Încuviinţarea executării titlurilor pronunţate de către o instanţă aparţinând unui alt stat membru al Uniunii Europene. Invocarea, de către recurenţi, nu a lipsei valabilităţii hotărârii instanţei judecătoreşti române de încuviinţare a executării silite,
| Comentarii |
|
În primul rând, chiar în condiţiile legii naţionale, respectiv ale dispoziţiilor art. 3711 alin. (1) C.proc.civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1441 din 5 iunie 2012
Prin sentința civilă nr. 1436/5 decembrie 2011, Judecătoria Curtea de A. și-a declinat competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite a hotărârii dată de către o instanță a unei stat membru al Uniunii Europene formulată de creditorul S.H., prin mandatar avocat N.M. și B.E.J.M. F.G., împotriva debitorilor S.J.H. și S.P.S., în favoarea Tribunalului A., constatând active, în această situație, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. i) C.proc.civ.
Astfel investit, acest tribunal, prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 30 ianuarie 2012, a admis cererea și a încuviințat executarea silită a hotărârii de recunoaștere pronunțată în dosarul nr. 10 O 1302/12.05.2011 a Tribunalului M. II.
în motivare, instanța arată că sunt întrunite cerințele art. 374 C.proc.civ., creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, iar titlul executoriu nu cuprinde dispoziții ce nu se pot aduce la îndeplinire pe calea executării silite, după cum, nici nu există alte impedimente la executare, dintre cele prevăzute de lege.
împotriva acestei încheieri, la data de 14 februarie 2012 (data poștei, fila 5), au formulat recurs debitorii S.J.-H. și S.P.S., solicitând, în același timp, comunicarea încheierii tribunalului.
în motivare arată că, în primul rând, soluția este susceptibilă de atacare cu recurs, așa încât, ea trebuie comunicată în condițiile art. 42 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 44/2001.
în al doilea rând, asupra fondului, se arată că instanța a încuviințat punerea în executare a unui titlu emis pe teritoriul statului German, dar a cărui executare a fost supusă unei înțelegeri de către părțile titlului, în sensul amânării plății datoriei, până la data de 31 decembrie 2012, aspect ascuns de către creditor instanței române.
în drept, sunt invocate dispozițiile art. I2 și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 291/2007.
Pe calea întâmpinării, creditorul prin apărătorul său, avocat N.M., a solicitat respingerea recursului, apreciindu-l, în principal, inadmisibil față de dispozițiile procedurii civile române referitoare la faza încuviințării executării silite a titlurilor constând în hotărâri judecătorești.
Totodată, se invocă lipsa de fundament a acestor critici, în sensul că excepția lipsei de exigibilitate a creanței prin raportare la intervenirea, între părți, a unei convenții încheiată în G., este valabilă numai pe teritoriul acelui stat, referindu-se la modalitatea de stingere a debitului, însă ea este dezavantajoasă creditorului, așa încât, potrivit Codului civil german, este anulabilă, putând fi atacată în instanță.
Pe de altă parte, această convenție, semnată, de altfel, numai de către unul dintre cei doi debitori, respectiv sumele constituind debitul, nu au făcut obiectul cererii de încuviințare a executării silite, procedura vizând titlul executor în întregime.
Sub aspectul admisibilității criticării încheierii dată în încuviințarea de executare, se invocă faptul că asemenea critici, vizând titlul executoriu, nu pot fi formulate decât în cadrul contestației la executare, faza încuviințării punerii în executare fiind una necontencioasă, unde instanța este limitată a face verificări exclusiv privind regularitatea formală a titlului, calitatea părților, fără a putea fi luată în discuție o problemă de drept dezlegată sau confirmată de către instanța ce a pronunțat titlul executoriu, respectiv cea germană.
Or, tribunalul în mod corect a constatat că se află în fața unei creanțe certe, lichide și exigibile, titlul necuprinzând dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.
Pe de altă parte, arată intimatul, în opinia sa, Regulamentul CE 44/2001 nu ar fi aplicabil în cauză, fiind vorba despre titlul executoriu european și creanțe necontestate dar, chiar și în condițiile acestui Regulament, argumentele rămân valabile.
în plus, arată intimatul-creditor, Tribunalul S. a admis o cerere similară a aceluiași organ de executare, pentru aceleași părți, încuviințând începerea executării silite asupra unui alt imobil, aparținând acelorași debitori obligați, solidar, la plată.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de astăzi, 5 iunie 2012, pentru recurenți apărătorul ales a depus, în copie și exemplar tradus pentru instanță, dovada intervenirii înțelegerii de eșalonare și amânare a plății datoriei, până la data de 31 decembrie 2012, precum și executarea de bună voie a ratelor sub care această plată s-a convenit, potrivit convenției.
Curtea, asupra recursului civil de față.
Asupra legislației aplicabile:
Intimatul pretinde că Regulamentului nr. 44/2001acesta nu ar fi incident raporturilor deduse judecății, câtă vreme, în cauză, este vorba despre o hotărâre judecătorească pronunțată pe teritoriul unui alt stat membru, făcând trimitere la noțiunea de creanțe necontestate.
Pentru o asemenea materie, într-adevăr, ar fi aplicabile dispozițiile Regulamentului nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, privind crearea unui titlu european pentru creanțe necontestate, în sensul existenței posibilității, pentru o hotărâre judecătorească, de a fi certificată drept titlu executoriu european, în măsura în care este pronunțată ulterior intrării în vigoare a acestui Regulament.
