Principiul puterii de lucru judecat. Interdicţia judecării din nou a unui proces terminat, precum şi a contrazicerii între două hotărâri judecătoreşti, adică a infirmării constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâ
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi împotriva lor în aceeaşi calitate, iar potrivit art. 166 C.proc.civ., excepţia puterii de lucru judecat poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii, chiar şi înaintea instanţei de recurs.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1579 din 20 iunie 2012
Prin acțiunea înregistrată la data de 1.07.2011, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii A., solicitând obligarea acesteia să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata diferențelor drepturilor de pensie pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii și până la data de 31.12.2010.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă, drepturile inițiale fiindu-i stabilite prin decizia nr. 169368/22.03.1994.
Fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia acestuia a intrat în procesul de recalculare, potrivit H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005.
A susținut reclamantul că potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum în mod eronat a stabilit pârâta în buletinul de calcul ce a stat la baza deciziei emise conform O.U.G. nr. 4/2005, având în vedere vechimea acestuia în muncă de 51 de ani, 4 luni și 3 zile, din care 32 ani 6 luni și 11 zile în grupa I de muncă.
Reclamantul a precizat că în mod greșit intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 ani, având în vedere art. 2 din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 1550/2004, art. 14 din Legea nr. 3/1977 și Decizia nr. 40/22.09.2008 a îCCJ.
Reclamantul a arătat faptul că nu contestă decizia de recalculare, ci solicită obligarea pârâtei la recalcularea pensiei conform celor învederate de el.
în drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, Legii nr. 19/2000, Legea nr. 3/1977, H.G. nr. 1550/2004, O.U.G. nr. 4/2005 modificată și completată prin Legea nr. 262/2008 și Decizia nr. 40/22.09.2008 a îCCJ.
La data de 8.02.2012 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
în motivarea întâmpinării s-a arătat că prin decizia nr. 169368/22.03.1994 a D.M.P.S. A. reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei de pensionare, în condițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca urmare a activității desfășurate în grupa I de muncă timp de 32 de ani, 6 luni și 11 zile.
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004, începând cu data de 1.09.2005.
A învederat pârâta că la data de 1.01.2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, au fost abrogate actele normative în baza cărora s-a efectuat recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, inclusiv O.U.G. nr. 4/2005.
în evidențele instituției reclamantul figurează cu un stagiu de cotizare realizat de 51 de ani, 4 luni și 3 zile, din care 32 de ani, 6 luni și 11 zile în grupa I de muncă.
S-a susținut că art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu face vorbire de vechimea necesară pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă ci prevede care este vechimea necesară în grupa I sau II de muncă pentru înscrierea la pensie cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit art. 2 din H.G. nr. 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data începerii operațiunilor de evaluare.
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevede că vechimea în muncă pentru înscrierea la pensie este de 30 ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Prin urmare, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani, așa cum prevede H.G. nr. 1550/2004, întrucât acesta nu a fost înscris la pensie în baza unor legi speciale, de natură să conducă la utilizarea unui alt stagiu complet de cotizare.
Cei 20 de ani la care face referire textul de lege nu reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, respectiv stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ci premiza acordării sporului suplimentar de vechime în muncă avut în vedere la calcularea pensiei.
A mai arătat pârâta că în cauza de față se solicită o recalculare a pensiei, nu o deschidere a dreptului de pensie, cu stabilirea condițiilor de pensionare și prin urmare nu se pot modifica criteriile de pensionare avute în vedere la data deschiderii dreptului la pensie.
în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor diferențe de pensie, s-a solicitat respingerea acestuia întrucât, pe de o parte, la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului s-au avut în vedere dispozițiile legale în materie cu privire la evaluarea și recalcularea drepturilor de pensie, iar pe de altă parte, la data de 1.01.2011 s-au abrogat actele normative referitoare la recalculare.
în drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004, Legii nr. 3/1977, Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 84 din data de 15 februarie 2012, Tribunalul A. a admis acțiunea și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, luând în calcul un stagiu de cotizare de 20 ani, precum și să plătească acestuia diferențele drepturilor de pensie începând cu data de 1.07.2008 până la data de 31.12.2010.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 169368/22.03.1994 reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu 1.04.1994, conform Legii nr. 3/1977 și a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, potrivit H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, începând cu data de 1.09.2005.
