Investirea hotărârilor instanţelor de fond şi de apel cu formulă executorie. Condiţii
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 376 alin. (1), art. 377 alin. (1) pct. 2 şi 3
Potrivit dispoziţiei înscrise în art. 376 alin. (1) C. proc. civ., se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, iar conform art. 377 alin. (1) pct. 2 şi 3 din acelaşi cod sunt hotărâri definitive, hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată, precum şi hotărârile date în apel.
Decizia civilă nr. 600 din 26 noiembrie 2010
Reclamantul S.S., la data de 30 septembrie 2010, a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 364 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui şi a deciziei civile nr. 81 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţate în acelaşi dosar.
Tribunalul Vaslui, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din
05.10.2010, a respins cererea formulată de reclamantul S.S., privind învestirea cu formulă executorie.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 364 din 17 martie 2010 a fost admisă în parte acţiunea civilă a reclamantului în contradictoriu cu Primarul municipiului Vaslui, a statuat că reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, ce se vor stabili, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construit şi terenul aferent. A fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului. Prin decizia civilă nr. 81 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, a fost respins apelul declarat de Primarul şi Primăria municipiului Vaslui.
împotriva deciziei civile nr. 81 din 19 mai 2010, pronunţată de Curtea
de Apel Iaşi, au declarat recurs pârâţii, dosarul fiind înaintat la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S.S., prin care a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 364 din 17 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, şi a deciziei nr. 81 din 19 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, motivat de faptul că nu au rămas definitive şi irevocabile.
S.S. a declarat recurs considerând că încheierea pronunţată de tribunal este nelegală, nefiind avute în vedere prevederile art. 376 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de prevederile legale incidente, curtea a reţinut că recursul este întemeiat.
Deşi recurentul nu a indicat motivul de recurs pe care îşi fundamentează calea de atac exercitată, criticile dezvoltate de acesta sunt suscep
tibile de a fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care este operant în cauză.
In acest sens, curtea a constatat că S.S. a solicitat tribunalului învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 364 din 17.03.2010 a Tribunalului Vaslui şi a deciziei civile nr. 81 din 19.05.2010 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin încheierea recurată, tribunalul a respins cererea petentului-recu-rent, motivat de faptul că împotriva deciziei civile nr. 81 din 19.05.2010 a Curţii de Apel Iaşi s-a exercitat calea dc atac a recursului dc pârâţii Primarul municipiului Bârlad şi Primăria municipiului Bârlad, iar termenul
de judecată a recursului, la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost stabilit la data de 24.03.2011, astfel că hotărârile solicitate a fi învestite cu formulă executorie nu sunt definitive şi irevocabile.
însă, potrivit dispoziţiei înscrise în art. 376 alin. (1) C. proc. civ., se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, iar conform art. 377 alin. (1) pct. 2 şi 3 din acelaşi cod sunt hotărâri definitive, hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată, precum şi hotărârile date în apel.
Raportat la aceste prevederile legale, curtea de apel a reţinut că sentinţa civilă nr. 364 din 17.03.2010 a Tribunalului Vaslui este o hotărâre judecătorească rămasă definitivă ca urmare a respingerii apelului prin decizia civilă nr. 81 din 19.05.2010 a Curţii de Apel Iaşi, decizie care, la rândul ei este, de asemenea, definitivă.
împrejurarea că împotriva acestei decizii s-a exercitat calea de atac a recursului, care, însă, nu a fost soluţionată printr-o hotărâre irevocabilă nu constituie un impediment în investirea cu formulă executorie a celor două hotărâri judecătoreşti, câtă vreme ele realizează cerinţa prevăzută de prima teză a art. 376 alin. (1) C. proc. civ.
Concluzia curţii s-a raportat şi la prevederile art. 300 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.
In prezenta cauză, hotărârile a căror învestire cu formulă executorie s-a solicitat pot fi executate silit - conform art. 371 alin. (1) C. proc. civ. -în ceea ce priveşte obligaţia pârâţilor de a achita cheltuieli de judecată către recurentul S.S.
Astfel fiind, curtea a reţinut că aceste două hotărâri nu vizează obligaţii a căror executare este suspendată de drept, potrivit textului mai sus menţionat, până la soluţionarea recursului.
In consecinţă, curtea a apreciat că încheierea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 376 alin. (I) C. proc. civ.
In baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de S.S. şi a fost modificată în tot încheierea atacată, în sensul admiterii cererii petentului şi învestirii cu formulă executorie a celor două hotărâri judecătoreşti rămase definitive.
| ← Acţiune în contrafacere. Instanţa competentă din punct de... | Cerere de înregistrare a mărcii. Semn indisponibil.... → |
|---|
