Încheiere de respingere a plângerii împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara. Încheiere de modificare şi de înlocuire a măsurilor corelative obligării de a nu părăsi ţara. Recurs. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 468/R din data de 30.08.2013
C. pr. pen., art. 140 ind.3
Legea procesual penală nu prevede calea de atac separată a recursului împotriva încheierii judecătorului de respingere a plângerii împotriva ordonanței procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara, de înlocuire și de înlăturare a unei măsuri de supraveghere care însoțește măsura preventivă restrictivă de libertate. Prin urmare, o asemenea încheiere este definitivă, iar recursul promovat împotriva ei se lovește de inadmisibilitate.
Împrejurarea că prima instanță a menționat în cuprinsul încheierii dreptul la recurs în 24 de ore de la pronunțare nu schimbă concluzia de mai sus, în condițiile în care căile de atac pot fi stabilite numai de către legiuitor, nu și jurisprudențial.
Prin încheierea penală nr. 113/23 august 2013, Tribunalul Mureș:
-în baza art. 140 ind.2 Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de inculpatul M. G. E., vizând constatarea nulității absolute a Ordonanței din 14 august 2013, dată în dosarul nr. 21/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Tg. Mureș, privind prelungirea față de inculpat, pentru perioada 16 august-14 septembrie 2013, a duratei măsurii obligării de a nu părăsi țara.
-în baza art. 145 ind.1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 2 ind.3 Cod procedură penală, a admis cererea inculpatului M. G. E., vizând înlocuirea, respectiv înlăturarea unor obligații din cuprinsul ordonanței menționate, după cum urmează:
-a înlocuit obligația: "să nu exercite activități în domeniul asigurărilor de viață";, cu obligația: "să nu exercite activități referitoare la încheierea și derularea contractelor de asigurare de viață de grup cu clauza economisire-beneficii";.
-a înlăturat din cuprinsul ordonanței obligația: " să nu se apropie …de membrii Directoratului SC B. A. V. V. I. G. SA și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect";.
-a menținut celelalte obligații din cuprinsul ordonanței.
-în baza art. 145 ind.1 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 145 alin. 2 ind.2 teza finală Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua măsura arestării preventive.
-a dispus comunicarea încheierii organelor menționate de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală.
-a făcut aplicarea art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș.
În motivarea recursului, procurorul contestă temeinicia hotărârii atacate.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 4535/102/2013 al Tribunalului Mureș, a susținerilor concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale intimatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
Art. 140 ind.3 alin. 1 C. pr. Pen. include în câmpul hotărârilor susceptibile de recurs separat în cursul urmăririi penale: încheierea prin care judecătorul dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum și încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă. Similar, poate fi atacată cu recurs, conform art. 159 alin. 8 C. pr. Pen., încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii duratei arestării preventive și, conform art. 160 ind.9 C. pr. Pen., încheierea prin care s-a soluționat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Totodată, art. 145 alin. 2 ind.3 C. pr. Pen. care tratează procedura de înlocuire sau încetare a măsurilor de supraveghere corelative măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, nu prevede vreo cale de atac împotriva încheierii judecătorului de soluționare a unei cereri de această natură. În aceeași ordine de idei, art. 140 ind.2 C. pr. Pen. nu consacră vreo cale ordinară de atac împotriva încheierii de respingere a plângerii învinuitului sau inculpatului în contra ordonanței procurorului de luare sau, după caz, de prelungire a măsurilor procesual preventive restrictive de libertate.
În acest context, această instanță nu a identificat niciun text legal pertinent care să prevadă calea de atac separată a recursului împotriva încheierii judecătorului de respingere a plângerii în contra ordonanței procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara, de înlocuire și de înlăturare a unei măsuri de supraveghere care însoțește măsura preventivă restrictivă de libertate. Prin urmare, o asemenea încheiere este definitivă, iar recursul promovat împotriva ei se lovește de inadmisibilitate. Împrejurarea că prima instanță a menționat în cuprinsul încheierii dreptul la recurs în 24 de ore de la pronunțare nu schimbă concluzia de mai sus, în condițiile în care căile de atac pot fi stabilite numai de către legiuitor, nu și jurisprudențial.
În lumina considerentelor enunțate, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș împotriva încheierii penale nr. 113/23 august 2013 pronunțate de Tribunalul Mureș este inadmisibil, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 385 ind.15 pct. 1 lit. a C. pr. Pen., ceea ce împiedică analiza în substanță a hotărârii vizate.
| ← Reținerea art. 74 ind.1 C. pen. Consecințe procesuale. | Înşelăciune. Folosirea la autoritatea vamală de documente... → |
|---|
