Cazuri de nulitate absolută a actelor de reconstituire în baza legilor fondului funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 5219/2009 din data de 19.10.2016
CAZURI DE NULITATE ABSOLUTĂ A ACTELOR DE RECONSTITUIRE ÎN BAZA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR
Potrivit art. III alin. 1 lit. a) pct. ii din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi.
Se observă că pentru incidența acestui caz de nulitate absolută este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, printre care și aceea ca amplasamente foștilor proprietari, obiect al reconstituirii în favoarea altor persoane, să fi fost libere la data solicitării lor, în termen legal, de către foștii proprietari. Cum, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face "prin eliberarea unui titlu de proprietate";, este evident că terenurile cu privire la care s-au eliberat asemenea titluri nu mai pot fi considerate "libere"; în sensul legii fondului funciar, respectiv aflate la dispoziția comisiilor de aplicare a acestei legi.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 5219/2009, pronunțată în dosarul nr. 4030/190/2009.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 19.05.2009, reclamantul D.S. a chemat în judecată pe pârâții C.J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor BN, M.P. și M.D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. ../30.07.1993, respectiv a titlului de proprietate nr. ../1993 emise de către pârâta de rând 1 pârâților de rând 2 și 3, ca fiind acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane ce nu erau îndreptățite potrivit legii la reconstituire; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că proprietarele tabulare defuncte T.D. și T.M., surori, înscrise în CF ..M.B., nr. nr. top. 1.228, pe suprafața de 6 ha 2,463 m.p. (pădure în "D.B.";), au fost bunica și respectiv mătușa sa. Prin testamentul autentificat cu nr. 3.259/1994 de către notariatul de stat județean Bistrița-Năsăud, bunica reclamantului i-a lăsat acestuia întreaga ei avere mobilă și imobilă, așa cum rezultă din conținutul actului respectiv.
În urma cererii formulate în cursul anului 1991 în baza Legii nr. 18/1991, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră, situat în localitatea P.F. (conform dispozițiilor legale care limitau reconstituirea dreptului de proprietate pentru păduri la suprafața maximă de 1 ha), eliberându-i-se titlul de proprietate nr. ../1995. În aceeași zonă, în imediata vecinătate, i s-a reconstituit și bunicii sale T.D., în vârstă de 100 de ani, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha pădure, conform titlului de proprietate nr. ../1994.
În cursul anului 2001, reclamantul a formulat o nouă cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 1/2000 - Legea "Lupu"; - pentru diferența de teren de 5 ha, iar în anul 2006 a reiterat aceeași cerere în baza Legii nr. 247/2005. Comisia locală T.B. i-a respins cererea, motiv pentru care a formulat contestație la Comisia județeană Bistrița-Năsăud.
Abia în cursul anului 2009 Comisia județeană Bistrița-Năsăud a soluționat cele doua cereri succesive, prin hotărârea nr. 585/12.11.2008, prin care i-a respins ca neîntemeiata contestația, cu motivarea că dreptul de proprietate a fost reconstituit asupra întregii suprafețe de 5 ha solicitate, eliberându-se cinci titluri de proprietate - fiecare pentru câte 1 ha teren cu vegetație forestieră - în favoarea altor persoane.
În termen legal, reclamantul a atacat hotărârea Comisiei județene, cu plângerea ce formează obiectul dosarului civil nr. …./190/2008 al Judecătoriei Bistrița. În cursul judecații, pârâta Comisia județeană BN a formulat întimpinarea de la fila 39, în care învederat că reclamantul, în calitate de moștenitor testamentar universal al defunctei proprietar tabular T.D., respectiv I.R. și T.I., în calitate de moștenitori legali ai defunctei coproprietar tabular T.M., nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate decât pentru cota de 350/560 părți, ceea ce concret înseamnă 4 ha (3,95 ha). Totodată, pretinzând că cele 4 ha pădure situată în localitatea M.B. "D.B.";, au fost deja reconstituite - împărțite (reclamantului 1 ha - titlul de proprietate nr. 17.453/1995; defunctei T.D. 1 ha - titlul de proprietate nr. …./1994; numitului M.P. 1 ha - titlul de proprietate nr. …/1993; numitei I.R. 1 ha - titlul de proprietate nr. …/1995), pârâta Comisia județeană Bistrița-Năsăud a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului.
Reclamantul arată că, într-adevăr, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață înscrisă în cartea funciară, întrucât nu a avut cunoștință că s-au înaintat cereri și de către moștenitorii coproprietarei tabulare T.M. Însă, indiferent de acest aspect, este îndreptățit a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha, în calitate de unic moștenitor testamentar al defunctei sale bunici T.D. În acest sens arată că susținerile pârâtei nu corespund realității, întrucât reconstituirile dreptului de proprietate efectuate în favoarea sa, respectiv a defunctei T.D., prin titlurile susmenționate, privesc alte terenuri silvice situate în localitatea P.F., la o distanță de peste 20 km de ridul "D.B."; din localitatea M.B.. Pe de altă parte, reclamantul a descoperit că pădurea sa de 2 ha, proprietatea bunicii sale cuvenită de drept acestuia, a fost reconstituită în mod vădit ilegal, chiar abuziv, în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată pădure în locul, respectiv pârâții M.D. și fiului acestuia M.P.
Având în vedere că, în lumina art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 18/1991, aceste reconstituiri sunt lovite de nulitate absolută, reclamantul solicită instanței să constate această nulitate.
