Legea nr. 10/2001. Imobil destinat prestării unor servicii medicale în cabinete private. Păstrarea afectaţiunii imobilului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată în situaţia imobilelor având destinaţii necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit unor activităţi de interes public, în speţă, sănătate, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pentru o perioadă determinată de timp. Faptul că imobilul este ocupat de cabinete medicale private, iar nu aparţinând unei instituţii publice, face ca restrângerea prerogativelor dreptului de proprietate descrisă mai sus să nu se justifice.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, decizia nr. 546/R din 16 martie 2007
Prin cererea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamanta M.O. a chemat în judecată Primarul comunei Crasna jud. Sălaj, solicitând anularea dispoziţiei nr. 77/18.03.2006 şi soluţionarea notificării nr. 50/19.07.2001 în sensul constatării dreptului la restituire în natură a
imobilului identificat cu nr.top. 121, în CF 1169 Crasna, reprezentând casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1879 mp, cu motivarea că acest imobil a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică şi este în prezent susceptibil de a fi restituit în natură, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 247/2005.
Pârâtul, prin întâmpinare a cerut instanţei să pronunţe soluţia respingerii acţiunii, invocând în principal excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu cererea soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1143/2005 a Tribunalului Sălaj.
Pe fondul dreptului litigios, pârâtul arată că imobilul pretins de reclamantă are destinaţia de policlinică, fiind inclus în lista bunurilor care aparţin domeniului public de interes local, aprobate prin H.G. nr. 96/2002 - anexa nr. 20, astfel că nu se poate restitui în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 1696 din 23 decembrie 2005 a Tribunalului Sălaj a fost admisă acţiunea reclamantei M.O. împotriva dispoziţiei nr. 77/2005 a Primarului comunei Crasna, care a fost modificată, în sensul constatării dreptului pe care îl are reclamanta la restituirea în natură a imobilului pretins, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii acestuia, pentru un timp de 5 ani, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă faptul că cererea reclamantei se încadrează în prevederile art. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, imobilul în litigiu având destinaţia de policlinică.
Fiind trecut astfel în anexa nr. 2 la Legea nr. 10/2001, bunul face obiectul reglementării prin art. 16 din lege, în sensul că poate fi restituit în natură în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, chiar dacă prin dispoziţia contestată s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primarul comunei Crasna, cale de atac recalificată de instanţă ca fiind recurs, în raport cu dispoziţiile art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005 şi soluţionată prin decizia civilă nr. 718/R/15.03.2006 a Curţii de Apel Cluj, în sensul admiterii recursului şi casării cu trimitere spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Curtea a considerat că este utilă cauzei administrarea probei cu expertiza, pentru a se stabili dacă imobilul preluat de la petiţionară şi B.I., prin expropriere pentru cauză de utilitate publică este cel existent în prezent, ori acesta a fost demolat, dacă au fost adăugate noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, respectiv dacă subzistă sau nu condiţiile de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit cu art. 10 şi art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Procedând la rejudecarea cauzei în fond, Tribunalul Sălaj pronunţă sentinţa civilă nr. 2257/03.11.2006, în dosar nr. 1231/84/2006, prin care admite acţiunea reclamantei, anulează dispoziţia nr. 77/2005 emisă de Primarul comunei Crasna şi dispune restituirea în natură a imobilului teren şi construcţie situat administrativ în comuna Crasna nr. 63, jud. Sălaj, identificat cu nr.top. 121, în CF 1169 Crasna, obligând totodată reclamanta la restituirea sumei de 18.000 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, raportat la anul 1970, respectiv a sumei de 8.400 lei.
Instanţa stabileşte faptul că imobilul pretins de reclamantă a făcut obiectul dreptului de proprietate comună pe cote părţi, înscris în CF 1169 Crasna, în cote egale, de ^ parte, în favoarea numiţilor B.I. şi B.O., căsătorită M., cu titlul de moştenire.
Prin efectul decretului prezidenţial nr. 171/1970 imobilul a fost expropriat, fără ca Statul Român să îşi înscrie dreptul de proprietate astfel dobândit în cartea funciară.
Proprietarii tabulari au primit la momentul exproprierii suma de 18.000 lei cu titlu de despăgubire.
Ulterior preluării, imobilul a suferit unele modificări structurale, prin adăugarea unor corpuri noi, a căror arie desfăşurată nu însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, valoarea acestora fiind de 19,12% din valoarea tehnică a întregului imobil.
În raport cu această situaţie de fapt, reţinută din analiza şi sinteza probelor care au fost administrate, inclusiv proba cu expertiza tehnică judiciară, instanţa a înlăturat apărarea pârâtului în
sensul că restituirea în natură nu este cu putinţă imobilul fiind transformat într-un imobil nou, iar solicitanţii fiind despăgubiţi parţial la momentul exproprierii.
Se motivează prin aceea că despăgubirea primită de coproprietar era mult sub valoarea reală a imobilului expropriat, astfel că nu a fost nicicând acoperit prejudiciul suportat prin actul de preluare.
Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată, dispunând în sensul restituirii în natură a imobilului, consecutiv unei anulări a dispoziţiei de respingere a notificării.
Având în vedere dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că nu se impune menţinerea afectaţiunii clădirii, fostă policlinică, în prezent ocupată de cabinete medicale private, care nu aparţin sistemului sanitar public, în sensul condiţiei prevăzută de legiuitor.
În contra acestei sentinţe Primarul comunei Crasna a declarat recurs solicitând modificarea, în sensul ca partea din imobil în suprafaţă de 50,75 mp, în care funcţionează radiologia, care aparţine Spitalului comunei Crasna, să îşi păstreze afectaţiunea pentru o perioadă de 5 ani, iar pârâtul să fie exonerat de obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în proces.
