Publicitate imobiliară. Erori în documentaţia cadastrală întocmită în vederea intabulării unui imobil. îndreptarea erorii în cartea funciară.

Acţiune în răspundere patrimonială îndreptată împotriva oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară

C. civ., art. 998-999, art. 1000 alin. (3) Legea nr. 7/1996, republicată, art. 4 lit. d), art. 5 alin. (2)

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 C. civ. este necesar a fi dovedite toate elementele pre

văzute de aceste texte de lege, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia. întrucât un proprietar a invocat o eroare săvârşită de un funcţionar, angajat al oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, iar nu de organele sale de conducere, aceste condiţii trebuie îndeplinite în persoana funcţionarului, persoana juridică putând răspunde în calitate de comitent în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

Cât priveşte fapta ilicită, aceasta constă în întocmirea documentaţiei cadastrale a imobilului cu o eroare în legătură cu anumite elemente, cu punctele de contur. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, recepţia lucrărilor, executate de persoanele fizice şi juridice autorizate în condiţiile art. 4 lit. d) - care pot executa lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, pe teritoriul României -, se realizează de către agenţia naţională sau de oficiile teritoriale, după caz. Prin urmare, recepţionând lucrarea cadastrală, deşi aceasta cuprindea o greşeală cu privire la coordonatele punctelor de contur, angajatul instituţiei şi-a îndeplinit necorespunzător obligaţia legală ce îi revenea, ceea ce constituie o faptă ilicită. Ulterior, însă, prin încheiere dată de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară s-a dispus notarea rectificării punctelor de contur ale imobilului cu nr. cadastral provizoriu, proprietatea celui prejudiciat.

Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 1717/R din 13 octombrie 2008, nepublicată

Prin cercrca înregistrată la data de 22 ianuarie 2008 pc rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 873/299/2008, petentul V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, obligarea acestuia la plata sumei de 14.000 lei, cu titlu de pretenţii.

Prin sentinţa civilă nr. 2465 din 22 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 873/299/2008, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul V.C., în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-1 repara. Aşadar, legea prevede ca cel care a provocat un prejudiciu să fie persoană fizică, iar pe de altă parte este necesară condiţia culpei celui care a provocat prejudiciul. Or, petentul formulează plângerea

împotriva unei persoane juridice, a cărei culpă nu a fost dovedită, astfel că singura faptă culpabilă este efectuarea cu întârziere a unei operaţiuni de îndreptare a unei erori. O altă condiţie care trebuie dovedită în cazul atragerii răspunderii civile delictuale este existenţa unui prejudiciu cert, nereparat, consecinţă a încălcării unui drept subiectiv sau interes legitim.

Instanţa a apreciat că, în cauză nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între presupusa faptă ilicită şi prejudiciul probabil al petentului şi nici dovada culpei intimatului, indiferent de forma acestei

culpe, care să poată atrage răspunderea. In plus, nici petentul nu a făcut dovada existenţei unui termen până la care angajaţii intimatului erau obligaţi să procedeze la îndreptarea erorilor din documentaţia ce urma a fi evidenţiată, termen a cărui încălcare să atragă răspunderea intimatului.

Instanţa a reţinut şi că textul de lege pe care îşi întemeiază petentul plângerea nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă. Referitor la Legea nr. 7/1996, este de menţionat dispoziţia din art. 49, potrivit căreia, dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întruneşte condiţiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată. Despre respingerea cererii se va face menţiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum şi în cartea funciară. Potrivit art. 50 alin. (1) încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartca funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

împotriva acestei sentinţe la data de 31 martie 2008 a declarat recurs motivat petentul V.C., înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, la 10 mai 2008, considerând sentinţa atacată ca nelegală şi netemeinică faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ. In motivare, a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că fapta generatoare de prejudiciu pe care a reclamat-o ar fi „întârzierea în îndreptarea erorilor comise de

intimata cu ocazia întocmirii documentaţiei necesare intabulării”. In realitate, aşa cum rezulta din expunerea motivelor plângerii, a reclamat drept temei al angajării răspunderii civile delictuale fapta funcţionarului O.C.P.I. Bucureşti care, cu ocazia recepţionării şi verificării documentaţiei cadastrale, în luna iunie 2000, a omis să constate neconcordanţa dintre reprezentarea grafică a parcelei de teren şi tabelul coordonatelor punctelor de contur al terenului, determinând

astfel, prin neglijenţă, înregistrarea acestor erori în evidenţele cadastrale ale O.C.P.I. Fapta rezultă clar din „Fişa bunului imobil” şi „Planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil”, documente cadastralc înregistrate la O.C.P.I. Bucureşti, anexate la plângere, unde în dreptul menţiunii „Verificat” apare ştampila O.C.P.I. şi semnătura funcţionarului care a „verificar şi care a înregistrat lucrarea, fară însa a-i fi menţionat şi numele în clar.

