încetarea executării silite la iniţiativa creditorului. Consecinţe. Cheltuieli de judecată
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 57-59, art. 274, art. 3715, art. 399
1. întrucât intimata-creditoare a renunţat la executarea silită pornită, executarea silită a încetat, iar contestaţia la executare a rămas fără obiect, potrivit art. 371s lit. c) C. proc. civ., însă faptul încetării ulterioare a executării silite la iniţiativa creditorului-intimat nu este de natură a conduce la concluzia că cererea de chemare în judecată iniţială era lipsită de obiect.
2. Cererea de intervenţie forţată este admisibilă numai în cazul în care terţul ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
3. Faptul respingerii contestaţiei la executare ca rămasă fără obiect nu echivalează cu „căderea în pretenţii" în accepţiunea dispoziţiilor art. 274
C. proc. civ., având în vedere că încetarea executării silite s-a produs independent de voinţa creditoarei, în cauză operând o transmisiune legală a calităţii procesuale pasive în cadrul executării silite.
Jud. sect. 5 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 4611 din 8 octombrie 2003,
nepublicată
Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 decembrie 2002, contestatorul S.G.G. a chemat în judecată pe intimata SC G.P.R. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa şi în contradictoriu cu terţii popriţi M.F.P. şi D.G.F.P.M.B., să dispună anularea formelor de executare silită începute împotriva sa.
în motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că nu îi sunt opozabile titlurile executorii invocate de creditor, în această situaţie, calitatea de a răspunde pentru activitatea unui organism de stat fără personalitate juridică, aşa cum este şi fostul D.C.E., revine Statului Român, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954. De asemenea, a arătat că, în ipoteza în care această apărare nu va fi reţinută de instanţă, trebuie avut în vedere că, în conformitate cu O.U.G. nr. 75/2002, a avut loc o reorganizare atipică a M.A.E., mai exact o divizare parţială, prin cedarea Departamentului pentru C.E., S.G.G, care nu are personalitate juridică. în consecinţă, atât timp cât creditoarea nu face dovada aplicării prevederilor art. 49 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în sensul transmiterii de către M.A.E. la S.G.G., pentru
A.L.G., a drepturilor şi obligaţiilor faţă de terţi, nu are temei legal pentru a solicita executarea silită.
Totodată, contestatoarea a arătat că, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor pretinse de SC G.P.R. SRL, este în mod eronat stabilit, această sumă nefiind stabilită printr-un act care să îi fie opozabil. în drept, au fost
invocate dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. S-a depus la dosarul cauzei, în copie, dovada comunicării înştiinţării de înfiinţare a popririi.
în şedinţa publică de la data de 11 decembrie 2002, intimata a formulat cerere de intervenţie forţată, în temeiul dispoziţiilor art. 57-59 C. proc. civ., a M.A.E., instanţa dispunând citarea acestuia în calitate de intervenient. în şedinţa publică de la aceeaşi dată, terţul poprit M.F.P. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată. La data de 10 ianuarie 2003, prin serviciul registratură al instanţei, intervenientul M.A.E. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie forţată. în şedinţa publică de la data de 29 ianuarie 2003, intimata a formulat cerere de intervenţie forţată, în temeiul dispoziţiilor art. 57-59 C. proc. civ., a Statului Român, reprezentat de M.F.P., instanţa dispunând citarea acestuia în calitate de intervenient. în şedinţa publică de la aceeaşi dată, instanţa a încuviinţat, pentru contestator, proba cu înscrisuri şi expertiza contabilă, de asemenea, pentru intimată, proba cu înscrisuri şi expertiza contabilă. Totodată, a încuviinţat, pentru terţul poprit şi intervenientul M.A.E., proba cu înscrisuri.
A fost depus raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert Z.C. în şedinţa publică de la data de 1 octombrie 2003, faţă de împrejurarea că intimata, prin reprezentant, a învederat instanţei că a încetat executarea silită pornită împotriva contestatoarei, formulând o nouă cerere de executare împotriva M.E.C., contestatorul a invocat excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului cu privire la excepţia invocată, instanţa reţine:
în cauza dedusă judecăţii, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 29 noiembrie 2002, contestatorul S.G.G. a solicitat anularea executării silite prin poprire, pornită împotriva sa, la cererea creditoarei intimate, SC. G.P.R SRL. Ulterior declanşării urmăririi silite, la data de 30 iulie 2003, în temeiul
O.U.G. nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, între contestator şi M.E.C. a intervenit o convenţie denumită „Protocol”, prin care au stabilit că acesta din urmă preia debitorii şi creditorii, precum şi angajamentele contractuale din evidenţa S.G.G., intervenite după data de 7 iulie 2003, mai mult, art. 4 prevede că M.E.C. va fi citat în litigiile contestatorului rezultate din activitatea fostului D.C.E. cu SC G.P.R. SRL, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Faţă de această împrejurare, creditorul-intimat a învederat că a încetat executarea silită pornită împotriva S.G.G. şi a început executarea silită împotriva M.E.C.
