Cerere de sechestru asigurător. Calitate procesuală activă

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Legea nr. 84/1998, art. 87 C. proc. civ., art. 591

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, titularul mărcii sau, după caz, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate solicita instanţei judecătoreşti să dispună luarea unor măsuri asigurătorii atunci când se consideră că există un risc de încălcare de către terţi a drepturilor cu privire la marca sau la indicaţia geografică protejată şi dacă această încălcare ameninţă să cauzeze un prejudiciu ireparabil ori dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă.

în alin. (3) al aceluiaşi text de lege, se arată că dispoziţiile din dreptul comun referitoare la sechestrul asigurător vor fi aplicabile şi actelor care aduc atingere cu privire la marca sau indicaţia geografică protejată.

în continuare, art. 89 din Legea nr. 84/1998 prevede că instanţa va putea pretinde reclamantului să furnizeze orice elemente probatorii de care dispune pentru a dovedi că este deţinătorul dreptului ce a fost încălcat ori a cărui încălcare a fost inevitabilă.

Prin urmare, calitatea procesuală activă în cererea de înfiinţare a unui sechestru asigurător este condiţionată de dispoziţiile legii speciale de calitatea de titular al mărcii.

Pentru a se putea prevala de aplicarea art. 591 C. proc. civ., reclamanta ar fi trebuit să invoce în drept, încă din faţa primei instanţe, acest temei juridic şi să argumenteze, în fapt, în care dintre cele trei ipoteze prevăzute de text se încadrează.

Or, reclamanta nu şi-a întemeiat cererea pe niciunul din alineatele art. 591 C. proc. civ., respectiv pe existenţa unui raport juridic cu pârâtele care să dea naştere unui drept de creanţă, ci pe calitatea de titular al mărcilor, care solicită să se ia o măsură asigurătorie împotriva celor care îi încalcă dreptul la marcă.

Neavând această calitate, ca urmare a cesiunii dreptului asupra mărcilor anterioară introducerii cererii de sechestru, nu are calitate procesuală activă.

C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 289/R

din 12 decembrie 2005, nepublicată

Prin încheierea dată în camera de consiliu, fară citarea părţilor, la data de 21 iulie 2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta S.I.P.C.Ltd împotriva pârâtelor SC D. LPG SRL, SC D. Trade SRL, SC D.T. SRL şi SC D. 7,5 T. SRL şi a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător asupra tuturor buteliilor aparţinând pârâtelor ce poartă semnele protejate prin marca figurativă nr. 35804 SHELL GAS şi marca figurativă nr. 35887, aparţinând reclamantei, aflate în depozitul aparţinând SC D. Trade SRL din Comuna A.V., judeţul Dolj şi, respectiv, în depozitul aparţinând SC D. LPG SRL din comuna P., judeţul Dolj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

In cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1212/2005, reclamanta

S.I.P.C.Ltd a chemat în judecată pe pârâtele SC D. LPG SRL, SC D. Trade SRL, SC D.T. SRL şi SC D. 7,5 T. SRL, solicitând obligarea acestora la încctarea comcrcializării, depozitării în vederea oferirii spre vânzare, importului sau exportului de butelii pentru gaze lichefiate, comcrcializării de combustibil sub formă de gaz petrolifer lichefiat şi oferirii de servicii constând în ambalarea, încărcarea, depozitarea, distribuţia şi transportul gazelor petroliere lichefiate, ce poartă semnele protejate prin mărcile figurative nr. 35804 şi nr. 35887 aparţinând reclamantei.

Buteliile comercializate de cătrc pârâte sunt deţinute în depozitele din comuna A.V. şi, respectiv, comuna P., iar riscul ca acestea să nu mai poată fi folosite ca probă de cătrc reclamantă rezultă din însăşi natura bunurilor mobile care, în concret, sunt destinate înstrăinării.

Tribunalul a mai arătat că sechestrul asigurător are ca finalitate împiedicarea pârâtelor de a se sustrage de la urmărire sau de a înstrăina bunurile, dacă prin aceasta s-ar cauza un prejudiciu ireparabil sau ar exista un risc de distrugere a elementelor de probă.

In drept, Tribunalul şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 84/1998.

împotriva încheierii au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, au solicitat instanţei să analizeze cauza sub toate aspectele în temeiul art. 304¹ C. proc. civ. şi să constate că cererea reclamantei este neîntemeiată.

Recurentele au susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 87 din Legea nr. 84/1998, în sensul de a exista un risc de încălcare de către terţi a drepturilor cu privire la marca protejată, iar această încălcare să ameninţe a cauza un prejudiciu ireparabil ori să existe un risc de distrugere a elementelor de probă.

