Hotărâre de partaj pronunţată în lipsa unui titlu de proprietate. Dreptul astfel dobândit nu poate fi apărat prin revendicare
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480, art. 1075, art. 1076 Legea nr. 18/1991, republicată, art. 13 alin. (3)
Actul jurisdicţional de sistare a indiviziunii are efect declarativ numai prin raportare la un act valabil de dobândire de către autor a dreptului de proprietate asupra terenului. Or, în cauză, actul autentic cu valoare probatorie deplină a dobândirii dreptului de proprietate este titlul de proprietate emis în procedura prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, prin care se reconstituie dreptul de proprietate al autorului comun al părţilor.
întrucât titlul de proprietate este emis în 2001, nu se poate concluziona decât în sensul lipsirii de efecte juridice a hotărârii de partaj anterioare. Deşi această hotărâre este irevocabilă şi, prin urmare, considerată ca arătând adevărul asupra problemei de fapt şi de drept dezlegate, nu are decât efect relativ, limitat la părţile şi obiectul litigiului, urmând a fi cenzurat prin raportare la alte înscrisuri între aceleaşi părţi şi purtând asupra aceluiaşi obiect material, cu aceeaşi valoare probatorie.
Prin urmare, un partaj între moştenitorii defunctului, anterior dovedirii unui titlu de proprietate autentic pentru terenurile incluse în masa succesorală este fără efecte juridice, iar situaţia juridică actuală a părţilor este aceea a unei stări de indiviziune constatate de titlul de proprietate, părţile fiind în drept să sisteze oricând indiviziunea prin promovarea unei noi cereri de împărţeală judiciară.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 290/A din 25 aprilie 2005, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 12 martie 2003 sub nr. 1641/2003, reclamanta B.D. a formulat acţiune în revendicare împotriva pârâtului D.C., solicitând în temeiul art. 480, 1075 şi 1076 C. civ. pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1495 mp situat în extravilanul comunei Snagov, sat Tâncăbeşti, inclus în suprafaţa de 5000 mp din procesul-verbal nr. 1847 din 28 martie 1995, în tarlaua 226 parcela 832, cu următoarele vecinătăţi: la nord - l.C. pe 13,8 ml, la sud - drum de exploatare pe 13,88 ml, la est - G.I. pe o lungime de 107,66 ml, iar la vest - canal pe o lungime de 107,66 ml.
Arată reclamanta că terenul revendicat i-a fost atribuit prin sentinţa civilă nr. 3379/1996 a Judecătoriei Buftea rămasă definitivă şi transcrisă, hotărâre în baza cărcia Primăria Snagov a întocmit schiţe pentru punerea în posesie şi a eliberat titlul de proprietate nr. 48200 din 26 iunie 2001.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii în revendicare. Arată pârâtul că împreună cu cele patru surori ale sale B.D., D.D., l.C. şi G.M. au moştenit de drept terenul de 5000 mp indicat în procesul-verbal de punere în posesie nr. 1847 din 28 martie 1995. De asemenea, se precizează că sentinţa nr. 3369 din 17 septembrie 1996 de partaj a terenului are efecte declarative şi nu poate constitui drepturi, partajul bunurilor stăpânite de moştenitori putând fi făcut numai după obţinerea titlului de proprietate.
Mai învederează pârâtul că reclamanta a indicat o schiţă nr. 7145 din 28 noiembrie 2000 prin care se consideră proprietară a 1495 mp în parcela 832 tarlaua 226, însă în titlul de proprietate ce a fost eliberat părţilor, sub nr. 48200 din 26 iunie 2000, terenul restituit se găseşte în tarlaua 260 parcela 850. Nici sub aspectul amplasamentului terenului situaţia prezentată de reclamantă nu se verifică deoarece în adeverinţa nr. 2384 din 25 martie 2002 eliberată părţilor pentru 5000 mp nu există nicio vecinătate cu canalul sau cu numitul Ş.D.
Prin sentinţa civilă nr. 1430 din 15 mai 2003 a fost admisă acţiunea reclamantei B.D. şi, în consecinţă, obligat pârâtul D.C. de a lăsa acesteia în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren intravilan de 1495 mp detaşat din suprafaţa din 5000 mp situat în comuna Snagov, sat Tâncăbeşti, judeţul Ilfov.
Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut judecătoria că reclamanta a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului extravilan, dar a dovedit şi împrejurarea deţinerii acestuia de către pârât.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul D.C. a declarat apel la data de 5
iunie 2003, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a ci vi-
lă, sub nr. 3005/2003. In expunerea motivelor de apel, apelantul-pârât a arătat că în mod greşit a fost obligat la a lăsa intimatei-reclamantc terenul revendicat întrucât nu s-a dovedit că deţine legitim posesia acestuia. Arată că terenul revendicat de 1495 mp este inclus în terenul de 5000 mp pe care toţi moştenitorii îl deţin în tarlaua 230 parcela 830. Or, instanţa de fond l-a obligat la a lăsa reclamantei un teren situat în tarlaua 226 parcela 832, alta decât cea revendicată de aceasta.
Mai precizcază apelantul-pârât că terenul revendicat aparţine în indiviziune tuturor fraţilor după cum arată titlul de proprietate depus la dosarul de fond, iar sentinţa de partaj nu trebuia considerată drept probă de către instanţa de fond, pentru că s-au încălcat prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată.
Se mai învederează şi faptul că instanţa de fond a favorizat pe intimata reclamantă prin aceea că a revenit asupra probei cu expertiza cadastrală încuviinţată prin încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2003 deşi din această expertiză s-ar fi putut vedea că terenul revendicat aparţine tuturor fraţilor şi nu numai unei surori B.D.
Intimata-reclamantă B.D. a formulat întâmpinare la data de 15 septembrie 2003, solicitând respingerea apelului şi menţinerea hotărârii date de Judecătoria Buftea. Se precizcază că cererea sa a fost admisă de instanţă, însă în cuprinsul dispozitivului există o eroare, în sensul că s-a trecut tarlaua 226, în loc de tarlaua 230 şi parcela 832, în loc de
parcela 850, motiv pentru care solicită îndreptarea acestei greşeli de dactilografiere, în conformitate cu art. 281 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului faţă de motivele de apel invocate şi cercetând pricina în considerarea caracterului devolutiv al apelului, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Deşi sentinţa atacată cu apel este sumar motivată în fapt şi total nemotivată în drept, din înscrisurile depuse la dosar se reţine faptul că părţile, alături de alte două surori, respectiv I.C. şi G.M., sunt moştenitorii defunctului lor tată D.P.N., decedat în 1966. In masa succesorală a defunctului D.P.N. s-a inclus, ca efect al aplicării legilor funciare, suprafaţa de teren de 5000 mp situată în extravilanul satului Tâncăbeşti, sola cadastrală 230, parcela 850, lot ce face parte din suprafaţa totală de 2,32 ha. Terenul de 5000 mp a fost dat în posesie moştenitorilor lui D.P.N. prin procesul-verbal nr. 1847 din 8 martie
1995, întocmit de Primăria comunei Snagov S.A.I., vecinătăţile acestuia fiind indicate astfel: la nord - drum de exploatare pe o latură de 13,88 m, la sud - drum de exploatare pe o latură de 13,88 m, la est -
G.I. pe o latură de 360 m, iar la vest - canal pe o latură de 360 m.
în baza acestui proces-verbal de punere în posesie şi a altora, Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 3379 din 17 septembrie
1996, dată în dosarul nr. 4275/1995, procedează la partajarea averii succesorale şi atribuie lui D.C. anumite suprafeţe de teren prevăzute într-un proces-verbal de punere în posesie nr. 1853 din 28 martie 1995, iar lui B.D. terenul prevăzut în procesul-verbal de punere în posesie nr. 1035 din 24 februarie 1995, nr. 1841 din 28 martie 1995, nr. 1853 din 28 martie 1995 şi nr. 1847 din 28 martie 1995. Prin urmare, terenul prevăzut în procesul-verbal menţionat anterior de punere în posesie nr. 1847/1995 a căzut la partaj în lotul intimatei-reclamante.
Ulterior, la data de 26 iunie 2001 se emite părţilor un titlul de proprietate sub nr. 48200 de către Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 2,320 mp extravilan, teren arabil inclus în tarlalele 204, 218, 227, 237, 226 şi 230.