În probațiune a anexat înscrisuri (filele 5-17 dosar), a solicitat interogatoriul pârâților, probatoriul testimonial și expertiza topografică cadastrală.
La data de 09.06.2009, numitele M.M. și C.L-A, în calitate de moștenitoare ale defuncților M.P.și M.D., au formulat întâmpinare (filele 24-25 dosar), prin care au solicitat instanței să pună în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea, în sensul dacă înțelege să solicite împrocesuarea moștenitorilor pârâților inițiali; iar pe fondul cauzei să respingă cererea ca neîntemeiată; cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că reclamantul a chemat în judecat pe soțul numitei M.M. și pe tatăl acesteia, deși amândoi sunt decedați. Ele sunt moștenitoarele defunctului M.P., în calitate de soție supraviețuitoare și fiică, potrivit certificatului de moștenitor nr. 184/2004.
Pe fondul cauzei, arată că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulității titlurilor de proprietate, sub două aspecte.
În primul rând, chiar reclamantul arată că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferență de pădure în baza Legii nr. 247/2005 și cererea lui a fost respinsă, astfel că el nu mai are un interes ocrotit de lege pentru a promova o acțiune în anulare.
Apoi, tot reclamantul arată că el ar fi avut dreptul de a i se reconstitui, în baza testamentului lăsat de coproprietara T.D. asupra cotei de l/2 părți din cota de 350/560 părți, respectiv 1 ha și 951 ari, fără a observa că prin titlul de proprietate nr. …/21.01.1994 s-a reconstituit suprafața de 1 ha pădure în favoarea antecesoarei sale T.D., iar prin titlul de proprietate nr. …./13.01.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate tot asupra 1 ha pădure chiar în favoarea reclamantului, astfel că nici din acest punct de vedere el nu mai are un interes ocrotit de lege, întrucât i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren de care ar fi putut legal beneficia el și antecesoarea sa.
Pe de altă parte, analizând arborele genealogic depus de reclamant, se constată că numitele M.M. și C.L-A. nu sunt rude cu antecesorii reclamantului, astfel că lor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate după aceste persoane și, ca atare, susținerea că nu ar fi avut dreptul de reconstituire nu are niciun temei, reclamantul practic contestând amplasamentul și nu dreptul de reconstituire pe care, așa cum au arătat, reclamantul nici nu are calitate să îl conteste.
În drept, au invocat art. 15 și art. 274 Cod procedură civilă, art. 480 Cod civil.
În probațiune au anexat înscrisuri (filele 27-41 dosar).
La data de 24.11.2009, reclamantul a formulat extindere de acțiune (filele 47-48 dosar), prin care, alături de Comisia județeană BN pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a mai chemat în judecată și pe pârâții Comisia locală T.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M.M. și C. L-A.
Cu privire la lipsa calității sale procesuale active de a solicita constatarea nulității titlurilor de proprietate, pentru pretinsa inexistență a interesului ocrotit de lege, reclamantul arată că aceasta nu poate fi invocata eficient, întrucât acest interes subzistă în persoana reclamantului, chiar dacă cererea, sa formulata în baza ultimului act normativ de completare și modificare a Legii nr. 18/1991, a fost respinsă de către Comisia județeană Bistrița-Năsăud. În acest sens a învederat instanței că soluția de respingere nu este definitivă, ea formând obiectul dosarului civil nr. …./190/2008 al Judecătoriei Bistrița, în prezent suspendat în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la judecarea definitivă a prezentei pricini.
În al doilea rând, față de obiecția privitoare la faptul că reclamantul ar fi primit întreaga suprafața de pădure la care era îndreptățit, a invocat aceeași apărare pe care a formulat-o și față de Comisia locala T.B. în dosarul susmenționat suspendat, respectiv că titlul de proprietate nr. …/1995 emis pe numele său privește o parcelă de pădure situată în alt loc, pe raza altei localități decât M.B., respectiv P.F., parcelă situată la 12-14 km față de locul numit "D.B.";.
Pe cale de consecință, contrar aserțiunii pârâtelor, reclamantul, moștenitor al defunctei proprietar T.D. (legatar universal), este perfect îndreptățit la cel puțin 1 ha pădure din aceea situată pe raza comunei M.B., înscrisă în CF 76, nr. top. 1.228, în suprafață totală de 6 ha 2.463 m.p.
Reclamantul arată că cele două pârâte omit să amintească împrejurarea că, în prezent, suprafața de 1 ha care se cuvenea reclamantului de drept, în calitatea legală de moștenitor al proprietarului defunct, a fost atribuită antecesorului lor M.P., o persoană care nu a deținut - nici el și nici străbunii săi - terenuri cu vegetație forestieră în locul din litigiu. Pe cale de consecință, defunctul M.P. nefiind rudă cu antecesoarea reclamantului, proprietara tabulara a pădurii, nu i se putea în niciun caz reconstitui dreptul de proprietate asupra parcelei de pădure în litigiu. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 de completare a Legii nr. 18/1991 privitor la terenurile forestiere, care precizează imperativ că reconstituirea dreptului de proprietate "se face pe vechile amplasamente";. Oricum, reclamantul arată că prin prezenta acțiune contestă chiar dreptul antecesorilor pârâtelor de a li se reconstitui proprietatea asupra terenului cu datele de identificare susmenționate, teren forestier care, potrivit argumentației susmenționate, trebuie reconstituit în proprietatea reclamantului.
