îndreptăţirea la reconstituire. Dovada calităţii de moştenitor
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 676
Calitatea de moştenitor se dovedeşte cu acte de stare civilă, certificat de moştenitor, certificat de calitate de moştenitor sau de legatar, acte de recunoaştere a filiaţiei, în
aplicarea dispoziţiilor legilor fondului funciar nefiind admisibilă dovedirea gradului de rudenie dintre solicitant şi fostul proprietar deposedat prin declaraţii de martori.
(Secţia civilă, decizia nr. 450/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 5056 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul Primarul Municipiului Bistriţa împotriva pârâţilor U.M., F.A.P. şi Comisia Judeţeană Bistriţa Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor U.M. şi F.A.P., moştenitoare ale defunctei U.A., asupra suprafeţei de 8100 mp teren
situat pe raza municipiului Bistriţa, ridul „Zăvoaie”, tarla 111, parcela 23.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta U.M.
Recursul declarat nu este fondat, nefiind dat niciun motiv de casare modificare sau
de casare, pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare:
1. Un prim motiv de recurs invocat de recurentă este acela că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale formulată de ea.
Tribunalul reţine că atributul calificării cererilor formulate de părţi îl are instanţa şi calificarea cererii se face în funcţie de conţinutul acesteia şi nu în funcţie de modul în care partea a intitulat-o.
Deşi pârâta şi-a întitulat „cerere reconvenţională” cererea pe care a depus-o la dosarul de fond, în realitate, această cerere nu are valenţele unei cereri reconvenţionale, deoarece pârâta nu a formulat pretenţii proprii faţă de reclamantă, ci este o cerere în probaţiune .astfel că instanţa de fond nu trebuia să soluţioneze, prin dispozitivul sentinţei, această „cerere reconvenţională”.
Aşa fiind nu este dat motivul de casare cu trimitere pentru nepronunţare asupra tuturor cererilor formulate.
2. Nu se impune casarea cu trimitere nici pentru audierea în calitate de martori a persoanelor ale căror declaraţii extrajudiciare, pârâta le-a depus la dosarul de fond, pentru a dovedi gradul de rudenie dintre mama ei şi fosta proprietară a terenurilor, numita T.S., după care s-a dispus reconstituirea contestată.
Aceasta, deoarece calitatea de moştenitor se dovedeşte cu acte de stare civilă, certificat de moştenitor, certificat de calitate de moştenitor sau de legatar, acte de recunoaştere a filiaţiei, în aplicarea dispoziţiilor legilor fondului funciar nefiind admisibilă dovedirea gradului de rudenie dintre solicitant şi fostul proprietar deposedat prin declaraţii de martori.
3. Nici critica privind neclaritatea dispozitivului nu este fondată.
Este real că în dispozitivul sentinţei s-a constatat nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate fără să fie enumerate aceste acte, dar cu certitudine rezultă că au fost anulate toate actele de reconstituire efectuate în favoarea moştenitorilor lui T.S., neimpunându-se enumerarea acestora.
Pe de altă parte, în motivarea sentinţei se arată că toate actele de reconstituire, respectiv hotărârea iniţială de validare, prin care s-a dispus înscrierea pe anexa nr. 19, poziţia 336, hotărârea prin care s-a dispus trecerea pe anexa 4, poziţia 374 în calitate de moştenitoare după defuncta T.S., procesul verbal de punere în posesie nr. 1576 din data de 07.09.2004, în care a înscris-o pe defuncta U.A. în calitate de moştenitoare după defuncta T.S. pentru terenul intravilan în suprafaţă de 8100 mp situat în tarla 111, parcela 23 în ridul „Zăvoaie”, documentaţiile întocmite de Comisia Municipală Bistriţa, de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra
Terenurilor Bistriţa Năsăud şi titlul de proprietate nr. 13452 din data de 05.10.2004 sunt nelegale.
Or, autoritate de lucru judecat are nu numai dispozitivul, ci şi considerentele sentinţei în măsura în care acestea susţin dispozitivul, aşa cum este cazul în speţă, astfel că nu se impune casarea cu trimitere.
4. Statuările instanţei cu privire la lipsa calităţii de moştenitoare a numitei Urs Ana după defuncta T.S., născută la 15.07.1874, sub numele de M. sunt, de asemenea, legale şi temeinice.
Deşi reclamanta recurentă susţine că mama ei a fost rudă cu T.S. nu a fost în măsură să depună un arbore genealogic, nu a indicat în concret gradul de rudenie şi nici nu a depus acte de stare civilă care să probeze această susţinere.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a dispus în calitate de moştenitoare, deşi în cerere nu s-a indicat expres persoana după care se solicită reconstituirea şi nici nu s-au anexat acte de stare civilă.
Probabil, urmare a coincidenţei de nume şi prenume, avute la naştere, anume, M.S., dintre mama numitei U.A. şi T.S., din eroare, s-a dispus reconstituirea.
Cu ocazia dezbaterii recursului s-a susţinut că U.A. a fost rudă de gradul IV cu T.S., însă nu s-a probat această susţinere, cu acte de stare civilă.
Pentru a dovedi gradul de rudenie recurenta a depus la dosar un extras de carte funciară în care apare intabulat bunicul lui U.A., numitul M.I., în CF fiind înscrisă şi porecla acestuia, respectiv că el este al lui Mitru a Florii.
Cum, în extrasul de naştere pentru uzul organelor de stat privind pe T.S., născută M. şi în registru de botezaţi, aflat la dosarul de recurs privind botezul numitei T.S., născută M., se face menţiunea că mama acesteia cu prenumele de F. este fiica lui M. M., recurenta susţine că M.M., bunicul lui T.S., ar fi aceeaşi persoană cu M. a Florii, tatăl lui M.l. (bunicul numitei U.A.), M. a Florii fiind străbunicul lui U.A.
Tribunal reţine că gradul de rudenie dintre U.A. şi T.S., nu se poate stabili pe baza unor prezumţii, cu atât mai mult cu cât în privinţa bunicului lui T.S. nu se face menţiunea că ar fi al Florii, ci doar că are numele de M.
Pe de altă parte, chiar dacă aceste susţineri ar fi reale numita U.A. ar fi fost rudă de gradul V cu T.S.
Or, potrivit art. 676 C. civ., aşa cum a fost modificat de art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, care face trimitere la art. 4 al Legii din 28 iulie 1928 privind impozitul progresiv pe succesiuni, vocaţia la moştenire se întinde doar până la gradul IV inclusiv.
Numita U.A., fiind un colateral ordinar, faţă de defuncta T.S. ea nu poate veni la moştenirea acesteia nici prin reprezentare, chiar dacă mama numitei U.A. a prede-cedat defunctei T.S., reprezentarea în linie colaterală fiind limitată doar la colateralii privilegiaţi (adică fraţii şi surorile defunctului) or, mama numitei U.A. ar fi fost verişoară cu defuncta.
Aşa fiind, U.A. nu are calitatea de moştenitoare a numitei T.S., pentru a fi îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate după aceasta, aşa cum corect a statuat şi instanţa de fond.
Nu are nicio relevanţă în cauză faptul că moştenitorul testamentar al numitei T.S. nu a formulat cerere de reconstituire după testatoarea T.S., cât timp recurenta nu a dovedit că mama ei, în calitate de solicitantă, este moştenitoare a fostei proprietare de la care terenul a fost preluat de stat.
în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefiind fondat şi sentinţa va fi menţinută (judecător Berari Reghina).
| ← Antecontract de vânzare-cumpărare. Prescripţie | Hotărâre judecătorească declarativă de moarte. Acte de... → |
|---|
