Legea nr. 10/2001. Deciziile Î.C.C.J. nr. XX/2007 şi LII/2007. soluţionare pe fond a contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei primarului. Aplicarea dispoziţiilor art. 16 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005
| Comentarii |
|
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 256/A din 13 octombrie2008
Prin sentinţa civilă nr.694/19.10.2007, pronunţată în dosarul nr.874/117/2007 de Tribunalul Cluj, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a STATULUI ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii K.O., K.A.E., K.M. şi K.L.B., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, în temeiul Legii nr. 10/2001, şi în consecinţă s-a anulat Dispoziţia nr. 1523 din 23 ianuarie 2007, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamanţilor o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere suma de 80.927 lei primită la expropriere, astfel: 1.543.075 lei pentru terenul în suprafaţă de 1048 mp., înscris iniţial în C.F. nr.14851 Cluj cu nr. top. 4564 şi 79.563,15 lei pentru cota de 12/16 parte din construcţia situată în mun. Cluj-Napoca str. D..
S-a respins capătul de cerere având ca obiect stabilirea calităţii de moştenitor.
S-a respins acţiunea faţă de STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, ca fiind înaintată împotriva unui pârât fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2550 lei.
Prin decizia civilă nr.16/A/09.01.2008 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr.874/117/2007, s-au admis apelurile declarate de reclamanţii K.O., K.A.E., K.M., K.L.B. şi pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr.694 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr.874/117/2007, desfiinţându-se hotărârea atacată iar cauza fiind trimisă spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
În considerentele acestei decizii, s-a statuat că raportat la art. 21 alin. 4 din Legea nr.10/2001, coroborate cu art.19 şi art.67 alin. 1 din Legea nr.215/2001, în speţă, calitate procesuală pasivă are Municipiul Cluj Napoca reprezentat prin primar, iar nu Primarul mun.Cluj Napoca, motiv pentru care în baza rolului activ instanţa de fond
avea obligaţia să pună din oficiu în discuţia părţilor faptul că în speţă, calitatea procesuală pasivă are Municipiul Cluj Napoca reprezentat prin primar.
În rejudecare, Tribunalul Cluj, a pronunţat sentinţa civilă nr.239/06.05.2008 prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Roman prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a respins actiunea reclamanţilor K.O., K.A.E., K.M. şi K.L.B. faţă de pârâţii Statul Roman prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii K.O., K.A.E., K.M. si K.L.B. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca reprezentat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, şi în consecinţă, s-a anulat dispozitia nr. 1523 din 23 ianuarie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamanţilor o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere suma de 80.927 lei primită la expropriere, astfel: 1.543.075 lei pentru terenul în suprafaţă de 1048 mp, înscris iniţial în CF nr. 14851 Cluj cu nr. top. 4564 si 79.563,15 lei pentru cota de 12/16 parte din construcţia situată în mun. Cluj-Napoca, str. D..
S-a respins capătul de cerere având ca obiect stabilirea calităţii de moştenitor.
S-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în suma de 2550 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul, a reţinut că prin dispoziţia nr. 1523 din 23 ianuarie 2007, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere suma primită la expropriere, pentru teren şi pentru cota de 12/16 parte din construcţia situată în strada D., în favoarea reclamanţilor K.L.B., K.M. şi defunctului K.E..
Conform certificatului de moştenitor nr. 154 din 5 octombrie 2004, moştenitorii defunctului K.E., decedat la data de 30 august 2004, sunt reclamanţii K.O., soţie supravieţuitoare şi K.A.E., fiu.
În considerentele dispoziţiei examinate s-a reţinut că revendicatorii au calitatea de persoane îndreptăţite, conform prevederilor art. 3 alin. 1 lit.a) coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, fiind în parte foşti proprietari, iar în parte moştenitorii foştilor proprietari tabulari, în baza Certificatului de moştenitor nr. 568
din 8 iulie 1969, eliberat de notariatul de Stat Judeţean Cluj, a Certificatului de moştenitor nr. 1131 din 30 ianuarie 1970, eliberat de acelaşi notariat şi a Certificatului de moştenitor suplimentar nr. 64 din 22 aprilie 1997, eliberat de Biroul notarului public Florica Creţ, precum şi potrivit înscrierilor din C.F. nr. 14851 Cluj. Din cuprinsul dispoziţiei şi a referatului Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 rezultă că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 347/1980, cu plata despăgubirilor legale în sumă de 80.927 lei, din care despăgubirea pentru teren este de 927 lei. Construcţia a fost evaluată la suma de 118.210 lei, dar despăgubirea acordată pentru aceasta a fost plafonată la suma de 80.000 lei.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară rezulta că terenul în suprafaţă de 636 mp., reînscris în C.F. nr. 14851 Cluj cu nr. top. 4564/1, în prezent este parţial liber, iar pe o porţiune din acest teren este actuala stradă D., clădirile Centrului de afaceri Olimpia şi Biblioteca municipală Cluj.
