Formele de retribuire obţinute în acord global prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-
| Comentarii |
|
Întrucât dispozitivul reprezintă partea din hotărârea judecătorească ce soluţionează cauza litigioasă dedusă judecăţii şi cuprinde dispoziţia obligatorie de executat, iar prin respingerea recursului nu sunt cuprinse astfel de dispoziţii cu caracter executoriu, simpla menţionare în considerente a unor texte de lege care, aparent, ar soluţiona problema de drept supusă analizei în recurs, nu conferă recursului în interesul legii obligativitatea aplicării acestor dispoziţii în sensul pretins de recurentă, nefiind incidente dispoziţiile art. 329 alin. (3) C.proc.civ.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1301 din 18 mai 2012
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 2.06.2011, reclamanta I.M.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii A., solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei conform adeverinței nr. 1156/27.04.2011 eliberată de SC Proiect A. SA.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 46208/28.04.2011 a solicitat pârâtei recalcularea drepturilor de pensie conform adeverinței nr. 1156/27.04.2011 eliberată de SC Proiect A. SA, cererea la care a primit răspuns negativ.
Reclamanta a mai arătat că veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 1156/27.04.2011 au caracter permanent, ca urmare a aplicării sistemului de acord global în Institutele de Proiectare.
în plus, reclamanta a arătat că adeverința emisă de fostul angajator atestă în mod expres că în perioada indicată, aceste câștiguri suplimentare au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au reținut și plătit la stat contribuțiile pentru asigurări sociale, conform legislației în vigoare la acea dată.
A mai susținut reclamanta că prin neluarea în considerare a câștigurilor menționate în adeverința nr. 1156/27.04.2011 se încalcă principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 19/2000.
La data de 19.01.2012 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin cererea înregistrată la C.J.P Argeș sub nr. 46208/28.04.2011, reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor de pensie în baza adeverinței nr. 1156/27.04.2011, eliberată de SC Proiect A. SA. Prin adresa nr. 46208/C/17.05.2011 pârâta i-a comunicat reclamantei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
în raport de dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și de faptul că sumele încasate cu titlu de acord global nu reprezintă spor cu caracter permanent potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, nu a existat temei legal de valorificare a acestora.
Mai mult decât atât, potrivit Anexei nr. 15 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, formele de retribuire în acord nu pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, așa cum a prevăzut anterior și O.U.G. nr. 4/2005.
Tribunalul A., Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 23/31.01.2012, a admis acțiunea; a obligat pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea în considerare a veniturilor obținute în acord global, potrivit adeverinței nr. 1156/27.04.2011 eliberată de SC Proiect A. SA și a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, pensie stabilită începând cu data de 01.11.1999.
Prin cererea înregistrată la C.J.P Argeș sub nr. 46208/28.04.2011 (fila 6) reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie conform adeverinței nr. 1156/27.04.2011 (fila 5) emisă de SC Proiect A. SA.
Conform acestei adeverințe, în perioada iunie 1975 - octombrie 1993, reclamanta a beneficiat de sume de bani „reprezentând acord global cu caracter permanent conform Legii nr. 57/1974, art. 17 alin. (3)”.
Potrivit aceleiași adeverințe, în SC Proiect A. SA s-a utilizat permanent forma de retribuire în acord global, iar sumele de bani evidențiate în cuprinsul adeverinței au fost extrase din statele de plată pentru care angajatorul a virat CAS la bugetul de stat în conformitate cu legislația în vigoare.
Prin adresa nr. 46208/C/17.05.2011 (fila 7) pârâta a comunicat reclamantei că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
în raport de acest răspuns, care constituie practic un refuz de luare în calcul a veniturilor menționate în adeverința nr. 1156/27.04.2011, reclamanta a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie conform adeverinței nr. 1156/27.04.2011 eliberată de SC Proiect A., din care rezultă câștigurile în acord global.
Cu privire la această cerere, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Acest principiu de bază, este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 statuând că, „(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică.”
