Incidenţa nulităţii relative a procesului verbal contravenţional pentru consemnarea eronată a numelui contravenientului
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 4568/2015 din data de 19.10.2016
INCIDENȚA NULITĂȚII RELATIVE A PROCESULUI VERBAL CONTRAVENȚIONAL PENTRU CONSEMNAREA ERONATĂ A NUMELUI CONTRAVENIENTULUI
Cât privește numele contravenientului, instanța apreciază că indicarea unui nume greșit în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, în sensul modificării unei litere, nu este de natură să atragă, de plano, nulitatea procesului-verbal. Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută numai lipsa completă a numelui din procesul-verbal, nu și indicarea eronată a acestuia, care poate atrage sancțiunea nulității în funcție de poziția subiectivă a agentului constatator și de vătămarea adusă contravenientului. Astfel, dacă agentul constatator a indicat, cu știință, un nume greșit, sancțiunea va fi întotdeauna cea a nulității absolute, întrucât nu este de conceput menținerea unui proces-verbal care a fost încheiat cu scopul de a vătăma persoana contravenientului. Totuși, în această ipoteză este necesar să se facă dovada manoperelor dolosive ale agentului constatator, probă care, în speță, nu a fost făcută. În schimb, dacă mențiunea greșită este rezultatul culpei agentului constatator, atunci ne aflăm în prezența unei simple erori materiale, care poate atrage sancțiunea nulității relative a procesului-verbal, în funcție de caracterul esențial sau neesențial al erorii săvârșite, determinat prin raportare la posibilitatea instanței de a stabili pe baza elementelor intrinseci ale procesului-verbal identitatea contravenientului. Or, în cuprinsul procesului-verbal seria PBNX, nr. 0….. agentul constatator a indicat seria și numărul de buletin, codul numeric personal și domiciliul petentului, astfel încât, instanța este în măsură să stabilească, dincolo de orice dubiu rezonabil, identitatea contravenientului în persoana petentului S.I. În acest sens, reține în primul rând, faptul că aceste elemente de identificare corespund cu datele din cartea de identitate a petentului. În al doilea rând, petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției și nu a contestat ulterior semnătura din cuprinsul acestuia, astfel încât, nu se poate reține vreo vătămare în dauna petentului .
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 4568/2015, pronunțată în dosarul nr. 2874/190/2015.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 25.03.2015, sub nr. 2874/190/2015, petentul S.I. a solicitat, în principal, anularea Procesului-verbal seria PBNX, nr. 0…. încheiat la data de 20.03.2015 de către intimatul IPJ BN, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât agentul constatator nu a indicat datele sale personale din actul de identitate, inclusiv, codul numeric personal, ocupația și locul de muncă și nici nu a realizat o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale, omițând să arate ora, data, locul și toate celelalte împrejurări în care a fost săvârșită fapta. De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal nu au fost indicate marca, tipul și numărul aparatului radar cu care a fost înregistrată viteza sa de circulație. Totodată, intimata a indicat greșit numele său, respectiv S. în loc de S. În fine, petentul a invocat că procesul-verbal trebuia să fie întocmit potrivit formularului din Anexa 1D a R.A. și nu conform modelului din Anexa nr. 1A a R.A. și mai mult odată cu comunicarea acestuia trebuia să îi fie comunicată și înștiințarea de plată
Petentul a mai arătat faptul că viteza înregistrată cu aparatul radar este eronată întrucât autoturismul poliției pe care era montat se afla în mișcare. Nu în ultimul rând a invocat faptul că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Regulamentului pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, Ordinului nr. 48/2010, Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 29-40, art 148, art. 194 și urm. C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 15).
La dosar au fost depuse înscrisuri: Proces - verbal de constatare a contravenției (f. 7), Carte de identitate (f. 6), Dovada de circulație (f. 8), Chitanță (f. 9).
La dosar a depus întâmpinare intimatul I.PJ. BN prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată. În acest sens a arătat că din înregistrarea video și din fotogramele atașate rezultă în mod clar viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent. De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal au fost menționate datele de identificare ale mijlocului tehnic utilizat și autoturismul pe care acesta era montat. Mai mult, aparatul radar este omologat și verificat metrologic astfel cum rezultă din buletin de verificare metrologică seria 0038533.