În ședința publică din data de 18.10.2010 (fila 80 dosar), instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D.S., invocată de pârâtele M.M. și C.L-A. prin întâmpinare.
La data de 28.01.2011, pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor BN a depus la dosar note scrise (filele 100-102), prin care a arătat că din documentația transmisă de Comisia locala T.B. rezultă că, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, în baza Legii nr. 18/1991, numiții M.D.și M.P. au formulat cereri prin care au solicitat fiecare câte 1 ha pădure, ambii petenți făcând dovada dreptului de proprietate cu câte două declarații de martori, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea vreme (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, forma de la publicare). În considerarea acestor aspecte, Comisia locală de fond funciar a procedat la înscrierea celor doi pe anexa nr. 15 T.B., care a fost validată de Comisia județeană Bistrița-Năsăud, fiind emise cele doua titluri de proprietate a căror anulare se cere în prezenta cauză. Deși reclamantul susține că suprafețele de teren cuprinse în titlurile de proprietate a căror anulare se cere ar face parte din averea defunctei sale bunici T.D., totuși din documentația care a stat la baza emiterii celor doua titluri de proprietate rezultă faptul că reconstituirile contestate s-au făcut, prima în considerarea calității de moștenitor a titularului M.D. după defunctul său tată M.S., iar ce-a de-a doua în considerarea calității de fost proprietar deposedat a numitului M.P.
Potrivit legislației în vigoare în materie la data formulării cererii de reconstituire și la data emiterii titlurilor de proprietate contestate în cauză, respectiv Legea nr. 18/1991 în forma sa inițială, persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren cu vegetație forestieră li s-au stabilit și atribuit amplasamente care s-au disponibilizat și predat de către ocoalele silvice și care se aflau la dispoziția comisiilor locale (art. 28 alin. 2 din HGR nr. 13/1991, în vigoare la data emiterii titlurilor), fără a se fi respectat principiul reconstituirii pe vechile amplasamente, lucru permis de altfel prin prisma cadrului legal din acea vreme (art. 41 din Legea nr. 18/1991, forma inițială).
Astfel, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, procese-verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, rămân valabile fără a mai fi nevoie de nicio altă confirmare (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000).
Față de expertiza topografică cadastrală solicitată în probațiune de către reclamantul D.S., pârâta învederează instanței de judecată faptul că, în măsura în care, în raport de concluziile expertului, se va aprecia totuși că acest amplasament din ridul "D.B."; se cuvine reclamantului, fiind vorba până la urmă de o simpla modificare a amplasamentului, se impune cu necesitate acordarea unui alt amplasament în favoarea pârâților, în caz contrar fiind afectată însăși întinderea dreptului de proprietate - pe care pârâții, titulari înscriși în titlurile de proprietate a căror anulare face obiectul cauzei de față, au solicitat-o și au dovedit-o în condițiile legii.
În drept, a invocat prevederile art. 146 Cod procedură civilă.
La data de 03.03.2014, pârâtele M.M. și C.L-A au depus la dosar note de ședință (filele 234-235), prin care au solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
În motivare arată că au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului atât în baza faptului că, potrivit arborelui genealogic depus de reclamant, pârâtele sunt străine de antecesorii acestuia, cât și prin prisma dispozițiilor art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, privitoare la persoanele care pot promova cererea în anulare.
Apoi, pârâtele arată că cererea de reconstituire a reclamanților, nesoluționată, a fost formulată în baza Legii nr. 247/2005, iar titlurile lor de proprietate sunt eliberate în baza Legii nr. 18/1991 în forma inițială, din anul 1993.
Or, prin dispozițiile art. II din Legea nr. 169/1997 se stabilește imperativ că: "Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor";.
Din întreaga economie a acțiunii introductive și din susținerile reclamantului și chiar ale expertului rezultă că reclamantul nu contestă dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtelor, ci doar amplasamentul reconstituirii.
Lăsând la o parte aspectul că atributul stabilirii amplasamentului revine exclusiv comisiei locale și nu instanței de judecată anterior demonstrării dreptului antecesorilor lor de a li se reconstitui dreptul de proprietate pe acel amplasament, pârâtele arată că dispozițiile art. 28 alin. 2 din HGR nr. 13/1991, în vigoarea la data emiterii titlurilor lor, și ale art. 41 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, potrivit cărora persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren cu vegetație forestieră li s-au stabilit și atribuit amplasamente care erau disponibilizate și predate de către ocoalele silvice și care se aflau la dispoziția comisiilor locale la acea dată, fără a se fi respectat principiul reconstituirii pe vechile amplasamente, lucru permis de dispozițiile legale mai sus arătate.
Pârâtele precizează că susținerea reclamantului, conform căreia reconstituirea în favoarea antecesorilor lor s-a făcut pe un amplasament ce nu ar fi fost anterior proprietatea lor, nu are niciun temei.
Atât expertul P.V. în raportul inițial și în completarea de expertiză, cât și expertul M.V. arată că cele 2 ha teren reconstituite în favoarea antecesorilor pârâtelor fac parte din cei 224.070 m.p. (22 ha și 4.070 m.p.) înscriși în CF … M.B., nr. top inițiale 1.226 și 1.227.
Expertul P.V. suprapune măsurătorile lui și integrează suprafața reconstituită exact în schița întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …./1993 al Judecătoriei Bistrița, nr. top. noi 1.226/1 și 1.227/1, în suprafață totală de 98.000 m.p. Această suprafață de 98.000 m.p. s-a constatat cu putere de lucru judecat, în baza sentinței Judecătoriei Bistrița nr. 4.587/ 1994 pronunțată în dosarul nr. …../1993, că se identifică în CF … M.B. cu nr. top. noi 1.226/1 și 1.227/1, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul M.E.
