Cerere de intabulare a dreptului de proprietate. Coproprietate
| Comentarii |
|
Legea nr. 7/1996 art. 44, art. 50
în cartea funciară pot fi înscrişi mai mulţi proprietari numai dacă se găsesc în cazul coproprietăţii. Procedura instituită prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare este necon-tencioasă, fiind supusă unor reguli specifice, astfel că orice litigii
privind dreptul de proprietate asupra imobilului pot fi soluţionate pe calea dreptului comun, într-o acţiune reală în justiţiei.
Decizia civilă nr. 471 din 6 octombrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 2237 din 16.02.2009 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost respinsă plângerea formulată de B.D. şi B.L. în contradictoriu cu pârâtul C.G.-E. având ca obiect anularea încheierii de respingere nr. 42523/2008 emisă de OCPI şi obligarea radierii intabulării imobilului din Iaşi, înscris în C.F. nr. 71651 a localităţii Iaşi pc numele pârâtului C.G.-E.
în pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4220/08.11.2006, reclamanţii au vândut intimatului un teren de 500 m.p. şi i-au cesionat totodată autorizaţia de construire nr. 1335 din 11.10.2006. Prin sentinţa civilă 14064/30.11.2007, Judecătoria Iaşi a declarat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare respectiv şi a dispus repunerea părţilor în situ-
aţia anterioară. In tot acest interval de timp de la cesiunea autorizaţiei de construire şi până la rămânerea irevocabilă a sentinţei de mai sus intimatul a construit şi apoi a procedat la înscrierea dreptului său de proprietate asupra locuinţei, amplasată pe terenul de 500 m.p. în C.F. 71651 Iaşi.
întrucât prin sentinţa civilă 14064/2007 contractul dc vânzare-cumpărare a devenit rezolut, terenul de 500 m.p. a revenit în proprietatea reclamanţilor, dar construcţia, fiind edificată de o altă persoană, îi aparţine acestuia, el având un drept de superficie asupra terenului.
Până la reţinerea unei alte situaţii juridice contrare, în sensul că reclamanţilor nu li s-a constatat un drept de proprietate asupra construcţiei, încheierea de intabulare 11788/05.03.2007 nu poate fi desfiinţată, iar efectcle acestuia nu pot fi înlăturate printr-o cerere de radiere a dreptului de proprietate, ca aceea formulată de reclamanţi.
In consecinţă prima instanţă a constatat că încheierea nr. 42523/2008 pronunţată de reprezentanţii O.C.P.I. Iaşi este legală şi temeinică şi a respins plângerea.
Prin decizia civilă nr. 106 din 17 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de intimat şi s-a respins apelul formulat de reclamanţii B.D. şi B.L., în pronunţarea soluţiei, instanţa de prim control judiciar reţinând următoarele considerent.
Sub aspectul excepţiei privind inadmisibilitatea acţiunii invocată de intimat, tribunalul a avut în vedere că apelanţii au formulat o plângere împotriva unei încheieri dc carte funciară în baza art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 şi întrucât temeiul juridic al acţiunii acestora este prevăzut expres de lege, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia invocată având în vedere totodată şi dispoziţiile înscrise în art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a reţinut că în momentul în care s-a solicitat de către C.G.-E. înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra construcţiei nu exista nici un motiv de respingere a acestei cereri, deoarece contractul de vânzare-cumpărare a terenului pe care se află construcţia şi prin care a fost cesionată autorizaţia de construcţie era în vigoare, deci în mod corect s-a dispus înscrierea în cartea funciară.
Numai în urma unei acţiuni în realizare care să consfinţească dreptul de proprietate al reclamanţilor apelanţi asupra construcţiei aceştia au posibilitatea de a formula în baza art. 33-34 din Legea nr. 7/1996 rectificarea cărţii funciare şi înscrierea dreptului lor de proprietate asupra construcţiei.
Nu a fost reţinut nici motivul de apel potrivit căruia prima instanţă a recunoscut intimatului un drept de superficie asupra terenului, deoarece prima instanţă nu s-a pronunţat decât pe ceea ce i s-a cerut şi anume pe plângerea împotriva încheierii de carte funciară şi nu pe recunoaşterea unui drept de superficie în favoarea intimatului, considerente pentru care apelul a fost respins.
împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii B.D. şi B.L., criticând decizia atacată ca fiind nelegală pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 6,7 şi 9 C. proc. civ.