Intimatul a mai arătat că indicarea eronată a numelui petentului poate să atragă doar nulitatea relativă a procesului-verbal, însă această sancțiune nu este incidentă în speță întrucât petentul poate fi identificat facil pe baza celorlalte elemente indicate în cuprinsul procesului-verbal. Mai mult, eroarea este imputabilă petentului întrucât în lipsa cărții de identitate agentul constatator a completat procesul-verbal pe baza precizărilor petentului. În ceea ce privește locul săvârșirii faptei, intimata a arătat că agentul constatator a indicat inclusiv numărul imobilului în dreptul căreia a fost constatată săvârșirea acesteia. De asemenea, având în vedere faptul că petentul a fost prezent la momentul încheierii procesului-verbal, în mod corect agentul constatator a completat formularul din Anexa nr. 1A, dându-i astfel posibilitatea de a formula obiecțiuni. Cât privește înștiințarea de plată, intimata a arătat că eventualele nereguli care o afectează nu intră sub incidența cazurilor de nulitate ale procesului-verbal prevăzute de lege.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 102 alin. (1) lit. e) pct. 18 din O.U.G. 195/2002, art. 181 din Regulamentul pentru aplicare O.U.G. nr. 195/2002, art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri: Proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 16), Raport (f. 17) Buletinul de verificare metrologică a cinemometrului radar (f. 18), Certificatul de aprobare de model (f. 19), Istoric sancțiuni (f. 20) și mijloace materiale de probă: Fotograme (f. 21), Înregistrare video (f. 22).
La dosar a depus răspuns la întâmpinare petentul, prin care a arătat că a depășit viteza maxim admisă pe sectorul de drum respectiv doar cu 2 km/h care se încadrează eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei este de +/- 4km/h pentru viteze mai mari sau egale cu 100 km/h prevăzute de art. 3.1.1. lit. c) din NML 021/2005. Totodată, a invocat faptul că viteza de 102 km/h este surprinsă doar un interval scurt de timp, respectiv o secundă.
Nu în ultimul rând, petentul a arătat că aparatul radar nu avea finalizată autotestarea, astfel încât măsurătorile efectuate nu pot fi luate în considerare.
La termenul de judecată din data de 09.06.2015, instanța a încuviințat petentului și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosar și mijloacele materiale de probă constând în fotografii și înregistrare video.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin Procesul-verbal seria PBNX, nr. 0…. încheiat la data de 20.03.2015 de către intimatul IPJ BN, petentului S.I. i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3), lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. (1), pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 (f. 7).
În sarcina petentului s-a reținut faptul că la data de 20.03.2015, ora 12:21 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare X, pe str. Drumul Clujului, pe raza localității B., în zona imobilului cu nr. … B, cu viteza de 102 km/h înregistrată pe aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI 34907, pe un sector de drum unde limita de viteză maxim admisă era de 50 km/h. Totodată, s-a reținut că petentul nu avea asupra sa actul de identitate (f. 7).
În drept, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În conformitate cu art. 101 alin. (1), pct. 18 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
În speță, verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate primi susținerea potrivit căreia agentul constatator nu a indicat data săvârșirii faptei, câtă vreme în descrierea faptei contravenționale se arată că petentul a fost surprins circulând cu viteza de 102 km/h la data de 20.03.2015.
Cât privește numele contravenientului, instanța apreciază că indicarea unui nume greșit în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, în sensul modificării unei litere, nu este de natură să atragă, de plano, nulitatea procesului-verbal. Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută numai lipsa completă a numelui din procesul-verbal, nu și indicarea eronată a acestuia, care poate atrage sancțiunea nulității în funcție de poziția subiectivă a agentului constatator și de vătămarea adusă contravenientului. Astfel, dacă agentul constatator a indicat, cu știință, un nume greșit, sancțiunea va fi întotdeauna cea a nulității absolute, întrucât nu este de conceput menținerea unui proces-verbal care a fost încheiat cu scopul de a vătăma persoana contravenientului. Totuși, în această ipoteză este necesar să se facă dovada manoperelor dolosive ale agentului constatator, probă care, în speță, nu a fost făcută. În schimb, dacă mențiunea greșită este rezultatul culpei agentului constatator, atunci ne aflăm în prezența unei simple erori materiale, care poate atrage sancțiunea nulității relative a procesului-verbal, în funcție de caracterul esențial sau neesențial al erorii săvârșite, determinat prin raportare la posibilitatea instanței de a stabili pe baza elementelor intrinseci ale procesului-verbal identitatea contravenientului. Or, în cuprinsul procesului-verbal seria PBNX, nr. 0….. agentul constatator a indicat seria și numărul de buletin, codul numeric personal și domiciliul petentului, astfel încât, instanța este în măsură să stabilească, dincolo de orice dubiu rezonabil, identitatea contravenientului în persoana petentului S.I. În acest sens, reține în primul rând, faptul că aceste elemente de identificare corespund cu datele din cartea de identitate a petentului. În al doilea rând, petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției și nu a contestat ulterior semnătura din cuprinsul acestuia, astfel încât, nu se poate reține vreo vătămare în dauna petentului .