Potrivit art. 12 și următoarele și art. 40 și următoarele din Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, plata în acord, cât și depășirea planului pe secție sunt, fie forme de salarizare, fie criterii în funcție de care se stabilește retribuția tarifară majorată.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, act normativ în vigoare pentru o mare parte din perioada 1975 - 1993 (perioadă la care se referă adeverința nr. 1156/27.04.2011 eliberată de SC Proiect A. SA), fondurile necesare plății pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc angajatorii și din sumele alocate de la bugetul de stat.
Contribuția individuală de asigurări sociale a fost reglementată prin Decretul nr. 389/1972, care în art. 1 a prevăzut obligativitatea pentru angajator de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.
Textul de lege instituie obligația vărsării la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției asupra câștigului brut realizat de angajat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri.
Distinct de aceasta, art. 2 din Decretul nr. 389/1972 enumeră drepturile bănești pentru care nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, iar între ele nu se regăsesc drepturile ce fac obiectul prezentei judecăți, adică formele de retribuire în acord global.
Retribuția tarifară micșorată sau majorată conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 57/1974, obținută pentru munca în acord global este inclusă în câștigul brut realizat de salariat, din care se reține, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, pentru aceste sume, angajatorul reclamantei a calculat și virat contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat prin adeverința nr. 1156/27.04.2011 eliberată de SC Proiect A. SA.
Reglementarea privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legile nr. 19/2000 și nr. 263/2010 a fost construită în jurul principiului contributivității, potrivit căruia orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 19/17.10.2011, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se că în interpretarea dispozițiile art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Potrivit art. 3307 alin. (4) C.proc.civ., soluțiile pronunțate în recursul în interesul legii, prin care se dezleagă problemele de drept, sunt obligatorii pentru instanță.
împotriva sentinței instanței de fond în termen legal a declarat recurs recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii A. criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., după cum urmează:
- soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece potrivit dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, la determinarea punctajelor lunare realizate de către intimata-reclamantă s-a utilizat salariile înregistrate în carnetele de muncă și sporurile cu caracter permanent, conform legislației în vigoare, iar veniturile în acord global prevăzute de Legea nr. 57/1974, nu pot fi calificate ca sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
- pe de altă parte, nu s-a avut în vedere faptul că sumele de bani reprezentând acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent în accepțiunea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 3/1977 și nici nu poate fi avut în vedere principiul contributivității, nici în baza dispozițiilor art. 2 lit. c)) din Legea nr. 263/2010.
Intimata-reclamantă, citată în mod legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că, din adeverința depusă la dosar rezultă că veniturile au avut caracter permanent, au fost plătită contribuțiile CAS în conformitate cu legislația anterioară, în plus, s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii, din care a rezultat că formele de retribuire obținute în acord global se iau în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor prin sistemul public; se solicită cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea a constatat că ambele critici sunt nefondate și au fost respinse pentru următoarele considerente:
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada reținută de către instanța de fond, fiind cumulate cu salariul individual brut și inclusă alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se astfel lunar atât cotele C.A.S., cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează astfel în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000 și aceste sporuri sunt prevăzute de art. 78 din aceeași lege.
Deși potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 sumele reprezentând acordul global sau alte adaosuri salariale nu s-ar fi luat în calculul drepturilor de pensie, întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, invocându-se astfel imposibilitatea valorificării respectivelor venituri (venituri pe care intimata-reclamantă le probează cu adeverința depusă la dosar), rolul instanței de judecată este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a O.U.G. nr. 4/2005, ci și de a interpreta astfel actul normativ prin prisma Legii nr. 19/2000, pentru că procedura de calculare vizează tocmai înlăturarea discriminărilor, iar opinia este aceea că sumele se impun a fi luate în calcul și conform Deciziei Curții Constituționale nr. 736/2006.
Raționamentul juridic care stă la baza formării acestei convingeri a instanței judecătorești este fundamentat astfel de forța juridică a legii față de ordonanță, pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența principiilor în baza cărora un text de lege a fost edictat în raport de excepțiile ce au la bază tratamente discriminatorii.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2000, modificată, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea Legii nr. 19/2000.
Din mențiunile arătate în adeverința depusă la dosar, rezultă că intimata-reclamantă a realizat venituri suplimentare, respectiv adaosuri salariale care au fost astfel incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensii suplimentare. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele la CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare la acea dată, iar sporurile pentru care a prestat muncă intimata-reclamantă au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr. 57/1974.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorii au vărsat contribuția de 15% din câștigul brut realizat de personal, indiferent de forma în care au fost realizate aceste venituri.
