Teren care, nefiind liber, nu poate fi restituit în natură. înţeles
| Comentarii |
|
Prin teren care nu poate fi restituit în natură nu trebuie înţeles doar acela ce este efectiv ocupat de construcţii cu caracter permanent, ci şi acela care, deşi nu este ocupat de asemenea construcţii, nu poate fi considerat liber deoarece prin suprafaţa şi/sau poziţia sa deserveşte în mod necesar alte imobile, având o afectaţiune în raport de care nu apare ca liber.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 81/A din 16 martie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1203/2005 din 6 decembrie 2005 a Tribunalului Cluj s-a admis în parte acţiunea civilă înaintată de reclamanţii M.V. şi M.V. împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În consecinţă:
S-a constatat preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. D., înscris în CF 16983 Cluj, cu nr.top. 4475/2 şi calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
S-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului casă şi teren în suprafaţă de 547,2 mp, identificate anterior, sub formă de titluri de despăgubiri până la concurenţa sumei de 2.004.998.100 lei, reprezentând valoarea de actualizată a despăgubirii primite în sumă de 16.900 USD, la momentul plăţii.
Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să achite reclamanţilor suma de
10.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Imobilul înscris în CF nr. 16983 Cluj cu nr.top. 4475/2, în suprafaţă de 152 stj.p. s-a aflat în proprietatea reclamanţilor, fiind preluat însă de la aceştia în baza Decretului de expropriere nr. 174/1982.
Cu ocazia exproprierii reclamanţii au primit suma de 75.547 lei cu titlu de despăgubiri, aşa cum rezultă din declaraţiile lor date în instanţă.
În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanţii au solicitat restituirea în natură a suprafeţei de teren liberă, pentru diferenţa acoperită de construcţii solicitând despăgubiri băneşti.
Deşi investit cu soluţionarea notificării, Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a emis dispoziţie, astfel că reclamanţii s-au adresat instanţei.
Pentru identificarea suprafeţei de teren libere instanţa a apreciat ca utilă efectuarea unei expertize topografice de către un expert topograf autorizat de Ministerul Justiţiei, însă reclamanţii au refuzat, astfel că instanţa nu a putut considera dovedită susţinerea potrivit căreia o parte din terenul litigios ar fi liberă.
Trebuie avut în vedere şi că inclusiv suprafaţa de teren ocupată de garaje nu poate fi restituită în natură, câtă vreme acestea au fost legal construite, ele reprezentând anexe ale blocurilor de locuit din zonă.
Aşa fiind, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, sub condiţia restituirii despăgubirilor primite în contul şi la data exproprierii.
Împotriva sentinţei reclamanţii M.V. şi M.V. au declarat apel, solicitând schimbarea ei în sensul emiterii dispoziţiei de restituire în natură pentru suprafaţa de teren rămasă liberă, cu acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren ce nu este liberă, precum şi pentru construcţia demolată, deoarece:
- O parte din terenul în litigiu este neocupat de blocuri de locuinţe, astfel că el trebuie considerat liber şi, pe cale de consecinţă, susceptibil de a fi restituit în natură. Este de avut în vedere că inclusiv terenul sub garaje poate fi restituit, întrucât acestea sunt construcţii uşoare, demolabile, care nu ocupă funcţional terenul.
- Statuând altfel decât au solicitat reclamanţii, sentinţa apare ca netemeinică şi nelegală, aceasta şi în condiţiile în care prin autorizaţiile de construire emise pentru edificarea garajelor prevăd în mod expres că beneficiarii garajelor se obligă, la solicitarea Primăriei, să le demoleze pe cheltuiala lor, ceea ce accentuează caracterul temporar al acestor construcţii.
Împotriva sentinţei a declarat apel şi Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acţiunii introductive, deoarece:
- Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 16 alin. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, stabilirea cuantumului despăgubirilor intră în competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, entităţile investite cu soluţionarea notificărilor nemaiavând o asemenea atribuţie.
Cu privire la aceste apeluri Curtea a avut în vedere următoarele:
Aşa cum este stabilit, cu valoare principială, prin art. 1 alin. 1 şi 2, precum şi prin art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, regula este că imobilele preluate în mod abuziv în perioada de referinţă se restituie în natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent fiind una de excepţie şi, deci, îngăduită numai atunci când restituirea în natură nu este posibilă.
În cauză, prima instanţă a respins cererea reclamanţilor de a le fi restituită în natură suprafaţa de 297 mp din terenul în litigiu , sub motivul - întemeiat - că atâta vreme cât caracterul liber al acestei suprafeţe de teren nu a fost stabilit de către un expert topograf, ci doar de unul specializat în construcţii civile, nu se poate considera că a fost dovedit că, într-adevăr, sunt întrunite condiţiile restituirii în natură.