Aceeași concluzie se impune și cu privire la susținerea petentului potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa mențiunii referitoare la fapta săvârșită. Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea expresă doar lipsa completă a descrierii faptei din cuprinsul procesului-verbal, or, din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că agentul constatator a menționat data, locul concret al săvârșirii faptei și latura obiectivă a acesteia. Astfel, s-a reținut că la data de 20.03.2015, ora 12:21 petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare X, pe str. Drumul Clujului, pe raza localității B., în zona imobilului cu nr. … B, cu viteza de 102 km/h înregistrată pe aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI 34907, pe un sector de drum unde limita de viteză maxim admisă era de 50 km/h. Totodată, petentul nu a avut asupra sa actele de identitate.
În consecință, lipsa altor împrejurări în care a fost săvârșită fapta poate atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal, în măsura în care aceasta a cauzat petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului sancționat, dovadă care în speță, nu a fost efectuată. În acest sens reține că, descrierea faptei în cuprinsul procesului-verbal este necesară din perspectiva respectării dreptului la apărare al contravenientului din două considerente. În primul rând, numai în acest fel instanța este în măsură să verifice încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, putând astfel sa verifice daca sancțiunea a fost dozată în mod corespunzător. În al doilea rând, numai așa va putea contravenientul să verifice realitatea mențiunilor consemnate de agentul constatator în procesul-verbal, putând face, dacă este cazul obiecțiuni la aceasta, iar mai apoi, în fața instanței, să poată face proba contrară
În ceea ce privește primul aspect, din descrierea realizată în procesul-verbal, se pot identifica cu certitudine faptele pentru care petentul a fost sancționat și încadrarea lor juridică în normele legale care le prevăd și le sancționează. Iar cât privește posibilitatea contestării efective a stării de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal, instanța apreciază că, raportat la motivele de netemeinicie invocate în plângerea contravențională, petentul a avut reprezentarea faptelor pentru care a fost sancționat astfel încât să își poată realiza o apărare efectivă.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că prin intermediul plângerii contravenționale petentul a avut posibilitatea de a invoca orice aspect care ține de nelegalitatea, netemeinicia procesului-verbal sau de individualizarea sancțiunii contravenționale, orice vătămare pe care petentul ar fi suferit-o prin nearătarea în cuprinsul procesului-verbal a tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, a fost înlăturată.
Totodată, analizând celelalte motive de nulitate relativă invocate prin prisma condițiilor prevăzute de Decizia nr. 22 din data de 27 martie 2007 pronunțată într-un Recurs în Interesul Legii, Înalta Curte de Casație și Justiție instanța apreciază că acestea nu sunt de natură să atragă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției atacat.
În primul rând, niciunul dintre actele normative incidente în speță, nu impun obligația menționării aspectelor privitoare la tipul, seria și numărul aparatului radar în cuprinsul procesului-verbal. Articolul 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 121 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a ordonanței prevăd doar faptul că constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În plus, lipsa acestor mențiuni nu a cauzat petentului nicio vătămare, câtă vreme agentul constatator a indicat numărul de înmatriculare pe care era montat aparatul radar, astfel încât este posibilă identificarea aparatului tehnic utilizat și verificarea acestuia din punct de vedere metrologic. Împrejurarea că cinemometrul radar este montat pe o singură autospecială rezultă din Buletinul de verificare metrologică (f. 18) în care este indicat numărul de înmatriculare nr. înmatriculare MAI 349107 al autoturismului pe care era amplasat aparatul radar, și care face astfel dovada faptului că verificarea metrologică este valabilă doar pentru aparatul radar instalat pe un anumit autoturism.
În al doilea rând, lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă ale petentului, nu poate să atragă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, câtă vreme petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări.
Cât privește formularul utilizat la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că, în mod corect, agentul constatator a completat formularul prevăzut în Anexa nr. 1A din Regulamentul privind aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 astfel cum prevede art. 180 din acest act normativ în ipoteza în care contravenientul este de față la încheierea actului sancționator și nu cel prevăzut în Anexa nr. 1D care potrivit art. 181 din Regulament se completează atunci când contravenientul nu este de față.
