Titularul dreptului litigios. Dreptul sindicatului de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor săi. Dobândirea de către moştenitorii salariaţilor a calităţii procesuale active prin intermediul succesiunii legale
| Comentarii |
|
Caracterului intuitu personae vizează, de altfel, obligaţia de prestare a muncii, pregătirea, aptitudinile şi calităţile salariatului fiind avute în vedere pentru aceasta, nu drepturile patrimoniale cuvenite în schimbul muncii.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1217 din 8 mai 2012
Constată că prin sentința civilă nr. 710/24.09.2010 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr. 1046/90/2009 a fost admisă acțiunea înregistrată sub nr. 2699/2004 și a fost obligată pârâta SC H. SA să plătească fiecăruia dintre membrii de sindicat, în numele cărora s-a formulat acțiune de către Federația Sindicală H. - H., câte 2718 lei cu titlu de despăgubiri pentru neplata la timp a drepturilor salariale la nivelul anului 2002, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 24.02.2004, între SC H. SA și Federația E.M. III, ce avea la acel moment 346 de membri, a fost încheiat un Acord prin care s-au obligat la încheierea unei tranzacții prin care să se despăgubească salariații pentru prejudiciile cauzate de întârzierile la plata drepturilor salariale. în urma încheierii acestui acord Federația E.M. III a semnat cu angajatorul o Tranzacție, primind suma de 6 miliarde lei vechi pentru membrii săi.
S-a constatat că această situație de fapt se coroborează și cu răspunsul la interogatoriul administrat pârâtei.
Chiar dacă cele două înscrisuri - Acord și Tranzacție - au fost încheiate între SC H. SA și o altă parte decât Federația Sindicală „H.”, tribunalul a apreciat că acest fapt nu este de natură a prejudicia interesele membrilor de sindicat ai acesteia din urmă, salariați ai SC H. SA.
în condițiile în care pentru ceilalți salariați ai societății pârâte s-a făcut dovada că pârâta a achitat deja daune-interese ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor bănești stipulate în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, cu privire la prima de vacanță, prima de Ziua Energeticianului și contravaloarea cotei lunare de 330 kwh energie electrică, neplata de către pârâta SC H. SA a acelorași daune-interese față de salariații titulari ai dreptului material la acțiune din prezenta cauză ar reprezenta o manifestare discriminatorie a angajatorului în aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. (4) din Codul muncii în raport de toți salariații, respectiv față de reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune din prezenta cauză.
în cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă prin care s-a concluzionat că drepturile salariale (contravaloarea primei de vacanță, contravaloarea primei de ziua energeticianului, precum și contravaloarea cotei lunare de 330 kwh energie electrică, conform C.C.M. din 2002) nu au fost plătite la timp, ci cu întârziere de un an sau doi.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea, conform celor arătate mai sus.
în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C.proc.civ., pe temeiul culpei procesuale, pârâta căzută în pretenții a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de judecată suportate de aceasta, respectiv contravaloarea onorariului de expert și de avocat.
împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâta SC H. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Critica este întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 6 C.proc.civ. și argumentată în sensul că acțiunea a fost admisă prin hotărârea atacată și pentru persoane care nu au fost și nu sunt membri ai organizației sindicale ce a formulat și susținut pretențiile.
- în aceeași hotărâre, susține recurenta-pârâtă, se regăsesc foști salariați care au decedat pe parcursul judecății și ai căror moștenitori nu au fost introduși în cauză.
Referitor la critica potrivit căreia instanța a soluționat în mod greșit acțiunea față de persoane care au decedat pe parcursul judecății, Curtea a constatat că potrivit înscrisurilor depuse în dosar în calea de atac - actele de stare civilă de la filele 257 și următoarele - reclamanții D.N., H.V.I., P.S., T.I. menționați în tabelul de la fila 163 din dosar, precum și reclamanții menționați în tabelul cu persoanele decedate în intervalul septembrie 2004-17 septembrie 2010 de la filele 160-162 din dosar au decedat pe parcursul judecății.
