momentul de față, justițiabilul care are o hotărâre definitivă, pronunțată de instanța națională, prin care i se recunoaște dreptul de restituire a taxei de poluare, încasată cu nerespectarea Dreptului European (a art. 110 din TFUE), nu se poate adresa organelor de executare în vederea realizării drepturilor sale, fiind obligat să aștepte restituirea sumelor pe parcursul unei perioade de 5 ani, timp în care beneficiul său asupra sumelor la care este îndreptățit se diluează semnificativ, ajungând să nu se mai poată bucura de dreptul său.
In fine, anularea actelor întocmite în cursul executării silite ar reprezenta un grad mai mare de protecție acordat organelor administrativ-fiscale în raporturile acestora cu justițiabilii, fapt care ar încălca norme juridice de natură constituțională precum art. 16 alineatul 2 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, precum și dispozițiile art. 21 alin. 2 potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi acest drept (cu referire la dreptul de acces liber la justiție, deci implicit și la organele de executare silită, executarea hotărârilor judecătorești de condamnare a statului la plata unor sume de bani făcând parte integrantă din proces și constituind o obligație de rezultat în sarcina acestuia).
Subliniază faptul că prin aplicarea dispozițiilor art. XV din OUG 8/2014, justițiabilul este lipsit de protecția oferită de dispozițiile art. 110 din TFUE, în concret aceste din urmă dispoziții fiind golite de conținut sau, mai bine zis, rămase fără efecte pentru întreaga perioadă în care s-au încasat aceste taxe constatate de către CJUE ca fiind ilegale.
De altfel, în jurisprudența națională relevantă se observă conturarea unei tendințe de a înlătura de la aplicare dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, pentru considerente care țin de protecția drepturilor omului sub aspectul principiului liberului acces la justiție3, al egalității în fața legii, al preeminenței dreptului, al aplicării cu prioritate a dreptului european față de cel național, etc.
Mai mult decât atât, Judecătoria Bistrița a dispus încuviințarea cererii de executare silită prin hotărârea nr. 7334/CC/2014 pronunțată în dosar nr. 9475/190/2014, neaplicând astfel dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 potrivit cărora executarea silită ar fi trebuit suspendată.
Suspendarea procedurii de punere în executare a unei hotărâri judecătorești definitive pe considerente ce țin de protecția și buna desfășurare a activității organelor administrativ-fiscale ar însemna că este acceptabilă, uneori, o perturbare a rezultatului activității justiției, preferabilă față de perturbarea activității administrative.
În fine, argumentul invocat de Guvernul României cu ocazia adoptării acestei măsuri de eșalonare a restituirii taxelor de poluare, referitor la efortul financiar pe care îl presupun aceste restituiri către contribuabili, fără a se prezenta date cifrice, nu constituie o justificare pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești . De altfel, acest argument a mai fost invocat de către Guvernul României și în cauza Nisipeanu c. România soluționată de CJUE. Astfel, cu ocazia pronunțării acestei hotărâri, Guvernul României a solicitat limitarea in timp a efectelor acestei hotărâri, pe considerente de natură economică, invocându-se contextul economic dificil în care se află economia națională.
CJUE a înlăturat această apărare și a respins cererea Guvernului, pe motiv că aceste argumente nu au fost susținute cu date cifrice din care să rezulte faptul că restituirea dintr-o dată a acestor sume ar presupune un efort economic atât de mare încât ar genera perturbări economice grave
In plus, întârzierea în executarea hotărârii, împreună cu absența unui răspuns precis la demersurile intimatului, au avut ca efect plasarea reclamantului într-o situație de incertitudine. In acest context, o eventuală admitere a contestației la executare formulată de debitoare ar anula sau diminua considerabil drepturile consfințite prin hotărârea judecătorească definitivă, astfel încât ar fi afectat principiul predictibilității actului de justiție (în sensul recuperării în mod efectiv și util a creanței constatate de instanță împotriva debitoarei), precum și încrederea în eficiența și utilitatea actului de justiție.
În ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia intimatul nu a îndeplinit procedura prevăzută de lege, subliniază faptul că această susținere nu corespunde realității.