Prin obiectul cererii de chemare în judecată se înţelege pretenţia concretă afirmată de reclamant, pretenţie care trebuie să îndeplinească o cerinţă esen
ţială, şi anume aceea de a fi juridică, mai exact de a se referi la un obiect susceptibil de a fi acordat în virtutea dreptului.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, precum şi consideraţiile de ordin teoretic expuse, instanţa constată că, la momentul sesizării sale, contestaţia la executare îndeplinea cerinţa impusă de art. 112 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că aceasta avea obiect, respectiv pretenţia concretă, ce constă în anularea formelor de executare declanşate împotriva contestatorului-debitor. Faptul încetării ulterioare a acestei executări silite de către creditorul-intimat nu este de natură a conduce la concluzia că cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect. Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Referitor la fondul contestaţiei la executare, instanţa reţine că, prin încheierea dată în camera de consiliu, la data de 12 noiembrie 2002, de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a fost încuviinţată executarea silită prin poprire, până la concurenţa sumei de 287.883.388.088 lei, în mâinile terţilor popriţi
D.G.F.P.M.B. şi M.F.P., împotriva debitorului-contestator S.G.G., la cererea creditorului-intimat SC G.P.R. SRL. La data de 18 noiembrie 2002, în dosarul de executare aflat la B.E.J. E.&P., a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi, comunicată terţului poprit M.F. P. la data de 19 noiembrie 2002, astfel cum rezultă din dovada de comunicare, aflată, în copie, la dosarul cauzei. în şedinţa publică de la data de 1 octombrie 2003, intimatul-creditor a învederat instanţei faptul că a încetat executarea silită împotriva debitorului S.G.G. şi a început executarea împotriva M.E.C.
Faţă de această împrejurare şi întrucât intimata-creditoare a renunţat la executarea silită pornită, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 3715 lit. c) C. proc. civ., executarea silită încetează, instanţa apreciază că, faţă de această împrejurare, contestaţia la executare a rămas fără obiect şi, în consecinţă, o va respinge, ca rămasă fără obiect.
în ceea ce priveşte cererile de intervenţie forţată, formulate în cauză de intimatul-creditor, în condiţiile dispoziţiilor art. 57-59 C. proc. civ., instanţa apreciază că o astfel de intervenţie forţată este admisibilă numai în cazul în care terţul ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. Or, în cererea dedusă judecăţii, între M.A.E., respectiv Statul Român, reprezentat prin M.F.P., şi intimata creditoare SC. G.P.R. SRL nu există raporturi juridice de natura celor existente între creditor şi debitor, care să genereze drepturi similare celor pe care contestatorul le-ar putea pretinde împotriva intimatului şi care ar putea fi eventual valorificate de intervenienţi pe calea unei contestaţii la executare ulterioare.
Pentru motivele expuse, instanţa va respinge cererile de intervenţie forţată, ca inadmisibile.
Referitor la cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa apreciază că faptul respingerii contestaţiei la
executare, ca rămasă fără obiect, nu echivalează cu „căderea în pretenţii” în accepţiunea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., încetarea executării silite de către creditoare nefiindu-i imputabilă acesteia, faţă de împrejurarea că, în condiţiile „Protocolului” datat 30 iulie 2003, a operat o transmisiune legală a calităţii procesuale pasive în cadrul executării silite, creditoarea fiind, astfel, obligată, în vederea realizării creanţei sale, să urmărească pe acela ţinut a răspunde de executarea obligaţiilor.
în consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
în acelaşi context, cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată se conturează ca neîntemeiată, neputând fi reţinută în sarcina acesteia vreo culpă procesuală care să justifice aplicabilitatea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. Astfel, încheierea „Protocolului” datat 30 iulie 2003, care generat amintita transmisiune legală a calităţii procesuale pasive în cadrul executării silite şi care, în final, a condus la încetarea executării silite pornite împotriva sa şi, în consecinţă, la respingerea contestaţiei la executare, ca rămasă fără obiect, nu poate constitui o culpă procesuală a contestatoarei, atât timp cât „Protocolul” mai sus menţionat a fost realizat în temeiul unei prevederi legale, respectiv O.U.G. nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice.
Pentru considerentele expuse, instanţa a respins cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
| ← Decizie similară: Jud. secL 2 Bucureşti, sentinţa civilă nr.... | Executare silită. Limite de învestire. Cote de întreţinere.... → |
|---|