în conformitate cu dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. (2) se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă însă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale, nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea uneia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
în baza art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor și asigurărilor sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
Mai mult, în aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, sunt și dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 680/1 august 2007, pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 care, la punctul 19 de la Secțiunea I, prevede că prin sintagma venit brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani achitat din fondul de salarii, conform enumerărilor prevăzute la lit. a)-l) din lege și anume, cu titlu de exemplu: sporuri, indemnizații și sume acordate sub formă de procent pentru condiții grele, periculoase, nocive, premii anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, sume plătite conform legii sau conform contractelor colective de muncă, alte adaosuri la salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele colective de muncă, sume rezultate prin „plata cu ora”, indemnizații de ședință ș.a.
Principiul aplicabil speței este cel al contributivității, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale, inclusiv pensiile, se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Nu în ultimul rând jurisprudența CEDO a asimilat drepturi care decurg din politici sociale, cu noțiunea de „bun” în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul că o reducere substanțială a nivelului pensiei este considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate atunci când persoana a plătit cotizațiile obligatorii, a îndeplinit condițiile cerute de legea internă la data respectivă, existând o relație directă între totalul cotizațiilor vărsata în decursul vieții și dreptul de a beneficia obligatoriu de o fracțiune din patrimoniul de pensii.
Și prin decizia nr. 872/25 iunie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 9 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituționale, s-a statuat că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să constituie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat.
Corelativ, se naște obligația statului ca în perioada pasivă a vieții individului să-i plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivității, cele două obligații fiind intrinsec și indisolubil legate.
Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieții persoanei asigurate contribuțiile vărsate de către acesta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivității și de a asigura mijloacele de subzistență a celor care au dobândit acest drept în condițiile legii. Astfel, statul are obligația pozitivă de a lua absolut toate măsurile necesare realizării acestei finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita în vreun fel dreptul la asigurări sociale.
Nu în ultimul rând, înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5/20 septembrie 2010, a admis recursul în interesul legii, în sensul că, interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 1 și 2 din O.G. nr. 4/2005, se interpretează în sensul că, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Instanța de fond, este chiar obligată în baza principiului plenitudinii de jurisdicție și în baza dispozițiilor art. 6 din CEDO, care reglementează dreptul la un proces echitabil și rezonabil să examineze și eventual să cenzureze raportat la dispozițiile legale în materie, legalitatea și temeinicia emiterii deciziilor de pensionare ale recurentei.
De asemenea, tot instanța de judecată este suverană în a aprecia și interpreta dispozițiile legale în materia dreptului la pensie, printr-o corelare corespunzătoare a textelor prevăzute de lege, în conformitate cu jurisprudența constată a instanțelor judecătorești, precum și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Referirea recurentei-pârâte la decizia nr. 30/16.11.2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție este nefondată, deoarece prin acea decizie s-a respins recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974.
întrucât dispozitivul reprezintă partea din hotărârea judecătorească ce soluționează cauza litigioasă dedusă judecății și cuprinde dispoziția obligatorie de executat, iar prin respingerea recursului nu sunt cuprinse astfel de dispoziții cu caracter executoriu, simpla menționare în considerente a unor texte de lege care, aparent, ar soluționa problema de drept supusă analizei în recurs, nu conferă recursului în interesul legii obligativitatea aplicării acestor dispoziții în sensul pretins de recurentă, nefiind incidente dispozițiile art. 329 alin. (3) C.proc.civ.
Prin decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se că în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 1 și 2 din O.G. nr. 4/2005 a stabilit că, formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, decizia fiind obligatorie potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. (4) din C.proc.civ.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiile art. 312 și art. 316 C.proc.civ., precum și art. 291 din Codul muncii, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă și în baza dispozițiile art. 274 C.proc.civ., a obligat pe recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
| ← Titularul dreptului litigios. Dreptul sindicatului de a formula... | Înţelesul noţiunii de „bun” în accepţiunea art. 1 din... → |
|---|
