Cerere de suspendare provizorie a executării unei ordonanţe preşedinţiale. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 300 alin. (3) şi art. 403 alin. (4)
Prin cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei, recurentele solicită, de fapt, să se examineze temeinicia şi legalitatea ordonanţei preşedinţiale, ceea ce nu este posibil, deoarece aceste aspecte pot fi verificate numai de către instanţa de recurs, în funcţie de motivele de recurs şi în limitele învestirii sale.
Analizând cererea de suspendare provizorie, conform art. 300 alin. (3) şi art. 403 alin. (4) C. proc. civ., preşedintele instanţei nu poate aprecia dacă în cauză prima instanţă a reţinut corect ca fiind îndeplinite condiţiile urgenţei, vremelniciei şi neprejudecării fondului, ci trebuie să verifice numai dacă există motive ca, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării care însoţeşte cererea de recurs, să dispună suspendarea executării sentinţei pe cale de ordonanţă preşedinţială.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, încheiere din 6 decembrie 2005, nepublicată
Prin ccrcrca înregistrată la 10 octombrie 2005, SC O. Ltd şi SC
O. SRL au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimata S. SA, să dispună suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 1011/27.09.2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 2863/2005 până la soluţionarea de către Curtea de Apel Bucureşti a cererii de suspendare a executării silite a aceleiaşi sentinţe formulată odată cu recursul declarat împotriva acesteia.
In motivarea cererii recurentele arată că, prin sentinţa civilă nr. 1011/27.09.2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta-intimată S. SA şi a obligat pe pârâtele O. Ltd, O. SRL şi F. SA să înceteze fabricarea şi comercializarea de medicamente sub denumirea DICARB până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 2613/2005, să retragă de pe piaţă toate medicamentele ce poartă această denumire.
Recurentele arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică deoarece nu sunt îndeplinite două din condiţiile ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa şi vremelnicia.
Astfel, recurentele susţin că între denumirea DICARB şi marca DICARBOCALM există diferenţe atât din punct de vedere vizual, cât şi fonetic, ceea ce exclude orice risc de confuzie, iar pe de altă parte,
riscul de confuzie care ar putea duce la prejudicierea reclamantei trebuie apreciat prin analizarea modalităţilor în care sunt folosite cele două mărci.
Referitor la vremelnicie, recurentele arată că este adevărat că măsurile solicitate de către S. SA sunt limitate în timp, dar consecinţele pe care le produc sunt permanente.
Totodată, recurentele susţin că măsurile luate prin sentinţa tribunalului le provoacă un prejudiciu major, în sensul că, fiind obligate să înceteze comercializarea medicamentului DICARB, vor înregistra o pierdere de profit în valoare de 8.500 Euro.
S. nu a invocat niciodată în cursul procesului existenţa unui prejudiciu sau măcar o estimare a prejudiciului ce i s-ar fi putut produce, în lipsa măsurilor asigurătorii solicitate. In schimb, încuviinţând ordonanţa preşedinţială, instanţa produce în patrimoniul recurentelor un prejudiciu real, pentru limitarea căruia se impune luarea de urgenţă a măsurii suspendării executării sentinţei.
Intimata S. SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare provizorie şi arătând că nu este întrunită condiţia urgenţei, aşa cum trebuie înţeleasă din dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. şi care trebuie să fie alta decât cea care ar justifica cererea de suspendare din cadrul recursului.
Pe de altă parte, solicitarea recurentelor creează o contradicţie între urgenţa apreciată de instanţa de fond carc a emis ordonanţa preşedinţială şi urgenţa invocată de rccurcntele în solicitarea suspendării efectelor ordonanţei.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că împotriva sentinţei civile nr. 1011/27.09.2005 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă s-a declarat recurs, cererea fiind înregistrată pc rolul acestei secţii şi având termen de soluţionare 15.12.2005.
Din copia cererii de recurs rezultă că recurentele au solicitat şi suspendarea executării sentinţei civile menţionate anterior, până la soluţionarea recursului, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, recurentele au făcut dovada plăţii cauţiunii în valoare de câte 500 RON (5.000.000 ROL) fiecare, conform art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Deşi îndeplineşte condiţiile de admisibilitate referitoare la existenţa unei cereri de suspendare a executării pe calea dreptului comun şi la plata cauţiunii datorate pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de suspendare provizorie este nefondată şi a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1011/27.09.2005, Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a civilă a constatat că reclamanta S. este titulara mărcii înregistrate DICARBOCALM, ceea ce creează o aparenţă de drept în favoarea sa şi o îndreptăţeşte să solicite încetarea fabricării şi comercializării de către pârâte a medicamentelor sub denumirea de DICARB, existând riscul de confuzie cu marca reclamantei şi iminenţa prejudiciului pe care aceasta l-ar putea suferi ca urmare a acestei confuzii.
Prin cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei, recurentele solicită, de fapt, să se examineze temeinicia şi legalitatea ordonanţei preşedinţiale, ceea ce nu este posibil, deoarece aceste aspecte pot fi verificate numai de către instanţa de recurs, în funcţie de motivele de recurs şi în limitele învestirii sale.
Astfel, analizând cererea de suspendare provizorie, conform art. 300 alin. (3) şi art. 403 alin. (4) C. proc. civ., preşedintele instanţei nu poate aprecia dacă în cauză prima instanţă a reţinut corect ca fiind îndeplinite condiţiile urgenţei, vremelniciei şi neprejudecării fondului, ci trebuie să verifice numai dacă există motive ca, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării care însoţeşte cererea de recurs, să dispună suspendarea executării sentinţei pe cale de ordonanţă preşe-dintială.
In speţă, recurentele nu au argumentat care sunt motivele ce le îndreptăţesc să solicite luarea acestei măsuri provizorii, pe lângă cele în baza cărora au solicitat suspendarea executării până la soluţionarea recursului.
Referitor la urgenţa creată de prejudiciul pretins încercat de recurente, instanţa constată următoarele:
Soluţionând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. SA, Tribunalul a apreciat că măsura ordonanţei preşedinţiale se impune a fi luată pentru a preveni crearea unei pagube reclamantei, în condiţiile art. 581 C. proc. civ.
Suspendarea acestei măsuri, tot pc cale de ordonanţă preşedinţială, ar presupune o rcanalizare a acestei condiţii şi o antepronunţarc asupra unuia din motivele de recurs.
Pentru acestc considerente, instanţa a respins ccrerca de suspendare provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a sentinţe civile nr. 1011/27.09.2005 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, ca nefondată.
II. Brevete de invenţie
| ← Plângere împotriva încheierii prin care s-a dispus... | înscrierea definitivă a dreptului de proprietate în cartea... → |
|---|
