Imobil aflat în proprietate privată individuală. Act al autorităţii publice centrale de trecere a bunului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale. Nelegalitate
| Comentarii |
|
Legea nr. 213/1998
H.G. nr. 904/2002
în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, „fac parte din domeniul public şi privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil”.
La analiza valabilităţii titlului statului este de observat că în
favoarea unui alt titular există aparenţa dreptului de proprietate, confirmat prin hotărâre judecătorească şi decizie a municipalităţii de punere în posesie. în atare situaţie este nelegală hotărârea Guvernului prin care respectiva suprafaţă de teren a fost atestată ca aparţinând domeniului public al unei unităţi administrativ-teritoriale, pentru că echivalează, prin efectele sale, cu o expropriere abuzivă.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 39 din 11 ianuarie 2005, în B.J.C.D. 2005, Ed. C.H. Beck, p. 726
Prin acţiunea formulată la data de 20 martie 2003, reclamanţii G.X. şi G.I.N. au chemat în judceată Guvernul României şi Consiliul judeţean Constanţa, solicitând anularea poziţiei nr. 314 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 904/2002, referitoare la imobilul - teren şi construcţie -situat în municipiul Mangalia, Judeţul Constanţa.
In motivarea cererii lor, reclamanţii au arătat că, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat dreptul lor de proprietate asupra imobilului în discuţie, că şi-au transcris acest drept şi că au fost puşi în posesie prin dispoziţia nr. 105 din 11 iulie 1998 a Primarului Municipiului Mangalia. Cu toate acestea, au fost împiedicaţi să-şi exercite dreptul de proprietate asupra imobilului, întrucât, în mod abuziv, prin H.G. nr. 904/2004, Guvernul României a atestat apartenenţa imobilului la domeniul public al judeţului Constanţa.
In cauză, au formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Muzeul de Arheologie „Callatis”, Mangalia.
Prin sentinţa civilă nr. 1849 din 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând
că reclamanţii nu au făcut dovada pozitivă a unui titlu de proprietate, hotărârea judecătorească invocată, respectiv sentinţa civilă nr. 668/1997, fiind pronunţată într-o acţiune în constatare, şi nicidecum într-o acţiune în realizarea dreptului.
Considerând această hotărâre ca fiind nelegală şi netemeinică, reclamanţii au declarat recurs. Recurenţii au susţinut că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este contradictorie şi se întemeiază pe motive străine de natura pricinii, fiind evidentă preluarea concluziilor deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. 2597/2003, pronunţată într-o altă cauză având ca obiect revendicarea imobilului în discuţie şi prin care s-a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada pozitivă a unui titlu de proprietate. Nu numai că o asemenea concluzie este străină pricinii ce face obiectul cauzei de faţă, dar ea este, în opinia recurenţilor, contrazisă de dovezile administrate, respectiv hotărârea definitivă şi irevocabilă a Judecătoriei Mangalia, prin care s-a constatat că sunt proprietarii imobilului, decizia Primarului Municipiului Mangalia de punere în posesie, precum şi dovada plăţii neîntrerupte a impozitelor pe perioada 1997-2003, toate aceste dovezi fiind înlăturate nejustificat de instanţa fondului. Recurenţii au criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru faptul că, în lipsa dovezilor care să ateste că statul ar fi deţinut cu titlu valabil bunul respectiv, a continuat atestarea apartenenţei imobilului la domeniul public, încălcând astfel dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Recursul este fondat.
Potrivit poziţiei nr. 314 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 904/2002, imobilul - construcţie şi teren - situat în municipiul Mangalia, jud. Constanţa a fost atestat ca aparţinând domeniului public al judeţului Constanţa. Contestând această hotărâre, reclamanţii au invocat şi dovedit atât interesul legitim derivat din faptul că autorul lor a deţinut în proprietate imobilul în discuţie, cât şi aparenţa de drept confirmată prin sentinţa civilă nr. 668/1997 a Judecătoriei Mangalia prin care s-a constatat că sunt proprietarii imobilului. Mai mult, această sentinţă a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, împrejurarea că dreptul de proprietate al autorului reclamanţilor nu a încetat niciun moment, de la data dobândirii lui.
Pe de altă parte, această hotărâre a produs efecte juridice - ea devenind opozabilă erga omnes în momentul transcrierii în registrul de transcripţiuni - şi a fost concretizată prin dispoziţia nr. 105 din 22 iulie 1998, emisă de Primarul Municipiului Mangalia, pentru punerea în posesie.
împrejurarea că, în cadrul unui proces în revendicare pentru imobilul în discuţie, s-a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada pozitivă a dreptului de proprietate, concluzie însuşită şi folosită drept argument în soluţia de respingere a acţiunii promovate de reclamanţi în contencios administrativ, este nerelevantă. Aceasta întrucât ea aparţine unei cauze cu obiect diferit de cel al litigiului de faţă, în care se analizează legalitatea emiterii unei hotărâri de Guvern în raport de dispoziţiile Legii nr. 213/2004, care stabilesc imperativ condiţiile în care se poate determina apartenenţa unui bun la domeniul public.
In conformitate cu dispoziţiile art. 6 din actul normativ enunţat: „fac parte din domeniul public şi privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil”. Or, sub acest aspect, în cauză nu s-a administrat nicio probă care să confirme că imobilul respectiv ar fi fost deţinut de stat în baza unui titlu valabil.
Astfel fiind şi cum reclamanţii şi-au dovedit atât interesul, cât şi aparenţa de drept în promovarea acţiunii, soluţia de menţinere a poziţiei 314 din anexa nr. H.G. nr. 904/2002 este vădit nelegală şi netemeinică, echivalând prin efectcle sale cu o expropriere abuzivă.
Recursul a fost admis.
| ← Declararea imobilului fără stăpân în baza Decretului nr.... | Acţiune în contencios administrativ de anulare a unei... → |
|---|