Astfel, după obținerea titlului executoriu, justițiabilul a înregistrat la sediul instituției debitoare o cerere de restituire cu nr. 34246/06.08.2014, prin care s-a solicitat punerea în executare, de bună voie, a dispozițiilor cuprinse în Sentința civilă nr. 448/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. Abia după o perioadă de șase luni, în care nu s-a comunicat niciun răspuns, intimatul s-a adresat executorului judecătoresc pentru realizarea pe calea executării silite a drepturilor sale.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, arată că jurisprudența națională în materie s-a cristalizat în sensul înlăturării de la aplicare a acestui act normativ care își găsește aplicabilitate doar în cazuri de excepție, cu îndeplinirea condițiilor stabilite chiar în cuprinsul său, și anume: termenul de grație de 6 luni se acordă doar debitorilor care fac dovada lipsei disponibilităților bănești și termenul se acordă după ce debitorul face dovada faptului că a efectuat toate demersurile legale pentru obținerea fondurilor necesare plății creanței.
Nu în ultimul rând, subliniază faptul că acest termen se acordă doar de către instanța de judecată, pe calea contestației la executare, în cazul îndeplinirii acestor condiții, și nu se aplică de drept.
Pentru toate aceste motive, solicită instanței să constate faptul că actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 50/2015 sunt perfect justificate și în deplină concordanță cu prevederile legale, întocmite în considerarea respectării drepturilor omului și a exigențelor statului de drept și ale democrației constituționale, motiv pentru care se impune respingerea contestației formulate în prezenta cauză, cu consecința menținerii actelor de executare.
In drept, a invocat dispozițiile 139 alin. 1), art.205 și urm, art.451-453 din Codul de procedură civilă, jurisprudența CEDO și jurisprudența națională invocată în cuprinsul întâmpinării.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 99-108).
În data de 20.04.2015, intimatul a depus la dosar Note scrise, prin care, referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Potrivit art.718 alin. 1 C.pr.civ., instanța poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, la solicitarea părții interesate si numai pentru motive temeinice.
AJFP BN nu invocă, de altfel, niciun motiv în susținerea cererii de suspendare. Susținerile referitoare la incidența unor dispoziții speciale în ceea ce privește procedura de urmat pentru recuperarea creanțelor fiscale de natura celei urmărite silit nu justifică o asemenea cerere. Mai mult, nu se poate reține că prin continuarea executării silite i s-ar crea contestatoarei prejudicii greu de reparat, având în vedere că suma executată nu este una care, prin achitarea ei, să conducă la periclitarea activității instituției publice, iar, pe de altă parte, contestatoarea are posibilitatea, în situația în care va fi admisă contestația ia executare, de a solicita întoarcerea executării silite.
Pe fondul cauzei, subliniază faptul că admiterea prezentei contestații la executare în temeiul dispozițiilor art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 ar presupune: încălcarea oricăror dispoziții legale incidente în materia executării hotărârilor definitive într-un termen rezonabil; consfințirea de către instanță a încălcării dreptului de acces liber la justiție, drept care devine iluzoriu în condițiile în care justițiabilului care deține o hotărâre judecătorească definitivă nu i se permite să se adreseze organelor de executare care pot garanta punerea în executare a respectivei hotărâri, acesta fiind obligat să aștepte executarea de bunăvoie, din partea debitorului, iar acesta rămâne pasiv la solicitările noastre de restituire, chiar și eșalonată; aplicarea unor dispoziții legale discriminatorii, care creează o situație preferențială a debitorului (organ administrativ-fiscal) aflat în procedura executării silite, față de justițiabilul care nu se bucură de o astfel de imunitate de executare; acceptarea argumentului potrivit căruia hotărârea judecătorească definitivă, rezultat al activității justiției, este mai puțin importantă decât buna desfășurare a activității organului administrativ-fiscal, acest argument stând la baza adoptării dispozițiilor criticate; prin restituirea eșalonată a taxelor de poluare, dispusă prin hotărâri judecătorești, drepturile de creanță ale contribuabililor împotriva statului sunt la rândul lor diluate, iar încrederea justițiabililor în eficiența acrului de justiție este fundamental zdruncinată, având în vedere așteptările cu care aceștia au pornit când au demarat procedurile de recuperare a taxelor pe care, potrivit dreptului european, aceștia nici nu trebuiau să le plătească. Această neîncredere se poate astfel răsfrânge și asupra protecției efective conferite de dreptul european și, implicit de instituțiile sale; afectarea principiilor securității juridice, al neretroactivității legii și al predictibilității actului de justiție, în sensul în care, pe de o parte, litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată sau cele soluționate deja dar ale căror hotărâri sunt neexecutate încă, silit sau de bunăvoie, sunt guvernate de legea aplicabilă la momentul sesizării inițiale, inclusiv în materia executării titlurilor executorii astfel obținute. Adoptarea unor dispoziții precum cele din cuprinsul art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, care vin să modifice termenele de restituire, de plată și, respectiv, limitează accesul la procedura executării silite pe o perioadă de cinci ani, afectează contextul juridic din care s-a pornit inițial, respectiv cel în care, în urma procesului prin care se dispune restituirea taxelor încasate ilegal, Statul Român poate fi obligat la executarea acestor obligații.
