Faptă constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 2326 din data de 18.05.2017
Prin sentința civilă nr. 2326 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 22 februarie 2017 în dosarul nr. 28605/245/2016, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul CM în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Instanța a fost învestită cu plângere formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prin care petentul a fost sancționat contravențional reținându-se faptul că nu a acordat prioritate unui biciclist la schimbarea direcției de mers de pe str. Elena Doamna pe str. Otilia Cazimir din municipiul Iași.
Față de această împrejurare, petentul a învederat instanței că situația de fapt reținută nu este cea reală întrucât acesta s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, apreciind că are timp să efectueze virajul prin fața biciclistului fără a-i pune în pericol viața și integritatea corporală.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că acesta reprezintă un mijloc de probă, conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și beneficiază de o prezumție de veridicitate în sensul că situația de fapt consemnată în cuprinsul acestuia corespunde adevărului.
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în anumite condiții, prezumții sunt permise de Convenție. În cauzele Salabiaku împotriva Franței (07.10.1998, par. 28) și Haiducu împotriva României (13.03.2012, par. 13) Curtea, a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept iar convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 pct. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții, în limite rezonabil, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
În contextul mai sus-menționat a reținut instanța că persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută nu este reală.
În speță, fapta contravențională a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, iar petentul, deși a invocat o altă situație de fapt, nu a produs nicio probă în acest sens, pentru a dovedi faptul că mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme cu realitatea.
Instanța a avut în vedere faptul că petentul a recunoscut că a efectuat virajul la stânga, intenționând să schimbe direcția de mers către strada Otilia Cazimir, dar a apreciat faptul că biciclistul se afla la o distanță destul de mare astfel încât nu îi influențează în niciun fel deplasarea.
În lipsa unor probe temeinice care să le susțină veridicitatea, instanța a apreciat că susținerile petentului, în sensul că acesta nu a influențat deplasarea biciclistului sunt simple aprecieri subiective, cărora nu le poate da efect juridic.
Având în vedere că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii și că petentul nu a propus probe în susținerea unei alte situații de fapt, instanța a constatat că actul sancționator contestat prin plângere este temeinic.
| ← Plângere contravenţională | Contestaţie la executare, solicitând anularea executării silite → |
|---|
