Oralitatea şi contradictorialitatea. Omisiunea instanţei de a pune în discuţie o probă. Consecinţe procesuale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 362/R din data de 12.06.2013
Potrivit art. 197 alin. 1, 4 C. pr. pen. încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În cursul judecății, principiul este că orice act al dosarului se pune în discuție în ședință publică. Omisiunea primei instanțe de a pune în discuție informațiile furnizate după încheierea dezbaterilor de către administrația locului de detenție privind data liberării condiționate a inculpatului, în baza cărora judecătoria a calculat în mod corect că termenul de reabilitare era împlinit la data faptelor din cauză și a concluzionat că nu se impune reținerea recidivei, constituie o încălcare, limitată, a principiilor oralității și contradictorialității, care însă nu a pricinuit nicio vătămare, nici inculpatului, nici aflării adevărului și nici bunei administrări a justiției.
C. pr. pen., art. 289, art. 197 alin. 1 și 4
Prin sentința penală nr. 208 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara s-a repins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. J. I. din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp.
În baza 86 alin.1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 320 indice 1 Cpp instanța l-a condamnat pe inculpatul B. J. I. la pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002R cu aplicarea 320 indice 1 Cpp l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b Cp, art. 34 lit. b Cp a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare.
În baza art. 81 Cp a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 11 luni.
În motivare, prima instanță a reținut că la data de 28.07.2011 orele 11:25 agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție Albești au constatat că pe str. Valea Albeștiului, din comuna Albești, în dreptul imobilului cu nr. 9, circula un autoturism marca Ford Fieste de culoare roșie cu număr de înmatriculare xxxxx de cinci copii cu vârste între trei și șase luni. Inculpatului i-au fost solicitate actul de identitate, permisul de conducere și documentele autovehiculului. În prezența martorilor asistenți B. I. A. și Ș. S. inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere. Întrucât, nu poseda asupra sa actul de identitate a fost condus la domiciliu, după care la sediul postului de poliție în vederea testării cu aparatul etilotest. În urma testării rezultatul a fost de 0, 48 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma acestui rezultat a fost condus la Spitalul municipal Sighișoara unde i-au fost recoltate două probe biologice la interval de o oră, una de alta. La prima probă ora 12:15 inculpatul a avut o alcoolemie de 1,00 g%0 și la a doua oră 13:15 0,80 g%0. Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a comunicat faptul că inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor permis de conducere.
Inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoașterii vinovăției prev. de art. 320 ind. 1 C.p.p., cererea fiind admisă de instanță, care a constatat că sunt întrunite cerințele legale.
Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. J. I. din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002R cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, cu aplicarea art. 33 lit. b Cp. din următoarele considerente:
Din fișa de cazier și din cele consemnate în nota telefonică aflate la dosar (f. 12) rezultă că inculpatul a fost condamnat prin SP 1797/2000 a Judecătoriei Bistrița la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. A fost arestat la 16.02.2000 eliberat condiționat la 2.06.2002, rămânând un rest de 533 zile.
Cu privire la această condamnare la 20.08.2009 s-a împlinit termenul de reabilitare.
Ori, art. 38 alin. 2 C.p. prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Cum infracțiunile din prezenta cauză au fost comise la 28.07.2010 ulterior împlinirii termenului de reabilitare nu se mai poate reține starea de recidivă postexecutorie.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor determinate de împrejurarea în care au fost comise, conduita inculpatului anterior comiterii lor, atitudinea acestuia pe tot parcursul procesului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunile reținute în sarcina lui.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara, criticând procedeul instanței de a se informa asupra antecedentelor inculpatului în cursul deliberării, fără repunerea cauzei pe rol pentru discutarea aspectelor descoperite.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 197 alin. 1, 4 cod pr. pen. încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În speță, principiul este că orice act al dosarului se pune în discuție în ședință publică. Prima instanță nu a pus în discuție informațiile reieșite din discuția telefonică cu Penitenciarul Bistrița din 15.10.2012, din care a reieșit, după reținerea cauzei în pronunțare, că inculpatul a fost liberat condiționat la data de 2.06.2002 din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. 1797/2000 a Judecătoriei Bistrița. În baza acestei informații, a calculat în mod corect că termenul de reabilitare era împlinit la data faptelor din cauză, în consecință nu se impune reținerea recidivei. Eroarea constând în încălcarea, limitată, a principiilor oralității și contradictorialității nu a pricinuit nici o vătămare, nici inculpatului, nici aflării adevărului, și nici bunei administrări a justiției. De altfel, și în rechizitoriu inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor la Codul rutier fără reținerea disp. art. 37 lit. b Cod penal.
Ca urmare, nu se impune anularea actului pronunțat în urma acestei erori, cu alte cuvinte a sentinței atacate.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs a respins, ca nefondat, recursul promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara împotriva sentinței penale nr. 208/17 octombrie 2012, a Judecătoriei Sighișoara, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.pr.pen. .
Cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului, iar suma de 200 lei cu titlu de onorariu pentru avocatul din oficiu au fost avansate Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel Târgu-Mureș, în baza art. 192 alin. 3 Cod pr. pen.
| ← Perimare. Întreruperea termenului de perimare. Condiţii | Despăgubiri. Cheltuieli necesare, utile, voluptorii. Drept de... → |
|---|
