înscrierea definitivă a dreptului de proprietate în cartea funciară. Hotărâre arbitrală învestită cu formulă executorie
| Comentarii |
|
Legea nr. 7/1996, art. 49 C. proc. civ. art. 367, art. 377
Hotărârea instanţei arbitrale comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive şi poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare, nefiind supusă căilor de atac de drept comun.
Solicitarea registratorului de carte funciară de a se depune hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie la înscrierea dreptului de proprietate este justificată. Procedura învestirii cu formulă executorie dată exclusiv în competenţa instanţei de judecată conferă hotărârii arbitrale caracterul irevocabil cerut de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Decizia civilă nr. 347 din 30 iunie 2010
Prin ccrcrca înregistrată la Judecătoria Iaşi la data de 7 iulie 2009 instanţa a fost învestită de SC M. de GRAD I P.A.C.2005 cu plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 28649 dată de O.C.P.I. Iaşi.
în motivarea cererii s-a arătat că petenta este titulara dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial situat la parterul blocului G.V., identificat cadastral cu nr. 164/5/p/sp.com.2, înscris provizoriu în cartea funciară.
S-a susţinut că prin aplicarea greşită a legii, prin încheiere, O.C.P.I. Iaşi a respins cererea de intabulare cu caracter definitiv solicitând ca hotărârea arbitrală ce constată dreptul său să fie învestită cu formula definitivă şi irevocabilă.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 10316 din 27 octombrie 2009, a respins plângerea stabilind că în cartea funciară nr. 70707 a municipiului Iaşi figura ca proprietar tabular Asociaţia Teritorială a Cooperativelor Meşteşugăreşti, iar prin sentinţa nr. 47/24.02.2008 dată în dosarul 29/2008 al Curţii de Arbitraj de pe lângă Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM - Bucureşti s-a constatat dreptul de proprietate pentru SC M. de GRAD I P.A.C.2005. între părţi nu este identitate, dispunându-se notarea respingerii prin încheierea nr. 24385/29.04.2009 în temeiul art. 31, art. 44, art. 48 lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 7/1996.
Prin încheierea nr. 28649 din 18.05.2009, contestată în cauză, s-a respins solicitarea petentei de înscriere a dreptului său de proprietate motivată pe faptul că nu s-au îndeplinit măsurile dispuse prin nota de completare şi anume sentinţa nr. 47/2008 din dosarul nr. 29/2008 să fie învestită cu formula definitivă şi irevocabilă de instanţa judecătorească competentă.
In drept soluţia de respingere este motivată pe dispoziţiile art. 48 şi art. 49 din legea nr. 7/1996, republicată.
Judecătoria a constatat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea arbitrală se investeşte cu formulă executorie pentru a constitui titlu executoriu. Hotărârea arbitrală în cauză nu îndeplinea condiţiile cerute de Legea nr. 7/1996 pentru a se dispune intabularea dreptului de proprietate, a reţinut judecătoria.
In apelul declarat, petenta a formulat aceleaşi critici, motivând că forma definitivă şi irevocabilă este în competenţa instanţei arbitralc care a pronunţat hotărârea şi nu a instanţei de judecată. Apelanta a susţinut că, în aplicarea art. 3671, prin raportare la art. 342 C. proc. civ., judecătoria poate aplica numai formula executorie, iar legalizarea unei sentinţe prin aplicarea formulei „definitivă şi irevocabilă” revine Curţii de Arbitraj. O altă critică a vizat calea de atac calificată corect de tribunal ca apel.
Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 11 din 13.01.2010, a respins apelul şi a păstrat sentinţa atacată cu aceeaşi motivare, constatând că potrivit art. 49 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară depusă la birourile teritoriale ale oficiului teritorial va fi însoţită de înscrisul original sau copia legalizată de pe acest, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se solicită, iar în cazul hotărârii judecătoreşti se va prezenta o copie legalizată cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă.
Hotărârile instanţelor arbitrale nu sunt supuse căilor de atac în reformare prevăzute de codul de procedură civilă pentru hotărârile instanţelor judecătoreşti - apelul şi recursul - şi, prin urmare, nu operează în privinţa lor clasificarea pe care art. 377 C. proc. civ. o face între hotărâri definitive şi irevocabile.