A arătat că a luat cunoştinţă de existenţa acestei erori pe data de 4 iunie 2007, când, prezentându-se în faţa notarului împreună cu cumpărătorul şi cu toate actele necesare să încheie contractul de vânzare-cumpărare, acesta i-a pus în vedere că nu poate încheia contractul în mod valabil întrucât obiectul contractului, respectiv terenul, nu este corect delimitat cadastral, datorită acestor erori de înregistrare. A arătat că a fost pus în imposibilitatea să încaseze în întregime preţul de vânzare la data de 4 iunie 2007, primind doar un mic avans, în baza antecontractului încheiat la acea dată.

Această cauză - înregistrarea eronată a coordonatelor cadastrale - a subzistat până pe data de 31 iulie 2007, când i-au fost transmise documentele de îndreptare a erorii, după cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire, anexat de asemenea la acţiune.

In baza acestor documente notariatul i-a încheiat contractul la data de 8 august 2007, când a încasat întregul preţ al vânzării, cu o întârziere de peste 2 luni faţă de momentul în carc l-ar fi încasat dacă nu ar fi existat acea eroare de înregistrare.

Prejudiciul său este materializat, pe de-o parte, în lipsirea de folosinţa sumei de 1.113.296,8 Ici pe perioada cuprinsă între 4 iunie 2007 şi 8 august 2007 şi, pe de altă parte, prin faptul că suma în lei pe care a primit-o efectiv la data de 8 august 2007 a fost inferioară celei pe care ar fi primit-o pe data de 4 iunie 2007, întrucât, în perioada respectivă, cursul de referinţă B.N.R. s-a depreciat de la 3,2648 lei/euro la 3,1743 lei/euro.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Tribunalul reţine următoarele:

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 C. civ. este necesar a fi dovedite toate elementele prevăzute de aceste texte de lege, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legă-

tura de cauzalitate şi vinovăţia. întrucât reclamantul a invocat o eroare săvârşită de un funcţionar, angajat al pârâtului, iar nu de organele sale de conducere, aceste condiţii trebuie îndeplinite în persoana funcţio

narului, pârâtul putând răspunde în calitate de comitent în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

Cât priveşte fapta ilicită, se reţine că, de vreme ce prin încheierea nr. 862544 din 20 iulie 2007 dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 1 s-a dispus notarea rectificării punctelor de contur cu privire la imobilul cu nr. cadastral provizoriu 5917/3, proprietatea reclamantului, documentaţia cadastrală iniţială cuprindea o eroare în legătură cu aceste elemente. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, recepţia lucrărilor, executate de persoanele fizice şi juridice autorizate în condiţiile art. 4 lit. d) - care pot executa lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, pe teritoriul României -, se realizează de către agenţia naţională sau de oficiile teritoriale, după caz. Prin urmare, recepţionând lucrarea cadastrală, deşi aceasta cuprindea o greşeală cu privire la coordonatele punctelor de contur, angajatul pârâtului şi-a îndeplinit necorespunzător obligaţia legală ce îi revenea, ceea ce constituie o faptă ilicită.

încheierea de către proprietar a contractului de vânzare-cumpărare a unui bun la o dată ulterioară, la acelaşi preţ, stabilit în euro, dar plătibil în lei, într-o perioadă în care s-au înregistrat creşteri ale cursului leului, este de natură să producă acestuia un prejudiciu, prin scăderea cantităţii de monedă încasată.

Din probele administrate în cauză nu a reieşit însă legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Astfel, reclamantul nu a dovedit refuzul notarului de a autentifica actul juridic ca urmare a sesizării erorii cu privire la coordonatele punctele de contur, iar întârzierea intervenită în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate avea şi alte explicaţii, situaţie în care nu se poate folosi nicio prezumţie judecătorească, în temeiul art. 1199 C. civ.

De asemenea, se poate reţine vinovăţia funcţionarului oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară la înregistrarea lucrării sub forma neglijenţei.

Faţă de aceste considerente, reţinând că nu este întrunită una din condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale şi substituind în parte motivarea instanţei de fond, a cărei soluţie este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Publicitate imobiliară. Erori în documentaţia cadastrală întocmită în vederea intabulării unui imobil. îndreptarea erorii în cartea funciară.