Statuările instanţei au avut la bază refuzul reclamanţilor de a se ordona proba cu expertiza topografică.
Înaintea instanţei de apel, fondat pe dispoziţiile art. 295 alin. 2 Cod proc.civ., ţinând seama de faptul că reclamanţii apelanţi au fost de acord să suporte costurile unei expertize topografice, această expertiză a fost efectuată, expertul constatând că imobilul cu nr.top. 4475/2 din CF nr. 16983 Cluj-Napoca, preluat de la reclamanţi cu titlu de expropriere, este parţial ocupat de blocul de locuinţe S4 din str. I., astfel că suprafaţa de teren rămasă liberă (cu garaje şi o platformă betonată) şi, deci, susceptibilă de a fi restituită în natură, este de 260 mp.
A mai precizat expertul că nu există utilităţi aeriene sau subterane pe terenul în litigiu, în afara suprafeţei ocupate de blocul S4, sus-arătat.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a formulat obiecţiuni la constatările expertului, arătând că în mod greşit expertul a apreciat că există o suprafaţă de teren liberă, câtă vreme aceasta este ocupată de parcare şi garaje ce deservesc blocurile învecinate, totodată, sau, după caz, serveşte ca zonă de protecţie pentru blocul de locuinţe S5.
Pe de altă parte, reclamanţii au formulat şi ei obiecţiuni, învederând că suprafaţa de teren liberă este de 297 mp, în condiţiile în care blocul S5 nu este lipit de terenul revendicat, între bloc şi teren existând deja o fâşie de teren circulabil, astfel că zona de protecţie a blocului nu se justifică în raport cu terenul în litigiu.
În raport cu menţionatele constatări ale expertului, precum şi obiecţiunile şi susţinerile părţilor, Curtea consideră potrivit a arata că prin teren ce nu poate fi restituit în natură nu trebuie înţeles doar acela care este efectiv ocupat de construcţii cu caracter permanent (deci nu uşoare sau demontabile în sensul art. 10 alin. 3 teza finală din Legea nr. 10/2001 republicată), ci şi acela care, deşi nu este ocupat în mod fizic de asemenea construcţii, nu poate fi considerat liber deoarece prin suprafaţa şi/sau poziţia sa trebuie apreciat, în concret, că deserveşte în mod necesar imobilele învecinate, având o afectaţiune în raport de care nu apare ca liber.
În prezentul proces expertul topograf numit de instanţa de apel, şi-a justificat constatarea potrivit căreia doar suprafaţa de 260 mp teren trebuie considerată liberă, iar nu aceea de 297 mp pretinsă de reclamanţi, prin aceea că este necesară asigurarea unei zone de protecţie de 4 m a blocului de locuinţe S5 (şi care, prin aceasta, ar ocupa 40 mp din terenul în litigiu).
Acest punct de vedere al expertului este întemeiat, căci în măsura în care s-ar primi solicitarea reclamanţilor, s-ar ajunge la a se renunţa la această zonă de protecţie, ajungându-se ca terenul atribuit în natură să aibă ca limită directă chiar blocul S5, ceea ce ar împiedica accesul la acea zonă a blocului învecinată cu terenul atunci când anumite împrejurări ori situaţii (incendiu, igienizare etc.) ar impune-o în mod justificat.
Faptul că pe terenul în suprafaţă de 260 mp se află amplasate garaje demontabile nu împiedică restituirea în natură, această concluzie rezultând cu claritate din deja evocatele dispoziţii ale art. 10 alin. 3 teza finală din lege.
Este de văzut, totodată, şi că împrejurarea potrivit căreia o parte din terenul în suprafaţă de 260 mp este ocupat de o platformă betonată nu înlătură constatarea că şi această suprafaţă este liberă, căci atâta vreme cât nu s-a dovedit că această platformă are o certă utilitate, nu s-ar putea considera altfel.
Aşa fiind, a fost admis apelul reclamanţilor, conform art. 296 Cod proc.civ., sentinţa trebuind schimbată în sensul că restituirea în natură se impune a fi făcută pentru suprafaţa de 260 mp teren, identificată în planul de situaţie aflat la fila 64 din dosarul instanţei de apel.
Pentru restul de 287 mp, precum şi pentru construcţia ce s-a aflat pe teren la data preluării abuzive, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, cu scăderea însă a valorii actualizate a sumei de 75.000 lei pe care au recunoscut că au primit-o în anul 1985, ca urmare a exproprierii.
Faţă de cele ce preced, a fost respins, însă, apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire a terenului pe care s-a... | Legea nr. 10/2001. Imobil destinat prestării unor servicii... → |
|---|