Sentința civilă nr. 4.587/1994 pronunțată de Judecătoria Bistrița a rămas irevocabilă și a fost intabulată pe numele antecesorilor lor, iar în baza certificatului de moștenitor nr. 184/2004, suprafața de 98.000 m.p. (9 ha și 8.000 m.p.) a revenit pârâtelor și este intabulată pe numele acestora, potrivit extrasului de carte funciară anexat. Cele 2 ha pădure reconstituite prin titlurile de proprietate a căror anulare se solicită fac parte integrantă din suprafața de 98.000 m.p. proprietatea lor tabulară.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 236-246 dosar).
La data de 03.07.2015, reclamantul D.S. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, în sensul de a se anula cele două titluri de proprietate emise pe numele defuncților M.D. și M.P., ca nelegale, întrucât s-au emis asupra unor terenuri cu vegetație forestieră proprietara tabulară a antecesoarei sale bunici T.D., la care aceștia nu erau îndreptățiți legal; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței anexate, și onorariu expert.
În motivare arată că principalul mijloc de probă care a stabilit cu certitudine ca cei doi defuncți nu aveau dreptul sa li se reconstituie în proprietate cele două parcele de cate 10.000 m.p. fiecare, acoperite cu vegetație forestieră, este completarea raportului de expertiză topografică întocmită de expert P.V. (aflat în dosar la filele 209-232), în care, după insistențele repetate ale instanței, au fost identificate topografic cu exactitate cele două parcele în litigiu, ce formează obiectul titlurilor de proprietate atacate: "Aceste imobile au fost măsurate, fiind revendicate de către reclamant, și, conform evidențelor de carte funciară, se identifică în CF .. M.B. cu nr. top. 1.227/a, fânaț în D. B. cu S = 135.602 m.p., și cu nr. top. 1.228 pădure în D.B., cu S = 62.463 m.p. (acestea fiind obiectul litigiului), cu proprietari tabulari: M.I. (B + 2) cota de 40/560, M.D. căsătorită T. (B + 21) și M.M. căsătorită T. (B + 22) cota de 350/560 părți. Privitor la aceste imobile, a arătat în raportul de expertiză că suprafețele în litigiu, de 2 ha, sunt în folosința lui M.P. și M. D. D. (conform planșei nr. 5)";.
În ceea ce îl privește pe reclamant, astfel cum s-a dovedit de la început, acesta are calitatea de moștenitor legal și testamentar (este nepotul cu testament universal) al proprietarilor tabulari defuncta T.D. și surorii sale M.M.. Pe cale de consecință, este singurul moștenitor al acestor două defuncte, care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră din locul numit "D.B.";, și singurul îndreptățit legal la reconstituire. Or, Comisia locală M.B. în mod total nelegal și abuziv l-a exclus pe reclamant de la reconstituire și i-a cadorisit pe cei doi defuncți M.D. - tatăl și M.P. - fiul cu parcelele proprietatea tabulară a antecesoarelor reclamantului. Din acest punct de vedere, în repetate rânduri pârâtele M.M. și C. L-A. au susținut, atât în scris (în întâmpinare) cât și oral: "Noi nu avem nicio legătură de rudenie cu reclamantul sau cu antecesorii reclamantului; nouă ni s-a reconstituit dreptul de proprietate după antecesorii noștri";.
Pe cale de consecință, cele două titluri nu au nicio justificare legală, singura cale pentru restabilirea legalității fiind anularea lor, ca acte de proprietate emise în favoarea unor persoane neîndreptățite legal, cu consecința atribuirii terenurilor respective persoanei îndreptățite -moștenitorul legal, care de altfel le-a și solicitat.
Pârâtele au încercat să eludeze acest fapt, invocând mai întâi excepția lipsei calității procesuale active, respectiv susținând că în realitate reclamantul nu ar putea justifica interesul judiciar pentru contestarea legalității celor doua titluri, din moment ce au fost emise pe alte persoane, fără nicio legătura de rudenie cu reclamantul. Această excepție este însă vădit nefondată, impunându-se a fi respinsă ca atare, atâta vreme cât obiectul litigiului îl constituie un imobil teren proprietate exclusivă a antecesorilor săi, atribuit ilegal și abuziv unor persoane străine de moștenire. Astfel, interesul său judiciar în promovarea prezentei acțiuni există incontestabil.
Apoi, s-a susținut ca reclamantul nu ar fi solicitat să se constate caracterul vădit nelegal al titlurilor de proprietate atacate, ci ar fi contestat doar amplasamentul reconstituirii dreptului de proprietate, fără sa formuleze vreo obiecție cu privire la reconstituirea în sine. Referitor la această chestiune, s-a susținut teza - total nejustificat vehiculată - că "amplasamentul reprezintă atributul exclusiv al comisiei locale";, atribut care nu ar putea fi cenzurat nici chiar de către instanță. În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate în zona colinară se face de regulă pe vechiul amplasament. Or, sintagma "de regulă"; presupune obligatoriu că excepția trebuie să fie absolut singulară și foarte bine justificată, raportată doar la acele situații în care vechiul amplasament ar fi ocupat (cu construcții, obiective industriale, linii aeriene de înalta tensiune, conducte subterane etc.), care fac imposibilă obiectiv atribuirea imobilului pe vechiul amplasament. În speță, se poate constata că vechiul amplasament a fost dintotdeauna și este și în prezent absolut liber, având aceeași categorie de folosință, "vegetație forestieră";, putând și trebuind să fie restituit moștenitorului dovedit al proprietarului tabular.