împotriva hotărârii tribunalul a declarat recurs, petenta formulând critici pe care le-a încadrat în art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi precizând că a solicitat judecarea cererii în procedură necontencioasă, instanţele pronunţându-se în contradictoriu cu O.C.P.I. Iaşi, care nu avea calitate procesuală, încălcând astfel dispoziţia Deciziei nr. 72/2007 a
I.C.C.J. - Secţii Unite; greşit au reţinut instanţele că cererea s-a respins pentru că hotărârea arbitrală nu ar fi învestită cu formulă executorie, fiind confundate noţiunile „copie legalizată cu menţiunea definitiv şi irevocabil” cu aceea de „titlu executoriu” - Legea nr. 7/1996 în art. 49 prevede că pentru intabulare este necesară forma definitivă şi irevocabilă, nu şi aceea „executorie”.
în susţinerea recursului s-a depus ca înscris nou încheierea din 17 mai 2010 a Judecătoriei Iaşi, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a sentinţei nr. 47/24.04.2008, dată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM Bucureşti şi hotărârea prin care: „Constată că imobilul clădire mijloc fix,
situat în Iaşi, strada A.P. nr. 13-19, G.V. 2 C, în suprafaţă construită dc 103,64 m.p. şi suprafaţa utilă la 90,12 m.p. este proprietatea SC M. de GRAD I P.A.C.2005, iar terenul în cotă indiviză de 30,98 m.p. este proprietate de stat şi se află în folosinţa reclamatei”. Hotărârea este definitivă, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie.
Criticile formulate cu privire la caracterul necontencios al procedurii nu sunt întemeiate, iar prin citarea O.C.P.I. Iaşi, nu s-a produs o vătămare petentei în sensul art. 105 C. proc. civ. care să impună sancţiunea nulităţii hotărârii atacate.
Curtea de apel a constatat că prima dată în recurs s-a invocat acest motiv, care nu a constituit obiect al controlului judiciar în apel şi în consecinţă nu trebuie examinat.
Analizând lucrările dosarului, curtea a reţinut că situaţia de fapt stabilită în primă instanţă şi păstrată în apel are corespondent în probele dosarului, dispoziţiile legale în materie fiind corect aplicate.
In procedura instituită prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare şi Regulamentul de aplicare sunt stabilite reguli cu privire la înscrierea în cartea funciară (art. 47 - 55) şi documentaţia necesară, alăturat cererii de înscriere ce cuprinde şi înscrisul original sau copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. In cazul hotărârilor judecătoreşti, se va prezenta o copie legalizată cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă.
In sensul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 „actul” care constată dreptul dc proprietate al recurentei este hotărârea arbitrală, comunicată părţilor şi care are caracterul unei hotărâri judecătoreşti definitive [art. 363 alin. (3) C. proc. civ.] nu însă şi irevocabilă.
Solicitarea registratorului de carte funciară de a se prezenta hotărârea arbitrală cu menţiunea irevocabilă şi învestită cu formulă executorie îşi are temeiul în art. 47 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, art. 3671 şi art. 368 C. proc. civ.
Curtea a constatat, ca şi tribunalul, că „hotărârea arbitrală” poate dobândi numai caracterul de „definitivă” urinare comunicării, nu însă şi „irevocabil” în sensul art. 377 pct. 2 C. proc. civ., fiind supusă căii de atac a acţiunii în anulare şi nu căilor de atac (apel/recurs) ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată.
In consecinţă pot fi învestite cu formulă executorie hotărârile judecătoreşti irevocabile (art. 376 C. proc. civ.) precum şi alte hotărâri sau înscrisuri în care este inclusă şi hotărârea arbitrală. Investirea cu formulă executorie dată exclusiv în competenţa instanţei de judecată conferă hotărârii arbitrale şi caracterul irevocabil cerut de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Curtea a avut în vedere că în procedura investirii cu formulă executorie a unei hotărâri arbitrale (art. 367 C. proc. civ.) instanţa judecăto
rească are obligaţia dc a verifica dacă s-a exercitat calea de atac, în ce măsură „hotărârea”, oricare ar fi autoritatea care a pronunţat-o, mai poate fi supusă controlului judiciar (apel/recurs, acţiune în anulare) ori nu mai poate fi atacată, fiind irevocabilă (art. 377 pct. 5 C. proc. civ.).
Recurenta a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că hotărârea arbitrală ce constituie titlul de proprietate este învestită cu formulă executorie fiind îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a fi intabulat dreptul său de proprietate.
Curtea dc apel a constatat că recursul este întemeiat şi în consecinţă l-a admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., modificând în tot hotărârea atacată şi rejudecând fondul cauzei.
| ← Cerere de suspendare provizorie a executării unei ordonanţe... | Cerere de sechestru asigurător. Calitate procesuală activă → |
|---|