Din buletinul de calcul depus la dosarul cauzei, rezultă ca pârâta a utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata diferențelor drepturilor de pensie.
Cu privire la această solicitare, instanța a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, act normativ care trebuie avut în vedere pentru a se verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta întrucât potrivit art. 2 alin. (3) din Anexa 1 a H.G. nr. 1550/2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, „Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Potrivit H.G. nr. 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data începerii operațiunilor de evaluare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială
Potrivit art. 329 pct. 3 C.proc.civ., soluțiile pronunțate în recursul în interesul legii prin care se dezleagă problemele de drept sunt obligatorii pentru instanță.
în cauza de față, reclamantul a desfășurat timp de peste 20 ani activități încadrate în grupa I de muncă, respectiv 32 ani, 6 luni și 11 zile, așa cum rezultă din decizia nr. 169368/22.03.1994.
Raportând situația de fapt expusă la dispozițiile legale menționate, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, întrucât pensia reclamantului trebuia recalculată conform H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
în ceea ce privește apărarea pârâtei potrivit căreia la momentul formulării acțiunii, O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004 erau abrogate, instanța a reținut că, deși acțiunea este formulată ulterior abrogării O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004, norma aplicabilă raportului substanțial dintre părțile litigiului este norma în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecății.
în cauza de față reclamantul se plânge de modalitatea în care i-au fost recalculate drepturile de pensie în temeiul H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005.
Posibilitatea revizuirii drepturilor de pensie este reglementată de art. 107 din Legea nr. 263/2010, care stabilește că se operează, din oficiu sau la cererea pensionarului, modificările ce se impun, atunci când se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, fără a se distinge după momentul inițial sau legea în baza căreia au fost stabilite aceste drepturi.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis acțiunea și a obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pentru aceleași considerente, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi de pensie începând cu data de 1.07.2008 și până la data de 31.12.2010.
împotriva sentinței civile nr. 84 din data de 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul A., a formulat în termen recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C.proc.civ.
în motivarea recursului, într-o primă critică se invocă excepția autorității lucrului judecat, întrucât pe rolul tribunalului s-a mai aflat un dosar având aceleași părți, respectiv reclamantul din cauza de față și pârâtă, având același obiect.
în acel dosar prin sentința civilă nr. 1213/2011 pronunțată de Tribunalul A., s-a respins acțiunea, dar prin decizia civilă nr. 1837/R-CA/18 octombrie 2011 a Curții de Apel P., s-a admis recursul formulat de reclamant, s-a modificat sentința, în sensul că a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului în funcție de un stagiu de cotizare de 20 de ani, urmând a i se plăti și diferența de drepturi de pensie începând cu data de 20 ianuarie 2008.
De aceea având în vedere această situație, în conformitate cu dispozițiile art. 166 C.proc.civ., urmează a se constata că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Apreciază pârâta că dacă se va trece peste această excepție, acțiunea nu este întemeiată nici pe fond întrucât drepturile de pensie pentru limită de vârstă au fost stabilite conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, acesta a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie conform H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, începând cu 1 septembrie 2005.
în contextul celor arătate, pârâta solicită admiterea recursului.
Examinând criticile formulate, Curtea a constatat că sunt întemeiate, iar recursul este fondat.
Astfel potrivit art. 1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar potrivit art. 166 C.proc.civ., excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
Pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 C.civ., trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text, de persoane, de obiect și de cauză.
Din examinarea hotărârii pronunțate în primul proces, rezultă tripla identitate.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
întrucât Curtea a găsit întemeiată această excepție, celelalte critici ce privesc fondul cauzei nu vor mai fi analizate.
De aceea în considerarea celor arătate mai sus, Curtea a constatat că recursul este fondat și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C.proc.civ. l-a admis, cu consecința modificării sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea plăţii pensiei... | Stabilirea dreptului de superficie pe terenul proprietatea... → |
|---|