Aceasta este și practica jurisprudențială, care a statuat că: "Deși principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament s-a consacrat expresis verbis abia prin Legea nr. 1/2000, totuși existența acestui principiu poate fi dedusă și anterior, din caracterul reparatoriu al legii funciare, art. 14 alin. 2"; (decizia nr. 211/2009 a Tribunalului Iași). Or, Legea nr. 1/2000 - "Legea Lupu"; vizează în primul rând terenurile cu vegetație forestieră.
Constatând ca aceste argumente nu pot fi luate în considerare, pârâtele au încercat să demonstreze printr-un probatoriu testimonial că parcelele respective ar fi aparținut "dintotdeauna"; antecesorilor lor defuncți M.D. și M.P., chiar dacă proprietari tabulari sunt antecesoarele reclamantului.
Or, toți martorii audiați au relevat situația reală existentă pe teren, situație evidențiată de altfel și pe schițele expertizei topo întocmită de expertul P.V.: imobilele lor, înscrise în CF ../1 M.B., nr. top. 1.226/1 și 1.227/1, "casă, grajd, șură și fânaț"; în suprafață de 48.000 m.p., respectiv 50.000 m.p., sunt situate alături de parcelele în litigiu, având evident altă categorie de folosință. Pe aceste terenuri de categorie "fânaț";, defunctul M.D. și-a construit într-adevăr, imediat după război, casa, grajdul și șura evidențiate în cartea funciară, pe care le-a folosit într-adevăr în mod neîntrerupt. Niciunul dintre ei însă nu a deținut vreodată în proprietate pădure în zona "D.B."; , pe care să o poată revendica legal ulterior anului 1991. De altfel, reclamantul arată că a demonstrat deja caracterul aberant chiar și din punct de vedere logic al "reconstituirii"; dreptului de proprietate în favoarea fostului "proprietar";, defunctul M.P., care la anul de gratie 1950, anul naționalizării pădurilor, avea vârsta de 3 ani.
S-a mai susținut de către pârâta Comisia județeană B-N că și reclamantul ar fi primit titlul de proprietate nr. …./1995 pentru suprafața de 1 ha pădure, însă a omis a preciza că acest titlu privește o altă suprafață de pădure, situată la 14 km distanță în localitatea P.F., astfel cum statuează și expertul la fila 210 dosar.
La data de 25.06.2015, pârâtele M.M. și C.L-A. au depus la dosar concluzii, prin care au solicitat respingerea acțiunii, în principal ca fiind făcută de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată; cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că prin acțiunea introductivă reclamantul solicită anularea titlurilor de proprietate emise pe numele antecesorilor lor M.P. - titlul de proprietate nr. …/ 30.07.1993 și M.D. - titlul de proprietate nr. …/30.07.1993.
Pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului atât în baza faptului că, potrivit arborelui genealogic depus de reclamant, pârâtele sunt străine de antecesorii acestuia, cât și prin prisma dispozițiilor art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, privitoare la persoanele care pot promova cererea în anulare.
Prin acțiunea sa, reclamantul arată că el ar fi avut dreptul de a i se reconstitui în baza testamentului lăsat de coproprietara T.D. asupra cotei de l/2 părți din cota de 350/560 părți, respectiv 1 ha și 951 ari, fără a observa că, în baza titlului de proprietate …/21.01.1994, s-a reconstituit suprafața de 1 ha pădure în favoarea antecesoarei sale T.D., iar în baza titlului de proprietate …../13.01.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate tot asupra 1 ha de pădure chiar în favoarea reclamantului, astfel că nici din acest punct de vedere el nu mai are un interes ocrotit de lege, întrucât i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren de care ar fi putut legal beneficia el și antecesoarea sa.
Pe de altă parte, din arborele genealogic depus de reclamant reiese că pârâtele nu sunt rude cu antecesorii reclamantului, astfel că lor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate după aceste persoane și, ca atare, susținerea că nu ar fi avut dreptul la reconstituire nu are niciun temei, el practic contestând amplasamentul și nu dreptul de reconstituire, pe care de altfel reclamantul nici nu are calitate să îl conteste.
Apoi, cererea de reconstituire a reclamantului, nesoluționată, a fost formulată în baza Legii nr. 247/2005, iar titlurile lui de proprietate sunt eliberate în baza Legii nr. 18/1991 în forma inițială, din anul 1993. Or, prin art. II din Legea nr. 169/1997 se stabilește imperativ că: "Dispozițiile modificatoare sau complementare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor";.
Din întreaga economie a acțiunii introductive și din susținerile reclamantului și chiar ale expertului rezultă că reclamantul nu contestă dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtelor, ci doar amplasamentul reconstituirii.
Lăsând la o parte că atributul stabilirii amplasamentului, potrivit dispozițiilor art. 5 lit. c) din HG nr. 890/2005, revine exclusiv comisiei locale și nu instanței de judecată anterior demonstrării dreptului antecesorilor lor de a li se reconstitui dreptul de proprietate pe acel amplasament, pârâtele învederează dispozițiile art. 28 alin. 2 din HGR nr. 13/1991, în vigoare la data emiterii titlurilor lor, și ale art. 41 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, potrivit cărora persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren cu vegetație forestieră, li s-au stabilit și atribuit amplasamente care erau disponibilizate și predate de către ocoalele silvice și care se aflau la dispoziția comisiilor locale la acea dată, fără a se fi respectat principiul reconstituirii pe vechile amplasamente, lucru permis de dispozițiile legale mai sus arătate, fără ca în viitor să li se poată modifica dreptul lor de proprietate.