In acest sens, recurentele au arătat că ele utilizează o marcă figurativă protejată sub nr. 063459, cu depozit M 2004/06941, din data de 16 august 2004, constând în forma buteliei şi denumirea Dumagas LPG, fară a revendica dreptul exclusiv privind forma buteliei.

Prin urinare, nu se află în ipoteza contrafacerii, în care reclamantul

- în contradictoriu cu uzurpatorul - solicită sechestrul pe bunuri contrafăcute, ci în ipoteza în care titularii de drepturi asupra unor mărci deosebite îşi exercită în paralel activitatea.

Deşi obiectul sechestrului încuviinţat de instanţă l-au constituit buteliile ce poartă semnele protejate prin mărcile figurative nr. 35804 şi nr. 35887 Shell Gas, măsura a fost efectiv adusă la îndeplinire asupra buteliilor inscripţionate „Proprietatea Dumagas LPG”, fară a exista un temei în acest sens.

Recurentele mai susţin că nici urgenţa, condiţie de esenţa acestei proceduri speciale, nu este justificată.

Astfel, între reclamantă şi pârâta SC D. Trade SRL a existat un contract de mandat ce a avut ca obiect organizarea şi dezvoltarea unei reţele de distribuţie şi comercializare a produsului - gaz petrolier lichefiat îmbuteliat - în teritoriu, contract ce a fost reziliat la data de 13 iunie 2004, iar după această dată pârâtele au început să utilizeze propria marcă figurativă înregistrată.

In aceste condiţii, după mai bine de 1 an de zile de la începerea utilizării propriei mărci figurative nu se justifică urgenţa sechestrării buteliilor aparţinând societăţilor pârâte.

Cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică din data de 8 decembrie 2005, recurentele au mai înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în formularea cererii de sechestru asigurător, excepţie pe care instanţa a calificat-o ca reprezentând un motiv de recurs de ordine publică, ce poate fi invocat de recurente în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi chiar şi de instanţă din oficiu.

In dezvoltarea acestui motiv, recurentele au arătat că cererea de încuviinţare a măsurii asigurătorii a fost introdusă de reclamantă la

data de 5 iulie 2005, în condiţiile în care la data de 1 ianuarie 2005 cesionase exclusiv drepturile asupra mărcilor nr. 35887 şi nr. 35804 către cesionara S.B.I. AG, iar cesiunea fusese publicată în nr. 6/2005 al B.O.P.I.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 84/1998, invocat drept temei al acţiunii reclamantei, legitimitatea cererii de înfiinţare a sechestrului asigurător este condiţionată de menţinerea calităţii de titular al mărcii.

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi arătând că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 87 din Legea nr. 84/1998, deoarece conservarea buteliilor este necesară ca probă pentru dovedirea provenienţei acestora sau serviciilor şi că, fiind bunuri imobile, pot fi lesne înstrăinate, ascunse sau chiar distruse ori modificate.

Aspectele invocate de recurente privind modul de executare a sechestrului asigurător exced cadrului procesual al recursului, deoarece instanţa de control judiciar verifică încheierea pronunţată, iar nu actele de executare îndeplinite în baza acesteia.

In ce priveşte urgenţa măsurii, aceasta este justificată de faptul că, fiind bunuri mobile, buteliile pot fi comercializate şi, ajungând în proprietatea terţilor, nu ar mai putea fi retrase de pe piaţă şi nici nu ar mai putea fi utilizate ca mijloc de probă în litigiu de fond dintre părţi.

Pârâtele încalcă mărcile înregistrate prin folosirea unui recipient identic cu mărcile originale, pentru produse identice cu cele ale reclamantei, ceea ce creează o confuzie în rândul consumatorilor şi, implicit, o pagubă reclamantei, care ar putea pierde în mod irevocabil clientela sa comercială.

In ceea ce priveşte motivul de recurs privitor la lipsa calităţii sale procesuale active, reclamanta-intimată susţine următoarele:

Cererea de sechestru asigurător nu a fost întemeiată numai pe dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 84/1998, ci şi pe dispoziţiile art. 591-596 C. proc. civ., carc constituie dreptul comun în materia sechestrului asigurător.

Potrivit dispoziţiilor art. 591-596 C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător are un caracter accesoriu, fiind condiţionată întotdeauna de existenţa unui litigiu de fond, astfel încât calitatea procesuală activă a reclamantului din cererea de sechestru asigurător este determinată de calitatea de reclamant în litigiul de fond.