Față de aceștia, instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 243 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, în cazul în care nu s-a solicitat termen de către partea interesată pentru introducerea în cauză a moștenitorilor.
întrucât în ceea ce îi privește procesul a rămas în nelucrare, în temeiul art. 165 C.proc.civ., recursul formulat împotriva soluției pronunțate față de pretențiile acestora a fost disjuns prin decizia civilă nr. 107/R-CM/25.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel P. în dosarul nr. 1046/90/2009.
S-a format, ca urmare, dosarul nr. 123/46/2011 privind pe intimații - reclamanți D.N., H.V.I., P.S., T.I. precum și pe reclamanții de la pozițiile 1-101 din tabelul cu persoanele decedate în perioada septembrie 2004-17 septembrie 2010: B.I. ș.a., respectiv pe recurenta-pârâtă SC Hidroelectrica SA.
începând cu data de 16.02.2012, la filele 209 și următoarele, au fost înregistrate în dosar declarațiile de continuare a judecății de către moștenitorii intimaților-reclamanți decedați.
în baza acestor declarații, însoțite de acte de stare civilă și de certificate de moștenitor, Sindicatul Național P.E., succesor al Federației Sindicale H. - H. a solicitat, la data de 6.01.2012, repunerea pe rol a cauzei pentru introducerea în cauză a moștenitorilor reclamanților decedați.
Recurenta - pârâtă SC H. SA a invocat față de cererea de introducere în cauză a moștenitorilor reclamanților următoarele excepții:
- Excepția lipsei calității procesuale active a moștenitorilor motivată prin aceea că despăgubirile ce fac obiectul cauzei nu au intrat în patrimoniul autorilor până la decesul acestora.
A susținut reclamanta-pârâtă că despăgubirile pretinse, la fel ca salariul și pensia, pot fi plătite numai până la momentul decesului beneficiarului dreptului, datorită caracterului intuitu personae al contractului individual de muncă.
Acest contract este încheiat în considerarea expresă a calității personale a fiecărei părți, fiind exclusă reprezentarea și transmiterea pentru cauză de moarte. în virtutea acestui contract, salariatul nu este îndreptățit să trimită la serviciu, în locul său, o altă persoană. Despăgubirile solicitate s-au stins la moartea titularilor contractului individual de muncă, nu se cuvin celor 101 reclamanți inițiali în baza contractului individual sau a celui colectiv de muncă.
Nu există vreo hotărâre judecătorească sau alt titlu constitutiv în această privință, de aceea, consideră recurenta-pârâtă, dreptul la aceste daune s-a stins la momentul decesului salariaților respectivi.
Un alt argument adus în sprijinul excepției este acela potrivit căruia acțiunea nu a fost formulată de reclamanți inițial în nume propriu, ci de către Federația Sindicală H.-H., actualmente Federația Sindicatelor Libere și Independente P. în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.
O altă excepție invocată de recurenta-pârâtă este aceea a lipsei calității procesuale active a Federației Sindicale H.-H., întemeiată pe prevederile art. 28 din Legea nr. 53/2003, prin care legiuitorul a conferit calitate procesuală activă organizației sindicale pentru a apăra și promova drepturile membrilor.
Arată recurenta-pârâtă că acțiunea nu poate fi introdusă de sindicat atât timp cât moștenitorii nu au și nu pot avea calitatea de membru de sindicat.
Chiar dacă dreptul material se naște în patrimoniul salariatului, membru al organizației sindicale, cel care are legitimitatea de a-l solicita și valorifica în fața instanței este sindicatul din care face parte.
Organizația sindicală nu îi poate reprezenta pe moștenitorii reclamanților întrucât nu există niciun raport juridic între moștenitori și SC H. SA, nici între moștenitori și sindicat.