Atât expertul P.V. în raportul inițial și în completarea de expertiză, cât și expertul M.V. arată că cele 2 ha teren reconstituite în favoarea antecesorilor pârâtelor fac parte din cei 224.070 m.p. (22 ha și 4.070 m.p.) înscriși în CF … M.B., nr. top. inițiale 1.226 și 1.227.
Expertul P.V. suprapune măsurătorile lui și integrează suprafața reconstituită exact în schița întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …/1993 al Judecătoriei Bistrița, nr. top. 1.226/1 și 1.227/1, în suprafață totală de 98.000 m.p. - suprafață care s-a constatat cu putere de lucru judecat, în baza sentinței civile nr. 4.587/1994 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. …./1993, că se identifică în CF … M.B., nr. top. noi 1.226/1 și 1.227/1, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul M.E.. Sentința civilă nr. 4.587/1994 a rămas irevocabilă și a fost intabulată pe numele antecesorilor pârâtelor, iar, în baza certificatului de moștenitor nr. 184/2004, suprafața de 98.000 m.p. a revenit pârâtelor și este intabulată pe numele lor, potrivit extrasului de carte funciară.
Pârâtele precizează că cele 2 ha pădure reconstituite prin titlurile de proprietate a căror anulare se solicită fac parte integrantă din suprafața de 98.000 m.p. proprietatea lor tabulară.
Față de cele mai sus arătate, pârâtele solicită respingerea acțiunii introductive și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Numitul M.D., născut la data de 09.05.1916, fiul lui D. și P., a formulat cererea nr. 564/11.03.1991, prin care, în calitate de proprietar (în nume propriu), a solicitat suprafața de 1 ha teren pădure situat în locul denumit "D.B.";, între vecinii S.T. și T.F., teren cu privire la care a susținut că i-a fost preluat în anul 1950; anexând cererii copie după certificatul său de naștere.
Numitul M.P., fiul lui D. și L., a formulat cererea nr. 1.468/27.03.1991 (fila 287 dosar), prin care a solicitat suprafața de 1 ha teren în locul numit "D.B.";, teren cu privire la care a susținut că i-a fost luat în anul 1959 de către ocolul silvic; anexând cererii copie după certificatul său de naștere. În probațiune a fost audiat martorul V.I., care a declarat că "M.P. a fost proprietar păduri în suprafață de 4,90 ha care a fost luată în proprietatea Ocolului silvic P.B."; (fila 288 dosar).
În baza cererilor formulate, M.D. și M.P. au fost înscriși în anexa nr. 15 T.B., la pozițiile 36 și respectiv 1.055 (filele 194-195 dosar), anexă validată prin hotărârea Comisiei județene B-N, cu câte 1 ha în locul numit "D.B.";, eliberându-se adeverința de proprietate nr. 6/13.08.1991 pentru M.D. și nr. 239/ 06.12.1991 pentru M.P. Ulterior, au fost emise titlurile de proprietate nr. …/ 30.07.1993 pentru M.D. și nr. …/30.07.1993 pentru M.P., în calitate de moștenitor al defunctului M.D.
Prin expertizele efectuate în cauză de experții P.V. și M.V. s-a stabilit că terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate sunt situate în extravilanul localității M.B., în ridul "D.B."; (fila 142 dosar), și se identifică astfel: conform evidențelor de carte funciară, în CF … M.B., nr. top. 1.228 (pădure în "D.B.";, cu suprafața de 62.463 m.p.), cu proprietari tabulari: M.I. (B + 2) - cota de 40/560 părți, M.P. (B + 3) - cota de 40/540 părți, M.F. (B + 5) - cota de 40/560 părți, M.I. (B + 12) - cota de 16/560 părți, M.P. (B + 13) - cota de 16/560 părți, M.F. (B + 14) - cota de 16/ 560 părți, M.I. căs. K. (B + 18) - cota de 14/560 părți, M.F. căs. P. (B + 19) - cota de 14/560 părți, S.P. născ. M. (B + 20) - cota de 14/560 părți, M.D. căs. T. (B + 21) și M.M. căs. T. (B + 22) - cota de 350/560 părți (fila 212 dosar); iar potrivit amenajamentului silvic ediția 1984, terenul este înscris în amenajamentul silvic UP II T., O.S. P.B., unitatea amenajistică 55A (fila 168 dosar).
Potrivit amenajamentului din anul 1995, parcela nr. 55 a pădurii comunale a fost renumerotată cu nr. 198.
Terenul înscris în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 se identifică în parcela nr. 55A, iar terenul înscris în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 în parcela nr. 55A (fila 168 dosar); în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 figurând UA 55 parcela 2, în suprafață de 1 ha (fila 15 dosar), iar în titlul de proprietate nr. …/30.07.1993 figurând UA 55A parcela 1 (fila 16 dosar).
Astfel cum rezultă din cele două expertize efectuate în cauză (și cum, de altfel, în mod expres se menționează în cuprinsul acestora - de exemplu la filele 212-213 dosar), suprafețele de 1 ha plus 1 ha înscrise în cele două titluri de proprietate emise în favoarea numiților M.D. și M.P. sunt "limitrofe cu proprietatea lui M.D. (vezi planșa nr. 2) cu nr. top. 1.226/1 și 1.227/1";.