Existența, însă, a acestei posibilități, nu exclude, așa cum o prevăd dispozițiile art. 27 din acest Regulament, solicitarea recunoașterii și executării unei hotărâri judecătorești, în conformitate cu Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Pe cale de consecință, acest instrument comunitar este aplicabil raporturilor părților.
Cât privește admisibilitatea căii de atac, se observă că, în materia încuviințării executării titlurilor pronunțate de către o instanță aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit obligațiilor fixate de art. 73 al Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, în statele în care se cere executare are a fi prevăzută o cale de atac în cadrul căreia să se cerceteze eventualele impedimente la executare permise de acest Regulament.
în cazul României, prin Legea nr. 191/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, prin art. I2, în vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, denumit în continuare Regulamentul nr. 44/2001, se stabilește, în art. 1.-(1) competența tribunalului pentru soluționarea cererilor pentru (…) încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, iar la alin. (2)se instituie calea de atac a recursului, împotriva acestei hotărâri, prin excepție de la procedura încuviințării silite a unui titlu executoriu de același fel, obținut în urma unei judecăți interne.
în ceea ce privește admisibilitatea cercetării criticilor aduse de către recurenți, și această apărare este nefondată.
Astfel, dacă, potrivit dispozițiile art. 41, în faza declarării unei hotărâri ca fiind executorie, nu pot fi făcute apărări, împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării, art. 43 din același act normativ european prevede posibilitatea formulării unei acțiuni, competența soluționării acesteia fiind dată prin norma de trimitere, potrivit cu comunicările făcute de către fiecare stat membru, ce se înscriu în lista din Anexa III.
Asupra acestor apărări formulate de către debitori, împotriva hotărârii de încuviințare a executării silite, se observă, însă, că recurenții nu invocă lipsa obligațiilor de plată sau alte chestiuni ce ar invalida titlul executoriu pronunțat în statul membru și eventual l-ar face pe acesta ineficient în ordinea juridică română.
Ceea ce se invocă, de către recurenți, nu este lipsa valabilității hotărârii judecătorești, spre a se pretinde că se cere refuzul de recunoaștere a acesteia, ci doar intervenirea unui impediment spre executare silită ca urmare a acordării, chiar de către creditor, a unui termen dilatoriu la sfârșitul căruia s-au angajat în mod benevol a executa datoria.
în primul rând, chiar în condițiile legii naționale, respectiv ale dispozițiilor art. 3711 alin. (1) C.proc.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie.
Alineatul 2 al aceluiași text reglementează situația în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, creând cadrul legislativ în care această se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Or, în cauza de față, recurenții arată că sunt în curs de executare benevolă și depun dovezi în sensul plății la zi a ratelor potrivit convenției de executare benevolă încheiată cu creditorul lor, așa încât, solicită a se observa că nu se află în situația de a fi executați silit.
Susținerea formulată de către intimat în sensul că această convenție nu ar fi aplicabilă decât pe teritoriul Statului German și doar în ceea ce privește executarea silită începută pe același teritoriu, este lipsită de fundament.
Astfel, din cuprinsul acestei convenții, aflată în copie tradusă și certificată la fila 28 din dosarul de față, nu rezultă o limitare a efectelor acesteia la un anumit perimetru teritorial.
Dimpotrivă, această convenție constituie o tranzacție asupra creanței părților în sensul avut în vedere de Regulamentul nr. 805/2004 al Parlamentului european și al Consiliului, privind crearea unui titlu european pentru creanțe necontestate, însă, în cauză, nu se poate discuta despre valorificarea acestei convenții ca titlu european, ea neconținând obligații apte a fi executate, ci vine să instituie, prin liberul acord al părților sale, un sistem de eșalonare a plăților unei datorii stabilite prin hotărârea judecătorească.
Cum se poate vedea, prin învoiala lor, părțile titlului executoriu, debitori și creditor, au stabilit anumite termene la care această creanță să devină scadente, după ce, inițial ea era, într-adevăr, scadentă, fiind pusă în executare pe teritoriul statului german.
în temeiul noii învoieli, acea executare a fost sistată și, cel puțin, până la momentul prezentei judecăți, convenția de eșalonare a fost executată întocmai de către debitori, prin plata, lunar, a sumelor stabilite în acest sens, cm rezultă din înscrisurile depuse.
De aceea, intervenind, prin acordul părților, o dilatare a termenului scadenței datoriei, nu poate fi primită, mai înainte de acest nou termen, o cerere de încuviințare a executării silite, fără a se constata o desființare, în orice mod a noii convenții a părților.
Faptul că, eventual ar fi fost începute și alte executări silite, pe raza de competență a unei alte Curți de apel, nu poate crea obligații față de instanța prezentei cereri de executare, cu atât mai mult, cu cât, în cursul acelei alte eventuale executări, pot interveni noi manifestări de voință ale părților, dar, mai ales, pot fi valorificate drepturile născute din convenția acestora, pe alte căi.
în consecință, urmează a se observa că, fondate fiind criticile aduse soluției de încuviințare a executării silite, câtă vreme nu s-a dovedit refuzul nejustificat al debitorilor de a executa benevol, potrivit convenției asupra executării încheiate cu creditorul lor, greșit a fost admisă cererea d executare silită a creanței neajunsă la termenul stipulat în această convenție, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul a fost admis și modificată încheierea, în sensul respingerii cererii de încuviințare a executării silite.
| ← Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C.proc.civ.... | Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea plăţii pensiei... → |
|---|