Astfel, prin impunerea unor proceduri derogatorii pentru titlurile executorii obținute în urma acestor procese, inițiate într-un anumit context legislativ, astfel cum s-a arătat mai sus, se nesocotește principiul fundamental al neretroactivității legii.
Prin înscrisul depus în data de 20.04.2015, intimatul a solicitat suspendarea judecării prezentei contestații la executare până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-200/2014 Câmpean și C-288/2014 Ciup.
În drept, a invocat dispozițiile art. 413 alin. l, pct. l din C.proc.civ.
Prin Notele scrise depuse în data de 25.05.2015, intimatul solicită, pe cale de excepție, pronunțarea unei încheieri prin care să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. XV din OUG 8/2014, dispoziții care au stat la baza refuzului AJFP B-N de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească definitivă.
Prin Notele scrise depuse în data de 25.05.2015, intimatul arată că admiterea prezentei contestații la executare ar însemna diminuarea efectului actului de justiție înfăptuit printr-o hotărâre definitivă, în favoarea uneia dintre părți, acordându-i-se acesteia un grad de protecție sporită din partea instanței de executare sub pretextul bunei desfășurări a activității administrative.
Această activitate administrativă, așa cum a constatat și instanța care a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu, nu a îndeplinit exigențele legalității și ale preeminenței dreptului, astfel că a fost nevoie de un proces în justiție, promovat de către particular, pentru a se corecta această conduită care se cere acum a fi totuși nesancționată și chiar protejată de instanța de executare.
De altfel, așa cum a mai arătat, pe rolul CJUE se află deja două cauze care au ca obiect verificarea legalității măsurii de eșalonare a restituirilor, dispusă prin prevederile art. XV din O.U.G. nr. 8/20141.
Așadar, consideră ca o dovadă de maturitate și independență a sistemului judiciar ca, în anticiparea soluțiilor ce se vor pronunța de CJUE în cauzele C-200/14, Câmpean și cauza C-288/14, Ciup, în virtutea priorității dreptului european și a principiilor drepturilor omului, judecătoria învestită cu soluționarea prezentei cauze, în calitate de primă instanță europeană, să dispună respingerea contestației la executare și să permită punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive prin care instanța a consfințit deja dreptul de creanță al subsemnatului, drept care altfel ar fi diluat, iluzoriu și, în următorii cinci ani - lipsit de conținut.
In fine, un alt argument în susținerea soluției de respingere a prezentei contestații la executare îl constituie și jurisprudența Curții Constituționale, jurisprudența pronunțată într-o perioadă de promovare aspirațională a principiilor democratice în cadrul unui stat de drept în care într-adevăr se dorea respectarea principiului separației puterilor în stat.
Prin Notele scrise depuse în data de 25.05.2015, intimatul solicită, pe cale de excepție, pronunțarea unei încheieri prin care să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. XV din OUG 8/2014, dispoziții care au stat la baza refuzului AJFP Bistrița-Năsăud de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească definitivă.
În ședința publică din data de 02.06.2015, instanța respinge cererea formulată de intimat privind suspendarea cauzei până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-200/2014 Câmpean și C-228/2014 Ciup, în speță nefiind întrunite condițiile vizate de textul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC de care se prevalează intimatul în susținerea cererii.
De asemenea, instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV din OUG 8/2014, invocată la termenul de judecată din data de 26.05.2015 de intimatul M.N.C., în prezentul dosar, cu obiect contestație la executare formulată de AJFP B-N.
Opinia instanței în legătură cu excepția de neconstituționalitate a fost în sensul respingerii acesteia, luând în considerare atât practica anterioară a Curții Constituționale, cât și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului.
Prin Încheierea civilă nr. 3782/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 1576/190/2015, s-a admis excepția conexității invocată de intimat prin întâmpinare, având în vedere că între dosarul civil nr. 1576/190/2015 și dosarul civil nr. 1475/190/2015 ale Judecătoriei Bistrița există o strânsă legătură, în ambele dosare fiind contestate actele de executare silită efectuate împotriva debitoarei contestatoare AJFP B-N în dosarul execuțional nr. 56/2015 al SCPEJ S.R.M. și S.O., la cererea creditorului intimat M.N.C..