Expertul P.V. a suprapus planșa nr. 5 (fila 217 dosar) - 1 Pd = 10.000 m.p., 2 Pd = 10.000 m.p. (înscrise în cele două titluri de proprietate menționate), plus 3 Pd = 4.676 m.p. (teren cu vegetație forestieră liber) - cu planșa nr. 2 (nr. top. 1.226/1 și 1.227/1, fila 215 dosar, proprietatea tabulară a lui M.D.), rezultând planșa nr. 4 (fila 216 dosar), prin care se evidențiază că terenul reprezentat pe planșa nr. 5 este limitrof celui reprezentat pe planșa nr. 2.
Pârâtele M.M. și C.L.A. nu au formulat obiecțiuni la această expertiză (filele 212-232 dosar); susținând însă, prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de 10.03.2014 (filele 234-235 dosar), că atât expertul P.V. în raportul inițial și în completarea de expertiză, cât și expertul M.V. ar fi arătat că "cele 2 ha teren reconstituite în favoarea antecesorilor lor fac parte din cei 224.070 m.p. (22 ha și 4.070 m.p.) înscriși în CF … M.B., nr. top. inițial 1.226 și 1.227";, respectiv că "expertul P.V. suprapune măsurătorile lui și integrează suprafața reconstituită exact în schița întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …/1993, nr. top. nou 1.226/1 și 1.227/1, în suprafață totală de 98.000 m.p."; (fila 235 dosar).
Schița întocmită de expertul M.E. în dosarul civil nr. …/1993 al Judecătoriei Bistrița este cea de la fila 215 din prezentul dosar, denumită de expertul P.V. "planșa nr. 2";; și, așa cum s-a arătat, prin expertiza efectuată de expertul P.V. se evidențiază, fără nicio îndoială, că cele 2 ha teren înscrise în titlurile de proprietate nr. …/30.07.1993 și nr. …/30.07.1993 sunt limitrofe terenului în suprafață de 98.000 m.p. identificat prin nr. top. 1.226/1 și 1.227/1; și nici nu se identifică prin parte din nr. top. inițiale 1.226 și 1.227 din CF … M.B., ci prin parte din nr. top. 1.228 înscris în CF … M.B.
În acest sens, și expertul M.D. arată în raportul de expertiză întocmit în cauză că imobilul teren cu vegetație forestieră înscris în titlurile de proprietate emise în favoarea lui M.D. și M.P., în litigiu, se identifică prin parte din "nr. top. 1.228 - care, conform datelor de carte funciară, are o suprafață de 6 ha 2.462 m.p. la categoria de folosință pădure și are ca proprietari tabulari, conform înscrierilor 771/1943, pe T.D. și T.M. și alți coindivizari"; (fila 168 dosar).
Întrucât suprafața de 2 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. …/1993 emis pe numele lui M.P. și titlul de proprietate nr. …/1993 emis pe numele lui M.D. nu face parte din suprafața de 98.000 m.p. identificată prin nr. top. 1.226/1 și 1.227/1, nu poate fi vorba nici despre vreo putere de lucru judecat, cu relevanță în soluționarea cauzei, a sentinței civile nr. 4.587/1994 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. …/1993 - care, în baza certificatului de moștenitor nr. 184/2004 (filele 244-245 dosar), a revenit pârâtelor M.M. și C.L-A, înscrise în CF ../1 M.B. (fila 216 dosar).
Se reține, deci, că cele 2 ha pădure reconstituite prin titlurile de proprietate a căror anulare se solicită nu se identifică în CF ../1 M.B., nr. top. 1.226/1 și 1.227/1, ci sunt înscrise în CF .. M.B., nr. top. 1.228 - unde coproprietari tabulari figurează și T.D. (antecesoarea reclamantului) și T.M., pentru cota de 350/560 părți (din suprafața de 6 ha 2.463 m.p. a nr. top. 1.228, echivalent a 3,90 ha).
Reclamantul D.D. a formulat cererea nr. 843/14.03.1991, în calitate de proprietar, pentru suprafața de 1 ha pădure situată în locul numit "D.C.";; cu mențiunea că face dovada proprietății prin declarații de martori și înscrierile din registrul agricol (filele 74, 337 dosar); fiind emis în favoarea sa titlul de proprietate nr. …./13.01.1995, în nume propriu.
Numita T.D. a formulat cererea nr. 842/14.03.1991, prin care a solicitat suprafața de 1 ha pădure în locul numit "D.C."; (fila 336 dosar); fiind emis în favoarea sa titlul de proprietate nr. …/21.01.1994.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a) pct. ii din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi.
Se observă că pentru incidența acestui caz de nulitate absolută este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, printre care și aceea ca amplasamente foștilor proprietari, obiect al reconstituirii în favoarea altor persoane, să fi fost libere la data solicitării lor, în termen legal, de către foștii proprietari.
Cum, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face "prin eliberarea unui titlu de proprietate";, este evident că terenurile cu privire la care s-au eliberat asemenea titluri nu mai pot fi considerate "libere"; în sensul legii fondului funciar, respectiv aflate la dispoziția comisiilor de aplicare a acestei legi.
Titlul de proprietate conferă titularului dreptul real de proprietate asupra terenului înscris în cuprinsul său și este opozabil erga omnes în cadrul raporturilor juridice civile.