Motivând recursul, pârâtul afirmă că sunt incidente în cauză prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin care se stipulează menţinerea afectaţiunii imobilelor ocupate de unităţi sanitare din sistemul public, or, radiologia este extrem de importantă pentru funcţionarea Spitalului comunei Crasna şi are un regim special de funcţionare, reglementat prin Legea nr. 111/1996.
Recursul este nefondat.
Observă curtea că declaraţia de recurs nu a fost motivată în drept, însă dezvoltarea motivelor pe care se întemeiază recursul pârâtului face posibilă încadrarea lor în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., din perspectiva căruia urmează a se cerceta decizia recurată.
Esenţial în recurs este şi faptul că recurentul a solicitat o modificare parţială a hotărârii atacate, numai în privinţa dispoziţiilor referitoare la afectaţiunea viitoare a imobilului în litigiu, respectiv a suprafeţei de 50,75 mp din construcţie, precum şi la obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în proces. Nu a fost contestată în recurs legalitatea acelor dispoziţii ale sentinţei care vizează restituirea în natură a imobilului pretins de reclamantă, în aceste limite hotărârea recurată purtând atributul autorităţii de lucru judecat.
Rămâne instanţei de recurs a verifica modul în care s-a făcut aplicarea legii substanţiale în cauză, atunci când prima instanţă a respins cererea pârâtului de menţinere a afectaţiunii spaţiului ocupat de radiologie, pentru o perioadă de 5 ani.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005, în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a (imobile ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat, imobile ocupate de unităţi sanitare şi de asistenţă medico-socială din sistemul public, imobile ocupate de administraţii financiare, trezorerii, ministere şi alte autorităţi ale administraţiei publice, imobile ocupate de instituţii culturale), necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pentru o perioadă determinată de timp. Pentru imobilele ocupate de unităţi sanitare din sistemul public, această perioadă este de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau dispoziţiei de restituire.
Prin textul normativ evocat legiuitorul a restrâns exerciţiul deplin al dreptului de proprietate, instituind o limitare rezonabilă în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat constituţional, în interesul public general, care reclamă asigurarea continuităţii desfăşurării activităţilor de învăţământ, sănătate, administraţie publică ori social culturală.
Restrângerea a fost limitată în timp şi condiţionată de existenţa unei necesităţi obiective a menţinerii afectaţiunii de interes public, atunci când aceasta grevează în mod exclusiv şi nemijlocit imobilul restituit proprietarului deposedat în mod abuziv.
Numai verificarea cumulativă a condiţiilor legale menţionate ar putea justifica sarcina impusă proprietarului, aceea de a menţine afectaţiunea imobilului, în interes public, o anumită perioadă de timp.
Indiscutabil, trebuie avută în vedere afectaţiunea necesară exclusivă şi nemijlocită, constatată la data dispoziţiei/deciziei de restituire în natură.
În cauză, tribunalul reţine din probele administrate faptul că imobilul construcţie cu privire la care s-a dispus restituirea în favoarea reclamantei este în prezent ocupat de cabinete medicale private, care nu aparţin aşadar sistemului sanitar public, în sensul legii, în timp ce recurentul afirmă textual: „în imobilul care face obiectul prezentei cauze, funcţionează Radiologia spitalului”.
Instanţa de recurs a cerut Autorităţii de Sănătate Publică Sălaj să se pronunţe asupra acestei împrejurări esenţiale de fapt, acesta comunicând prin adresa nr. 805/02.03.2007 faptul că în structura organizatorică a Spitalului comunei Crasna există laborator de radiologie şi imagistică medicală, însă activitatea propriu-zisă nu se desfăşoară din anul 2004, din lipsă de fonduri. Datorită necesităţilor comunităţii de a beneficia de servicii de radiologie, s-a început o colaborare cu SC S.C. SRL Zalău, în cadrul unui parteneriat public-privat, emisă fiind în acest sens autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 42180/27.02.2007.
Starea de fapt reţinută ce tribunal este aşadar confirmată, în partea de clădire afectată laboratorului de radiologie nu se desfăşoară o activitate specifică şi propriu-zisă din anul 2004.
La data dispoziţiei de restituire în natură a clădirii aceasta nu era aşadar afectată în mod exclusiv şi nemijlocit funcţionării unui laborator de radiologie în sistem public, în măsură să determine, cu necesitate obiectivă, continuarea activităţii acestuia, prin menţinerea afectaţiunii clădirii o perioadă determinată de timp.
Lipsind o afectaţiune actuală, în interes public, efectivă şi nemijlocită, evident ea nici nu putea fi menţinută de instanţă pentru viitor.
Autorizaţia sanitară depusă ca înscris nou în recurs a fost eliberată în favoarea unei societăţi comerciale cu capital integral privat, la data de 27 februarie 2007, aşadar după pronunţarea hotărârii recurate, fiind evident o probă obţinută pro causa, care nu este în măsură să determine modificarea soluţiei pe care prima instanţă a dat-o litigiului.
Curtea a constatat aşadar, că s-a făcut o corectă aplicare a legii substanţiale şi a celei de procedură prin hotărârea de primă instanţă, obiect al prezentului recurs, că nu se verifică cazul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. şi, în absenţa unor motive de nulitate de ordine publică, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., a respins recursul pârâtului ca nefondat. (Judecător Denisa Băldean)
| ← Teren care, nefiind liber, nu poate fi restituit în natură.... | Acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a... → |
|---|