In speţă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele-recurente, în pricina ce face obiectul dosarului nr. 1212/2005 şi în care, fiind invo

cată aceeaşi exccpţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamanta a avut calitate procesuală activă la momentul introducerii acţiunii pentru toate capetele de cerere, că, ulterior, ca urmare a cesiunii a pierdut calitatea procesuală activă pentru primele 5 capete de cerere -încetarea comercializării, depozitării în vederea oferirii spre vânzare, importului sau exportului de butelii, comercializării de combustibil, oferirii de serviciu, retragerea de pe piaţă şi din reţelele de distribuţie a buteliilor; încetarea utilizării semnului protejat prin mărcile înregistrate şi folosirii acestor mărci pe teritoriul României; aducerea la cunoştinţa tuturor utilizatorilor din România a sentinţei pronunţate şi publicarea acesteia în presă - păstrând această calitate numai în ceea ce priveşte ultimul capăt de cerere referitor la plata sumei de 30.000 Euro, despăgubire pentru prejudiciul cauzat.

In aceste condiţii, câtă vreme reclamanta are calitatea procesuală activă pe acest capăt de cerere, are calitate procesuală activă şi în cererea de sechestru asigurător, fiind absolut necesară şi strâns legată de soluţionarea acestui capăt de cerere.

In recurs, atât recurentele, cât şi intimata au administrat proba cu înscrisuri noi.

Verificând aceste înscrisuri şi analizând cu prioritate motivul de ordine publică, referitor la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei în formularea cererii de sechestru asigurător, Curtea constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului la data de 5 iulie 2005, reclamanta

S.I.P.C.Ltd a solicitat înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra tuturor buteliilor aparţinând pârâtelor, ce poartă semnele protejate prin mărcile figurative nr. 35804 şi nr. 35887 aparţinând reclamantei şi care se vor găsi în depozitele menţionate în cerere.

Totodată, reclamanta a făcut o serie de precizări exprese, referitoare la calitatca sa proccsuală activă şi la temeiul juridic al cererii de sechestru asigurător.

Astfel, a arătat că este titulara a două mărci figurative înregistrate pe cale naţională în România şi beneficiază de drepturi exclusive asupra acestora, conform Legii nr. 84/1998:

- marca nr. 35804 constând în forma unei butelii de gaz lichefiat pe care este inscripţionat Shell Gas, precum şi emblema sub formă de scoică, având culorile revendicate galben şi roşu, pentru produse din clasele 4 şi 6 şi servicii din clasele 35 şi 39, cu termen de valabilitate

21 mai 1998 - 21 mai 2008 şi, respectiv,

- marca nr. 35887 constând în forma unei butelii de gaz lichefiat, având revendicată culoarea galbenă, pentru produse din clasele 4 şi 6 şi servicii din clasele 35 şi 39, cu termen de valabilitate 17 iulie 1998

- 17 iulie 2008.

Reclamanta a arătat că pârâtele îi încalcă dreptul exclusiv de exploatare pe care îl are în calitate de titular al mărcilor înregistrate, în sensul că folosesc o butelie identică cu cele protejate de mărcile reclamantei pentru aceleaşi produse şi servicii.

In ceea ce priveşte temeiul juridic, reclamanta a arătat că înţelege să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 84/1998.

In acest sens, reclamanta a susţinut că bunurile supra cărora solicită înfiinţarea sechestrului constituie o probă pentru dovedirea încălcării mărcii protejate, iar, pe de altă parte, importul şi comercializarea acestor produse aduc atingere mărcii aparţinând reclamantei.

De asemenea, fiind vorba de bunuri mobile, prin comercializare vor ajunge în proprietate terţilor şi nu vor mai putea fi retrase de pe piaţă.

In final, reclamanta a arătat că în speţă sunt incidente atât dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 84/1998, cât şi cele din materia sechestrului asigurător din codul de procedură civilă şi că, fiind vorba de o procedură necontencioasă, cu caracter de surpriză, solicită judecarea cererii de urgenţă, cu precădere şi fară citarea părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 592 alin. (2) C. proc. civ.

In alin. (3) al aceluiaşi text de lege se arată că dispoziţiile din dreptul comun referitoare la sechestrul asigurător vor fi aplicabile şi actelor care aduc atingere cu privire la marca sau indicaţia geografică protejată.

In continuare, art. 89 din Legea nr. 84/1998 prevede că instanţa va putea pretinde reclamantului să furnizeze orice clemente probatorii de care dispune pentru a dovedi că este deţinătorul dreptului ce a fost încălcat ori a cărui încălcare a fost inevitabilă.

Prin urmare, calitatea procesuală activă în cererea de înfiinţare a unui sechestru asigurător este condiţionată de dispoziţiile legii speciale de calitatea de titular al mărcii.

în speţă, la data introducerii cererii de sechestru asigurător pe rolul Tribunalului, 5 iulie 2005, reclamanta nu mai avea calitatea de titular al mărcilor nr. 35804 şi nr. 35887, deoarece încă de la data de 1 ianuarie 2005 le cesionase către cesionarul S.B.I. AG, şi, mai mult, cesiunea fusese înscrisă în registrul special de la O.S.I.M. şi publicată în nr. 6/2005 al B.O.P.l.