Analizând recursul în limita motivului invocat, Curtea a apreciat că este nefondat pentru următoarele considerente:
Organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative acționează ca mandatari legali ai salariaților, astfel încât acestea semnează contractele colective de muncă, respectiv formulează acțiuni în justiție în numele și pentru salariații unității.
Acestea sunt atribuțiile sindicatelor reglementate de art. 218 și art. 222 din Codul muncii.
Temeiul dreptului sindicatului de a formula acțiune în justiție în numele membrilor săi îl constituie art. 28 din Legea nr. 54/2003, potrivit căruia sindicatele apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, contractele colective și individuale de muncă în fața instanțelor judecătorești și art. 9 din Constituția României, revizuită, care prevede că sindicatele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor.
Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 175/2004, sesizată fiind asupra excepției de neconstituționalitate a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, că nu există nicio interdicție constituțională pentru ca legea și statutele organizațiilor sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor și de a-i reprezenta pe aceștia în cauze al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor.
Rezultă că în acțiunea de apărare a drepturilor individuale ale membrilor, cum sunt despăgubirile pretinse pentru neplata la timp a drepturilor salariale, rolul sindicatului este acela de mandatar.
Titular al dreptului litigios și parte în conflictul de drepturi este, conform art. 282 lit. a) din Codul muncii salariatul, chiar și atunci când acțiunea este formulată de sindicat deoarece acțiunea este un mijloc de apărare al unui drept individual.
Fiind vorba de drepturi individuale, moștenitorii salariatului pot fi părți în conflictul de drepturi, angajatorul fiind chemat în judecată să despăgubească salariatul, în prezent decedat, pentru prejudiciul produs prin neplata la timp a drepturilor salariale.
S-a susținut în notele scrise ulterioare că despăgubirile ce fac obiectul cauzei nu au intrat în patrimoniul salariaților până la decesul acestora spre a putea fi preluate de către moștenitori.
Apărarea este tardiv invocată căci prin criticile formulate în cererea de recurs nu au fost atinse probleme ce țin de fondul pretențiilor. Recurenta-pârâtă a invocat doar intervenirea decesului reclamanților pe parcursul judecății.
Ca urmare, temeinicia pretențiilor salariaților-reclamanți, reprezentați de sindicat la momentul introducerii acțiunii nu mai poate face obiectul examinării în prezenta cale de atac.
De asemenea, nu a fost criticată prin cererea de recurs perioada pentru care a fost obligată unitatea la plata drepturilor salariale restante, astfel încât obiecții precum imposibilitatea plății drepturilor salariale după decesul salariaților și a transmiterii drepturilor către moștenitori datorită caracterului intuitu personae al caracterului individual de muncă sunt inoperante, ca tardiv formulate.
Caracterului intuitu personae vizează, de altfel, obligația de prestare a muncii, pregătirea, aptitudinile și calitățile salariatului fiind avute în vedere pentru aceasta, nu drepturile patrimoniale cuvenite în schimbul muncii.
întrucât sindicatul a introdus acțiunea ca mandatar legal, în lipsa altor dispoziții contrare, mandatul său nu încetează prin moartea celui care l-a dat, respectiv prin moartea membrului de sindicat. Acesta dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori. De aceea, este irelevantă existența sau inexistența unei convenții distincte între sindicat și moștenitori pentru continuarea judecății.
în acest sens sunt prevederile art. 71 din C.proc.civ.
Prin succesiune legală moștenitorii salariaților dobândesc calitate procesuală activă, actele procedurale îndeplinite de autorii acestora fiindu-le opozabile, acesta fiind și scopul dispozițiilor art. 243 pct.1 C.proc.civ.
Cum instanța de fond nu a fost încunoștințată asupra decesului reclamanților intervenit în cursul judecății și pentru motivele de mai sus, Curtea a constatat că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate și netemeinicie reglementat de art. 304 pct.9 C.proc.civ., astfel că în baza art. 312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea... | Formele de retribuire obţinute în acord global prevăzute de... → |
|---|