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță în data de 23.02.2015 sub numărul 1576/190/2015, contestatoarea AJFP B-N a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M.N.C., să dispună anularea adresei de înființare a popririi din 05.02.2015, a somației de plată din 05.02.2015, a încheierii nr. 56/2015/1 din 03.02.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare și calculul dobânzilor, și a încheierii din data de 03.02.2015 privind admiterea cererii de executare și încuviințarea executării silite, emise de SCPEJ S.R.M. și S.O. în dosarul execuțional nr. 56/2015, ca fiind neîntemeiate și nelegale; suspendarea executării silite, fără plata cauțiunii, până la soluționarea contestației la executare.
Pe lângă motivele de fapt și de drept expuse în dosarul nr. 1475/190/2015 și reiterate mai sus, contestatoarea a mai arătat că, prin Sentința Civilă nr. 415/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul BN în dosarul nr. 3747/112/2012 având ca obiect contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de către societatea B.I. SRL și a fost obligată pârâta A.J.F.P. BN să-i restituie acesteia suma de 2577 lei, cu titlu de taxă pe poluare, să-i plătească dobânda legală de la data achitării sumei și până la restituirea efectivă și cheltuieli de judecata de 539,30 lei.
La data de 12.02.2015 s-a înregistrat din partea SCPEJ S.R.M. și S.O. somația emisă la 05.02.2015, însoțită de încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare și calculul dobânzilor, încheierea privind admiterea cererii de executare silită formulată de creditorul M.N.C. și încuviințarea executării silite, împreună cu o copie certificată de pe Sentința civilă ce constituie titlu executoriu, prin care somează contestatoarea să achite suma totala de 4342,50 lei.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 9-10).
În data de 25.03.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, raportat la existența pe rolul Judecătoriei Bistrița a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1475/190/2015, având aceleași părți și același obiect, a invocat excepția conexității cauzelor iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare, ca fiind neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimatul a reiterat motivele de fapt și de drept expuse în dosarul civil nr. 1475/190/2015.
Analizând actele și lucrările dosarelor conexate, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 415/04.04.2013 (f. 12-18), pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 3747/112/2012, având ca "despăgubire restituire taxă emisii poluante";, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea formulata de către reclamanta SC B.I. SRL și a fost obligată pârâta A.F.P. Bistrița să-i restituie acesteia suma de 2.577 lei, cu titlu de taxa de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății taxelor și până la restituirea efectivă.
La data de 12.01.2015 numita SC B.I. SRL printr-un contract de cesiune de drepturi de creanță fiscală a vândut numitului M.N.C. drepturile ce îi reveneau acesteia din sentința civilă mai sus menționată.
Prin încheierea din data de 03.02.2015 (f. 9-10), emisă de SCPEJ S.R.M. și S.O. în dosarul execuțional nr. 56/2015, s-a încuviințat cererea creditorului M.N.C. de executare silită a dispozițiilor Sentinței civile nr. 415/04.04.2015, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 3747/112/2012, împotriva AFP B., fiind emisă o somație prin care se cere debitoarei să achite în termen de o zi suma de 4.342,50 lei reprezentând taxă de poluare, dobândă legală și cheltuieli de executare.
Împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 56/2015, debitoarea a formulat contestațiile la executare ce fac obiectul prezentului dosar și dosarului conexat nr. 1576/190/2015, solicitând anularea actelor de executare.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. XV alin. (1) din OUG nr. 8/2014, "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora";.
Mai mult, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept";.
Instanță constată că executarea silită în dosarul execuțional nr. 56/2015 a început și s-a derulat în cursul termenului în care, conform dispozițiilor legale citate, orice procedură de executare silită era suspendată de drept.
Raportat la încălcarea dispozițiilor exprese ale art. XV alin. (1) și (4) din OUG nr. 8/2014, instanța va admite contestațiile la executare conexate și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 56/2015 de SCPEJ S.R.M. și S.O.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul M.N.C., solicitând modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii contestației la executare formulată de intimata AJFP B-N.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelant este nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
| ← Semnificaţia „spaţiului public” în concepţia legii 61/1991 | Posibilitatea invocării nulităţii exprese. Jurisprudență... → |
|---|