Valoarea de circulaţie a terenului a fost stabilită la suma de 450 Euro/mp. la un curs de 3,272 lei/Euro, expertul a stabilit următoarele valori de circulaţie: teren liber în prezent de 538 mp - 242.100 Euro sau 792.151 lei; teren ocupat conform celor arătate: 510 mp. - 229.500 Euro sau 750924 lei, în total 471.600 Euro sau 1.543.075 lei. Valoarea construcţiilor a fost stabilită la suma de 33.000 Euro sau 108.000 lei.
Pentru anexele constatând în latrine, cotete şi casuta de porumbei s-a stabilit o valoare totală de: 1915,80 lei, care se compune din: suma de 1023 lei pentru poziţiile 15, 16 şi 17; suma de 892,80 lei pentru poziţia 14 (3,20 mp. x 930 lei/mp. x 0.30 ) .
Conform înscrierilor din C.F. nr. 14851 Cluj , construcţia edificată pe terenul cu nr. top. 4564/1 era compusă din: 4 camere, 2 bucătării, 1 cămară de alimente, WC, uscătorie şi pivniţă. Anexele construcţiei, aşa cum au existat la momentul exproprierii au fost stabilite de către expert în baza documentelor şi schiţelor comunicate la dosarul cauzei. Instanta considera că sunt întemeiate susţinerile pârâtului în sensul că nu se impune includerea contravalorii anexelor descrise în valoarea stabilită pentru construcţie, având în vedere faptul că acestea erau construcţii provizorii, neînscrise în cartea funciară. În consecinţă, valoarea stabilită pentru construcţii va fi diminuată cu suma anterior determiantă. De asemenea valoarea construcţiei va fi raportată la cota de 12/16 parte, aşa cum rezultă şi din cuprinsul dispoziţiei contestate.
Fata de cele ce preced , instanta a considerat că acţiunea reclamanţilor este partial întemeiata, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor. Pentru a statua în acest sens, instanţa a avut în vedere practica recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că în procedura specială reglementată de art. 26 alin. 3 din Legea
nr. 10/2001, republicată, instanţele judecătoreşti au obligaţia de a stabili acest cuantum.
De asemenea , prin Decizia nr.XX din 19.03.2007 a ÎNALTEI CURTI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE , SECŢIILE UNITE s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie si s-a stabilit ca in aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
S-a reţinut că “ instanţa, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în natură, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deţinătoare să emită o altă decizie/dispoziţie de restituire în natură. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicţie ce i s-a acordat prin lege, instanţa judecătorească, cenzurând decizia/dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerinţelor legii, o va anula, dispunând ea însăşi, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil “ .
Chiar dacă această decizie se referă la restituirea în natură a imobilelor, tribunalul consideră că, pentru aceleaşi motive , instanţele judecătoreşti pot dispune în mod direct stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul Municipiul Cluj Napoca reprezentat prin primar a declarat apel în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea legii întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia privind anularea dispoziţiei emisă de Primarul mun.Cluj Napoca, în condiţiile în care instanţa de fond nu reţine motivul pentru care această dispoziţie este nelegală.
De asemenea, instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a Deciziei nr.XX din
19.03.2007 a I.C.C.J. - Secţiile Unite, această hotărâre nefiind aplicabilă în speţă, deoarece aceasta se referă la ipoteza restituirii în natură a imobilului revendicat, nefiind aplicabilă în ipoteza acordării de despăgubiri, în sensul că instanţele pot dispune în mod direct stabilirea cuantumului despăgubirilor. Contrar acestei decizii, prima instanţă a dispus obligarea primarului la emiterea unei noi dispoziţii şi implicit
retrimiterea cauzei la unitatea deţinătoare pentru continuarea procedurii de acordare a despăgubirilor.
In speţă nu sunt aplicabile prevederile art.23 alin.3 din Legea nr.10/2001, deoarece prin prezenta plângere reclamanţii atacată dispoziţia emisă de Primarul mun.Cluj Napoca, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, nu pentru motivul că s-a respins cererea de despăgubire în natură, ci strict pentru aceea că nu s-a prevăzut cuantumul despăgubirilor.