În speță, cele două titluri de proprietate atacate - nr. 16.923 și nr. 16.924 - au fost eliberate la data de 30.07.1993.
Potrivit înscrisurilor existente la dosar, anterior acestei date T.D. a formulat cererea nr. 842/14.03.1991, iar reclamantul D.S. a formulat cererea nr. 843/1991 (filele 292, 239, 336, 337 dosar), ambii în calitate de proprietari, pentru câte 1 ha pădure în locul numit "D.C.";. În baza acestor cereri a fost emis titlul de proprietate nr. …/21.01.1994 pe numele defunctei T.D. și respectiv titlul de proprietate nr. …/13.01.1995 pe numele reclamantului D.S. (filele 335, 13, 14 dosar) - pentru amplasamente care nu se suprapun celor din titlurile de proprietate atacate (filele 212, 213, 217, 219 dosar).
Arată și reclamantul în motivarea acțiunii sale (fila 3 dosar) că o nouă cerere de reconstituire a formulat "în cursul anului 2001";, în temeiul Legii nr. 1/2000; pe care a reiterat-o în baza Legii nr. 247/2005.
Potrivit expertizelor efectuate în cauză, terenul înscris în CF .. M.B., nr. top. 1.228, în litigiu, este situat în localitatea M.B., ridul "D.B."; (fila 142 dosar), aspect precizat și de reclamant în motivarea acțiunii sale (fila 3 dosar).
Este evident că nici în anul 2001, când reclamantul ar fi formulat cererea în temeiul Legii nr. 1/2000, și nici la data de 21.09.2005, când a fost înregistrată cererea nr. 130/2005, în baza Legii nr. 247/2005 (filele 64-65 din dosarul civil nr. 7.840/190/2008 al Judecătoriei Bistrița, atașat la prezentul dosar), terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate atacate - nr. …și nr. …, ambele din data de 30.07.1993 - nu erau libere.
Contrar susținerilor reclamantului, terenurile înscrise în titlurile de proprietate atacate nu i se cuvin "de drept";, punerea lui în posesie, în situația în care i se va reconstitui dreptul de proprietate în dosarul civil nr. …/190/2008 al Judecătoriei Bistrița, putându-se face pe alte amplasamente.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin titlul VI art. I pct. 2 din Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane; iar alin. 2 confirmă actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, cu respectarea dispozițiilor acesteia.
Art. 41 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii celor două titluri de proprietate atacate, precum și art. 28 din HG nr. 131/1991 rep. permiteau restituirea pe alte amplasamente decât cele ale vechii proprietăți a terenurilor cu vegetație forestieră, prevăzând reconstituirea "într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha";, suprafețe care "vor fi acordate din trupuri izolate sau la liziera pădurilor";, puse la dispoziție de unitățile silvice.
Prin urmare, atribuirea efectivă a unor suprafețe de teren cu vegetație forestieră pe alte amplasamente decât cele vechi nu constituie motiv de nulitate a actelor de reconstituire emise în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel de acte conferind drepturi care "rămân valabile fără nicio altă confirmare";, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000.
Și art. II din Legea nr. 169/1997 prevede în mod expres că dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor; iar potrivit art. II alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 169/1997, "nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente, dacă la intrarea în vigoare și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane, conform Legii nr. 18/1991";.
Valabilitatea celor două titluri de proprietate atacate nu este însă de natură a afecta întinderea dreptului de proprietate la care reclamantul este îndreptățit; această întindere urmând a fi lămurită în dosarul civil nr. …/190/2008 al Judecătoriei Bistrița, având ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei județene B-N. nr. …/12.11.2008.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a solicita constatarea nulității celor două titluri de proprietate atacate, aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Deși cererea formulată de reclamant în baza Legii nr. 247/2005 a fost respinsă de către Comisia locală T.B., iar contestația formulată împotriva măsurii Comisiei locale a fost respinsă de către Comisia județeană B-N prin hotărârea nr. …/2008, plângerea împotriva acestei hotărâri face obiectul dosarului civil nr. …/190/2008 al Judecătoriei Bistrița, încă nesoluționat.
Efectul principal al constatării nulității este retroactivitatea; ceea ce înseamnă că, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, teren ce constituie vechi amplasament al antecesorului său ar deveni liber și ar putea să-i fie efectiv atribuit.
Cum există o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant pentru acest teren, încă nesoluționată definitiv, reclamantul justifică un interes legitim în promovarea acțiunii privind desființarea celor două titluri de proprietate atacate.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, deci și a titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, "poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim";.
Așa fiind, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D.S., invocată de pârâtele M.M. și C.L-A, iar pe fond va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Față de soluția adoptată, instanța va respinge și cererea reclamantului D.S. de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata în favoarea pârâtelor M.M. și C.L-A a cheltuielilor de judecată în sumă de 357 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila 27 dosar.
Totodată, instanța va lua act că pârâtele Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B-N și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T.B. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată și să se constate nulitatea absolută a celor două titluri de proprietate emise pe numele defuncților M.P. și M.D., ca nelegal emise asupra unor terenuri ce au aparținut defunctei bunici a recurentului Tonea Docia la care nu erau îndreptățiți legal, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs..
Tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul D.S., împotriva sentinței civile nr. 5219/2015 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr. 4030/190/2009, pe care o va menține în întregime.
| ← Condiţiile admiterii excepţiei lipsei de interes | Importanţa efectuării formalităţilor de înscriere în... → |
|---|
