Contract de fidejusiune. Contract de ipotecă. Acţiune în constatarea nulităţii. Titluri executorii ale A.V.A.B. Neplata cauţiunii. Consecinţe
| Comentarii |
|
O.U.G. nr. 51/1998, art. 25
Debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de A. V.A.B. şi pot face contestaţie la executare numai după depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării. Dovada privind plata cauţiunii va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată. întrucât acţiunea în constatarea nulităţii absolute urmăreşte anihilarea efectelor obligaţiilor asumate, în realitate, contestându-se titlurile executorii ale A. V.A.B., cauţiunea trebuia plătită de reclamanţi, lipsa acesteia conducând la respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiei prealabile de plată a cauţiunii.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 2981 din 10 iunie 2003
(B.J. - bază de date)
Notă: O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare a fost aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi a fost republicată (M. Of. nr. 948 din 24 decembrie 2002), ultima modificare fiind făcută prin O.U.G. 23/2004 (M. Of. nr. 359/23.04.2004).
De asemenea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a devenit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (art. 1 din O.U.G. 23/2004).
Prin sentinţa civilă nr. 118 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor E.M. şi EV., pe temeiul art. 19 şi art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi art. 399 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu au achitat cauţiunea de 20% din activul bancar supus valorificării şi litigios, în valoare de 3.714.800,06 dolari SUA, reprezentând creanţă A.V.A.B. faţă de pârâta-debitoare SC O.I., a cărei restituire a fost garantată de reclamanţi.
Contra sentinţei au declarat recurs reclamanţii, pe baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând:
- să se ia act de renunţarea expresă a lor la primele două capete de cerere - constatarea nulităţii absolute a contractului de fidejusiune a liniei de credit şi a contractului de cesiune de creanţe şi
- reţinerea spre judecare numai a nulităţii contractului de ipotecă de rangul I nr. 471 din 20 ianuarie 1999 şi stabilirea unei cauţiuni de 20% „din valoarea fondului ce face obiectul contractului de ipotecă (...)”,
- iar, în principal, să se constate că obiectul acţiunii nu implică o asemenea cauţiune, întrucât dispoziţiile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001 nu se aplică.
Recursul este nefondat.
Reclamanţii sunt codebitori garanţi faţă de A.V.A.B., creditorul urmăritor al sumei datorate, în valoare de 3.714.800,56 dolari S.U.A.
Prin acţiune, aceştia cheamă în judecată codebitoarea A.V.A.B. pentru a se declara nule cele trei contracte şi, astfel, a se anihila urmărirea lor ca debitori, precum şi efectele obligaţiilor asumate.
Dispoziţiile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001 sunt aplicabile în raport cu obiectul acţiunii şi de scopul urmărit, în realitate, contestându-se titlurile executorii ale A.V.A.B., astfel că, în mod corect, prima instanţă a fixat cauţiunea şi, apoi, a respins acţiunea pentru neîndeplinirea acestei condiţii.
Renunţarea la judecata primelor două cereri, în recurs, este ineficientă şi nu poate duce la casarea ori modificarea sentinţei şi fixarea cauţiunii, aşa cum solicită recurenţii reclamanţi, chiar dacă instanţa de recurs are prerogativele conferite de art. 3041 C. proc. civ.
Prin urmare Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii E.M. şi E.V. împotriva sentinţei civile nr. 118 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială.
| ← Contract de credit bancar. Garanţi necomercianţi. Prezumţia... | Fidejusiune. Renunţarea la beneficiul de discuţiune.... → |
|---|