Pe de altă parte, tribunalul a încălcat Decizia nr. LII din 04.06.2007 a I.C.C.J. -Secţiile Unite, deoarece dispoziţiile art.16 din Titilul VII al Legii nr.247/2005 se aplică dispoziţiilor emise după intrarea în vigoare a legii şi contestate în termenul legal, inclusiv dispoziţiei care a fost atacată de reclamanţi şi care a fost emisă la data de
23.01.2007, după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005.
Reclamanţii intimaţi K.O., K.A.E., K.M., K.L.B., prin întâmpinare, au solicitat în principal, respingerea apelului iar în subsidiar, admiterea în parte a apelului în sensul schimbării hotărârii instanţei de fond doar sub aspectul stabilirii măsurilor reparatorii în echivalent, fără a preciza cuantumul acestora.
În susţinerea poziţiei procesuale, intimaţii au arătat că sunt îndreptăţiţi la plata prin echivalent a despăgubirilor pentru imobilul care le-a fost preluat abuziv conform Legii nr.10/2001 şi a Legii nr.247/2005.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele :
Astfel, prin dispoziţia nr. 1523 emisă la data de 23.01.2007 de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru teren şi pentru cota de 12/16 parte din construcţia situată în str. D., în favoarea reclamanţilor K.L.B., K.M. şi a numitului K.E., antecesorul reclamanţilor K.O. şi K.A.E..
Tribunalul a admis în parte acţiunea menţionată fără a arăta motivele de fapt sau de drept pe care se întemeiază această soluţie.
Raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 republicată, Curtea apreciază că anularea unei dispoziţii emise în temeiul acestui act normativ trebuie să se justifice prin aceea că a fost emisă cu nerespectarea sau încălcarea dispoziţiilor legale ori în considerentele hotărârii apelate, instanţa de fond nu a motivat soluţia anulării dispoziţiei şi nu a reţinut că aceasta este nelegală astfel încât primul motiv de apel este întemeiat.
Având în vedere că dispoziţia atacată de reclamanţi a fost emisă la data de
23.01.2007, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora, decizia sau după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al unităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că persoana îndreptăţită are posibilitatea de a ataca decizia sau, după caz, dispoziţia motivată, doar în două ipoteze, şi anume : în cazul respingerii notificării ori în cazul respingerii cererii de restituire în natură.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au formulat plângere împotriva dispoziţiei Primarului municipiului Cluj-Napoca prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru motivul că nu s-a precizat cuantumul despăgubirilor, în condiţiile în care notificarea acestora a fost soluţionată în mod favorabil.
Având în vedere că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, în mod greşit tribunalul a dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca la emiterea în favoarea reclamanţilor, a unei noi dispoziţii prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale stabilind cuantumul acestor despăgubiri.
De asemenea, este fondat motivul de apel invocat de pârât privind aplicarea greşită a Deciziei nr. XX din 19.03.2007 a ICCJ - Secţiile Unite. Prin această hotărâre s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a soluţionat restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Această hotărârea judecătorească se referă doar la ipotezele prevăzute în dispozitivul ei, respectiv la competenţa instanţei de judecată de a soluţiona pe fond, atât contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, cât şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare de a răspunde la
notificarea părţi interesate, în opinia Curţii, acestea fiind de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie şi la alte situaţii, cum este prezentă acţiunea civilă.
Pe de altă parte, contrar deciziei nr. XX din 19.03.2007 a ICCJ - Secţiile Unite, pe care o consideră aplicabilă cauzei prin analogie, tribunalul în mod eronat a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii ceea ce semnifică restituirea cauzei la unitatea deţinătoare pentru continuarea procedurii de acordare a despăgubirilor, împrejurare care conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.
De asemenea, motivul de apel referitor la faptul că prin sentinţa apelată le încalcă Decizia nr. LII din 04.06.2007 a ICCJ - Secţiile Unite este fondat. Prin această hotărâre s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că, prevederile cuprinse în art. 16 şi următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
per a contrario, dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se aplică dispoziţiilor emise după intrarea în vigoare a acestui act normativ şi care sunt contestate în termenul legal.
Dispoziţia atacată prin prezenta acţiune civilă a fost emisă la data de 23.01.2007, mult după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, motiv pentru care potrivit Deciziei nr. LII din 04.06.2007 a ICCJ - Secţiile Unite, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea în temeiul art. 296
C.pr.civ. va admite apelul pârâtului Municipiului Cluj-Napoca reprezentat de Primarul municipiului Cluj-Napoca, va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, va respinge acţiunea reclamanţilor, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
| ← Legea nr. 10/2001. Compensare cu alte bunuri şi servicii.... | Legea nr. 10/2001. Imobil - casă cumpărat în anul 1977. Drept... → |
|---|