In motivarea recursului, reclamanţii au arătat că prin decizia recurată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 a fost respins apelul formulat, considerând că în baza sentinţei civile nr. 14064/30.11.2007 ce constituie titlu executoriu, instanţa avea obligaţia să radieze intabularea imobilului din Iaşi, înscris în C.F. nr. 71651 pe numele intimatului C.G.-E. să-şi intabuleze imobilul respectiv pe numele lor. Au arătat că înscrierea dreptului de proprietate asupra casei s-a făcut în baza autorizaţiei de construire, însă prin sentinţa civilă nr. 14064/30.11.2007 cesionarea autorizaţiei a fost revocată. Au susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada proprietarului casei, în condiţiile în care au depus la dosar procesul-verbal de recepţie finală a casei de locuit unde apare ca proprietar B.D.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, curtea a constatat că recursul este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente.
Hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus respingerea plângerii formulată de reclamanţi împotriva încheierii nr. 42523 din 22.05.2008 -confirmată în apel - este legală fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor înscrise în Legea nr. 7/1996.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că prin încheierea nr. 38505 din 24.04.2008 emisă de O.C.P.I a fost admisă cererea formulată de B.D. şi B.L. privind intabularea în C.F., în baza sentinţei civile nr. 14064/30.11.2007 (definitivă şi irevocabilă), a contractului de
vânzare-cumpărare autentificat, a actului autentificat de dezmembrare a imobilului parcela CC intravilan - 500 m.p. situat în municipiul Iaşi, înscris în C.F. nr. 59587 cu nr. cadastral, proprietatea B.D. şi B.L., ca bun comun, fiind înscris dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului respectiv.
In ceea ce priveşte înscrierea în cartea funciară nr. 71651 a localităţii Iaşi, referitoare la imobilul construcţie C1(P+M) din extrasul de carte funciară din data de 7 mai 2008 şi încheierea OCPI nr. 73691/7 august 2008 rezultă că în privinţa construcţiei CI - locuinţa în suprafaţă construită de 87,75 m.p. şi amplasată pe parcela CC înscrisă în C.F. nr. 59587 în suprafaţă de 500 m.p. apare înscris ca proprietar C.G.-E. Totodată, în Partea a IlI-a a cărţii funciare referitoare la înscrierile privitoare la bunuri apare înscris un drept de ipotecă rang I în favoarea băncii, precum şi dreptul de superficie înscris asupra construcţiei CI în favoarea intimatului C.G.-E.
Prin urmare, la data formulării de către reclamant a cererii de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie, în privinţa acestui imobil era deja înscris dreptul de proprietate al pârâtului-intimat C.G.-E., astfel încât în mod judicios s-a constatat că nu sunt întrunite cerinţele pentru a dispune înscrierea deoarece potrivit art. 44 din Legea nr. 7/1996 „mai mulţi proprietari nu pot fi înscrişi în aceeaşi carte funciară decât dacă se găsesc în cazul coproprietăţii”. Instanţele de fond, în aplicarea şi interpretarea acestor dispoziţii legale, au constatat corect că ipoteza reglementată nu se regăseşte în situaţia de faţă, şi au respins în temeiul disp. art. 47 alin. (1) şi art. 49 din lege cererea reclamanţilor.
Pe de altă parte, curtea a reţinut şi împrejurarea că părţile îşi dispută dreptul de proprietate asupra imobilului-construcţie, aspect care poate fi tranşat doar pe calea unei acţiuni reale în justiţie şi nu în procedura reglementată de art. 70 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, deoarece activitatea de carte funciară este o procedură necontencioasă căreia i se aplică principiile şi regulile specificc acestei proceduri.
Sub aspectul verificării incidenţei dispoziţiilor înscrise în art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., curtea de apel a constatat că motivele respective de recurs au fost doar indicate în pctitul cererii de recurs, fară dezvoltarea criticilor care să facă posibilă încadrarea în textele legale indicate, astfel încât nu pot forma obiectul controlului judiciar.
In consecinţă, ambele instanţe efectuând o aplicare şi interpretare corectă a prevederilor legale ce guvernează domeniul, definind judicios natura şi întinderea raportului juridic dintre părţi, curtea a constatat că sub toate aspectele evocate recursul reclamanţilor se vădeşte a fi nefondat, acesta fiind respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← Decădere din drepturile conferite de marcă. Lipsă de interes | Decădere din drepturile conferite de marcă. Termenul în care... → |
|---|