Intimata-reclamantă s-a îndreptat împotriva apelantului-pârât cu o acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. Recurgând la cel mai energic mijloc de apărare al dreptului real de proprietate, intimata-reclamantă a susţinut că deţine cu titlu de proprietate terenul de 1495 mp din tarlaua 226, parcela 832, însă este lipsită de posesia şi folosinţa acestuia de către fratele său carc le exercită în mod abuziv, fară a avea un titlu de proprietate.
Tribunalul apreciază că pretenţia reclamantei este netemeinică, atâta timp cât prin înscrisurile ataşate la dosar nu a probat un drept de proprietate actual şi cxclusiv având ca obiect terenul agricol extravilan indicat. In compararea de titluri impusă de acţiunea în revendicare, titlul afirmat de reclamantă nu poate fi considerat un titlu valabil de proprietate, deoarece această sentinţă irevocabilă de partaj nu are valoare de înscris care să probeze dobândirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, ci are doar un efect declarativ. Efect al partajului, dreptul fiecărui coproprietar asupra cotei-părţi ideale din masa bunurilor indivize devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor, fiecare coindivi-zar devenind proprietar exclusiv asupra bunurilor ce i-au fost atribuite, considerându-se că a dobândit acele bunuri direct de la defunct din momentul deschiderii succesiunii şi că ceilalţi coindivizari nu au fost
proprietari asupra acestor bunuri niciodată. In această situaţie nu operează un transfer de drepturi între coindivizari, deci împărţeala nu are caracter translativ, ci declarativ de drepturi şi, ca atare, retroac-tivează până la momentul deschiderii moştenirii.
Cu alte cuvinte, intimata-reclamantă ar putea susţine că a dobândit acel lot de 1495 mp revendicat, rctroactiv, de la data deschiderii succesiunii tatălui său. Actul jurisdicţional de sistare a indiviziunii are însă acest efect declarativ numai prin raportare la un act valabil de dobândire al dreptului de proprietate asupra terenului de cătrc autor. Or, în cauză, actul autentic cu valoare probatorie deplină a dobândirii dreptului de proprietate este titlul de proprietate emis în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, republicată, prin care autorului comun al părţilor i se reconstituie dreptul de proprietate.
întrucât titlul de proprietate este emis moştenitorilor defunctului
D.P.N. la data de 26 iunie 2001, nu se poate concluziona decât în sensul lipsirii de efecte juridice a hotărârii de partaj, sentinţa civilă nr. 3379 din 17 septembrie 1996 dată de Judecătoria Buftea. Deşi această hotărâre este irevocabilă şi, prin urmare, considerată ca arătând adevărul asupra problemei de fapt şi de drept dezlegate, nu are decât efect relativ, limitat la părţile şi obiectul litigiului, urmând a fi cenzurat prin raportare la alte înscrisuri între aceleaşi părţi şi purtând asupra aceluiaşi obiect material, cu aceeaşi valoare probatorie.
Prin urmare, tribunalul constată că un partaj între moştenitorii defunctului D.P.N, anterior dovedirii unui titlu de proprietate autentic pentru terenurile incluse în masa succesorală este fară efecte juridice, iar situaţia juridică actuală a părţilor este aceea a unei stări de indi-
viziune constatată de titlul de proprietate nr. 48200 din 26 iunie 2001, părţile fiind în drept să sisteze oricând indiviziunea prin promovarea unei noi cereri de împărţeală judiciară.
în concluzie, ambele părţi deţin un drept de coproprietate pe cote-părţi obişnuită asupra terenului revendicat, putând exercita fiecare atributele de posesie şi folosinţă, mai puţin dispoziţia pentru care este necesar acordul tuturor coproprietarilor.
întrucât intimata-reclamantă nu a dovedit dreptul său de proprietate exclusiv şi actual asupra terenului revendicat, după cum nu a dovedit nici posesia exclusivă a apelantului-pârât, posesie lipsită de titlu valabil, tribunalul constată că intimata-reclamantă nu are temei pentru acţiunea sa în revendicare fundamentată în temeiul art. 480 C. civ.
Faţă de considerentele expuse, tribunalul, în condiţiile art. 285 C. proc. civ., a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea apelată, iar pe fondul cauzei, a dispus respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
| ← Acţiune în revendicare. Inadmisibilitate când pârâtul nu... | Inadmisibilitatea acţiunii în revendicare promovate cu... → |
|---|