Nu în ultimul rând, aspectele referitoare la înștiințarea de plată nu au nicio relevanță cu privire la valabilitatea procesului-verbal de constatare a contravenției având în vedere că înștiințarea este un act subsecvent, iar condițiile de fond și de formă ale actului sancționator se analizează la momentul încheierii lui.
Întrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu toate că, datorită scopului pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și a caracterului general al normei de incriminare faptele contravenționale intră în sfera "acuzației în materie penală"; astfel cum este definită în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, totuși, prezumția de temeinicie a procesului-verbal reglementată de art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nu încalcă de plano art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. 26780/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). Astfel, în Cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, Curtea a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut. În acest sens, articolul 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice statelor ca sistemele lor naționale să conțină prezumții de fapt sau de drept în măsura în care acestea sunt reglementate în limite rezonabile prin luarea în considerare a gravității situațiilor în care operează și protejând dreptul la apărare.
Așadar, Curtea Europeană lasă la latitudinea fiecărui sistem de drept forța probantă a rapoartelor și a proceselor-verbale, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu obligația de a respecta însă caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Altfel spus, atâta timp cât prezumția de responsabilitate care operează în sarcina contravenientului nu se transformă într-o prezumție irefragabilă, în sensul că persoana sancționată are posibilitatea de a utiliza în cadrul procesului de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește prima fată contravențională reținută în sarcina petentului, având în vedere faptul că, în cazul contravențiilor privind nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, instanța reține că revine organului constatator sarcina de a proba, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent a fost constatată cu un mijloc tehnic, identificat în cuprinsul procesului-verbal prin numărul de înmatriculare al autoturismul MAI 34907 pe care era montat și este dovedită prin planșa fotogramă și înregistrarea video din care rezultă cu certitudine data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului și numărul de înmatriculare al acestuia (f. 21-22).
Mai mult decât atât, la data constatării contravenției aparatul radar utilizat era omologat și verificat metrologic, astfel cum rezultă din Buletinul de verificare metrologică nr. 0038533 emis de Laboratorul de Metrologie la data de 24.04.2014 pe o perioadă de valabilitate de 1 ani (f. 18).
Instanța nu poate primi susținerea petentului potrivit căreia viteza de deplasare a autovehiculului înregistrată de cinemometrul radar este viciată.
În primul rând, astfel cum rezultă din Buletinul de verificare metrologică, cinemometrul de control rutier instalat pe autoturismul tip Dacia Logan, MCV, nr. înm. MAI 34907 este destinat a fi utilizat și în regim de deplasare, astfel încât viteza de deplasare a autovehiculului pe care era instalat nu este de natură să influențeze viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent. În acest sens sunt și prevederile art. 3.3.2. din N.M.L. nr. 021-05, potrivit cărora logica procesului de măsurare al cinemometrului trebuie să fie astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat. Or, câtă vreme cinemometrul radar utilizat pentru măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de petent a fost atestat din punct de vedere metrologic și tehnic, măsurările efectuate cu respectivul cinemometru nu sunt afectate de nici un factor de influență, respectiv, de viteza de deplasare a autovehiculului de patrulare.
În al doilea rând, faptul că în înregistrarea video petentul a fost surprins de aparatul radar conducând cu viteza de 102 km/h pentru un interval de timp foarte scurt nu este de natură să ridice dubii cu privire la valabilitatea înregistrării efectuate. Articolul 3.5.1. din NML nr. 021-05 prevede faptul că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin valoarea vitezei măsurate fără a se preciza durata în care această viteză trebuie înregistrată. În consecință, este suficientă înregistrarea vitezei chiar și pentru o perioadă scurtă de timp în măsura în care există certitudinea că aceasta este înregistrată corespunzător, precum în speță.
Totodată, în ceea ce privește funcția de autotestare a aparatului radar, susținerea petentului potrivit căreia cinemometrul utilizat pentru înregistrarea vitezei sale de deplasare nu avea finalizată autotestarea nu are suport faptic și probator. În conformitate cu prevederile pct. 3.2.6. din NML 021-05, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție se activează însă automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată. Rezultatul autotestului nu este evidențiat în înregistrare, dat fiind faptul că autotestarea se face automat și aparatul se blochează în cazul vreunei probleme. În acest sens instanța reține că litera "T"; care apare în partea stângă a înregistrării nu are legătură cu funcția de autotestare ci indică viteza de deplasare a "vehiculului țintă";, în opoziție litera "P"; din partea dreaptă-sus care are rolul de a arăta cu viteza de deplasare a "autovehiculului de patrulare";, astfel cum prevede art. 3.3.4. din N.M.L. nr. 021-05.