Aceste împrejurări au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar de recurente, ca înscrisuri noi în temeiul art. 305 C. proc. civ., şi necontestate de cătrc intimată.

Intimata s-a apărat împotriva excepţiei invocate în sensul că, deşi nu mai este titulara mărcilor nr. 35804 şi nr. 35887 şi nu mai are calitate procesuală activă pentru capetele de cerere vizând contrafacerea din dosarul nr. 1212/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, are calitate procesuală activă pentru capătul de cerere privind despăgubirile din acelaşi dosar, aşa după cum s-a hotărât prin sentinţa civilă nr. 1204/28 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti -Secţia a V-a civilă, ataşată în copie la dosar.

Totodată, s-a apărat în sensul că în cererea de sechestru asigurător a înţeles să invoce nu doar dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 84/1998, ci şi dispoziţiile Codului de procedură civilă, referitoare la această măsură asigurătorie.

Această apărare nu poate fi primită, deoarece, aşa cum a precizat expres în cererea de sechestru asigurător, reclamanta a înţeles să se prevaleze de calitatea de titular al mărcilor, despre care a pretins că sunt contrafăcute de pârâte şi să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 84/1998.

Este adevărat că, în finalul cererii, a arătat că în speţă sunt incidente şi dispoziţiile Codului de procedură civilă din materia sechestrului asigurător, dar aceasta pentru a justifica faptul că solicită judecarea cererii de urgenţă, cu prccădcre şi fără citarea părţilor.

Dispoziţiile codului referitoare la procedura de judecată a cererii de sechestru asigurător sunt aplicabile şi în materia dreptului la marcă şi în completarea dispoziţiilor Legii speciale nr. 84/1998.

In ceea ce priveşte temeiul solicitării acestei măsuri asigurătorii, în speţă acesta l-a constituit art. 87 din Legea nr. 84/1998, şi nu art. 591 C. proc. civ.

Intimata consideră că menţinerea măsurii luate de prima instanţă se justifică pc considerentul că a formulat o acţiune pe dreptul comun împotriva pârâtelor şi că, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor

la despăgubiri, are calitatea procesuală activă, ceea ce îi conferă automat calitate procesuală activă în cadrul procedurii reglementate de art. 591-596 C. proc. civ.

In realitate, pentru a se putea prevala de aplicarea art. 591 C. proc. civ., reclamanta ar fi trebuit să invoce în drept, încă din faţa primei instanţe, acest temei juridic şi să argumenteze, în fapt, în care dintre cele trei ipoteze prevăzute de text se încadrează: aceea a creditorului care nu are titlu executoriu, dar are o creanţă constatată prin act scris şi exigibilă, aceea a creditorului a cărui creanţă nu este constată în scris, dar dovedeşte că a intentat o acţiune şi depune cauţiunea prevăzută de lege, sau a aceea a creditorului a cărui creanţă nu este exigibilă, dar debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului ori nu a dat asigurările promise ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă sau risipească averea, cu îndeplinirea condiţiilor alin. (1) şi (2) şi plata unei cauţiuni.

Reclamanta nu şi-a întemeiat însă cererea pe niciunul din alineatele art. 591 C. proc. civ., respectiv pe existenţa unui raport juridic cu pârâtele care să dea naştere unui drept de creanţă, ci pe calitatea de titular al mărcilor, care solicită să se ia o măsură asigurătorie împotriva celor care îi încalcă dreptul la marcă.

Temeiul juridic al cererii de sechestru asigurător nu poate fi schimbat în calea de atac, astfel încât, limitându-se la a verifica dacă reclamanta întruneşte condiţia calităţii procesuale active în conformitate cu dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 84/1998, Curtea constată că, neavând calitatea de titular al mărcii încă de la data introducerii cererii, reclamanta nu avea calitate procesuală activă pentru a solicita înfiinţarea sechestrului asigurător.

In baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a modificat în tot încheierea atacată, în sensul că a admis exccpţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins cererea de sechestru asigurător ca fiind formulată de o persoană fară calitate procesuală.

întrucât a admis recursul în baza motivului de ordine publică arătat anterior şi a respins cererea pe cale de excepţie, Curtea nu a mai analizat celelalte motive de recurs referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia încheierii.

← înscrierea definitivă a dreptului de proprietate în cartea...		Plângere împotriva încheierii date de O.C.P.I., prin care s-a... →

Cerere de sechestru asigurător. Calitate procesuală activă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cerere de sechestru asigurător. Calitate procesuală activă