De asemenea, se dovedește a fi neîntemeiată susținerea petentului potrivit căreia din viteza de deplasare înregistrată cu aparatul radar ar trebui scăzută valoarea de 4 km/h care reprezintă eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei.
Este adevărat că potrivit art. 3.1.1. din N.M.L. 021/05, cinemometrele care funcționează în regim de deplasare al autovehiculului pe care sunt instalate, pot avea o eroare maxim tolerată de +/- 4\% la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h. Această eroare se stabilește în raport de diferite criterii și poate acționa atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar și mai mare decât cea reținută de agentul constatator. Or, câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate reține automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată și că procesul-verbal este netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de probă în acest sens.
Totodată, singurul criteriu prevăzut de legiuitor în raport de care se apreciază existența faptei contravenționale este viteza stabilită pe baza înregistrării video, fără a se face nicio mențiune cu privire la necesitatea recalculării vitezei în funcție de toleranța aparatului radar. În consecință, legiuitorul, atunci când a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, a avut în vedere marjele de eroare ale cinemometrelor și, în considerarea acestor marje și a efectele acestora.
În plus, toleranța admisă de lege nu reprezintă altceva decât marja în care trebuie să se încadreze un aparat din punct de vedere tehnic pentru a putea fi utilizat scopului pentru care a fost construit. Dacă acesta se încadrează în toleranțele legale, se consideră că înregistrările acestuia sunt corecte. În conformitate cu prevederile pct. 5.1 din NML 021-05, atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. Potrivit art. 5.2. din aceleași norme, atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare (în speță, buletinul de verificare metrologică). Așadar, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, s-a eliberat buletinul de verificare cu mențiunea ADMIS, fapt ce înseamnă că eroarea de măsurare a cinemometrului respectiv s-a încadrat în limitele admise de NML și funcționează corect. Măsurările efectuate cu acest cinemometru, după verificarea metrologică, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare.
Nu în ultimul rând, înregistrarea video nu trebuia efectuată de către un agent constatator aflat în misiune cu scopul de a efectua măsurători ale vitezei de circulație a automobilelor, având în vedere faptul că agentul constatator constatată săvârșirea faptelor contravențională și aplică sancțiunile prevăzute de lege în baza atribuțiile sale de serviciu, neavând nevoie de o delegație specială în acest sens.
În consecință, instanța apreciază că nu există vicii care să afecteze valabilitatea înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de petentul S.I. astfel încât, prin probele administrate agentul constatator a reușit să facă dovada săvârșirii contravenției, răsturnând prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului, instanța reține că aceasta a fost constată prin propriile simțuri ale organului constatator, astfel încât procesul-verbal beneficiază sub acest aspect de prezumția de temeinicie instituită de lege în favoarea sa. În consecință,revenea petentului sarcina de a face dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal, ceea ce nu a înțeles să facă.
Cât privește individualizarea sancțiunii, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv 877,5 lei și sancțiunii avertismentului, instanța apreciază că acestea a fost aplicate în limitele stabilite de art. 102 alin. (3), lit. e) și art. 101 alin. (1), pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Totodată, sancțiunile aplicate sunt proporționale cu faptele săvârșite și cu starea de pericol a faptelor pe care petentul a creat-o pentru participanții la traficul rutier. În acest sens, instanța a avut în vedere, în primul rând, faptul că viteza excesivă este una dintre principalele cauze de producere a accidentelor rutiere soldate cu uciderea sau vătămarea corporală a persoanelor. În al doilea rând, instanța a ținut cont de numărul de fapte contravenționale reținute în sarcina petentului, de cuantumul minim al amenzii aplicate pentru prima fapta și sancțiunea avertismentului pentru cea de-a doua faptă, cât și de istoricul sancțiunilor aplicate petentului (f. 20) din care rezultă că acesta a mai fost sancționat pentru încălcarea unor norme la regimul circulației
În consecință, instanța apreciază că, în speță, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S.I. Iustin împotriva Procesului-verbal seria PBNX, nr. 0…./20.03.2015.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul S.I. solicitând admiterea apelului schimbarea hotărârii atacată, respectiv admiterea plângerii contravenționale și să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției seria PBNX nr. 0……, încheiat la data de 20.03.2015.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelant este nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul IPJ Bistrița-Năsăud.
| ← Invocarea propriei culpe nu poate fi motiv de admitere a... | Condiţiile angajării răspunderii asigurătorului la... → |
|---|
