Legea nr. 10/2001. Imposibilitatea restituirii imobilului în natură. Acordarea unui alt teren în compensare. Legalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 371/R din 7 februarie 2013
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 10 februarie 2012, reclamantele S.M. (fosta N.) si D.M. (fosta D.M. si fosta M.M.), în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local Cluj-Napoca, au solicitat obligarea pârâţilor lor la emiterea dispoziţiei de restituire în natură, prin compensare, în condiţiile art. 26 din Legea 10/2001, în favoarea reclamantelor, pentru imobilul situat in Cluj-Napoca, str. B. nr. 3(1), inscris in CF nr. 13477 Cluj, nr. top. 3352/1 prin oferirea in compensare a cotei de 317/601 a parte din imobilul teren, deţinut de Statul Roman, aflata in administrarea operativa a G.I.G.C.L. Cluj, inscris in CF 8999 Cluj-Napoca, nr. top. 2820, in suprafaţa totala de 601 mp, situat din punct de vedere administrativ in Cluj-Napoca, str. G. nr. 75, asupra căruia s-a edificat o casa din cărămida, pe fundaţii de beton, acoperita cu ţigla, cu 3 camere, 1 bucătărie, baie, cămara, hol, veranda, pivniţa, 1 garaj auto, fără cheltuieli de judecată, decât în cazul opunerii pârâţilor la admiterea acţiunii.
Judecata în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 619/14.09.2012 a Tribunalului Cluj, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii S.M., D.M., împotriva pârâţilor PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi CONSILIUL LOCAL CLUJ-NAPOCA şi, în consecinţă:
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziţie de restituire în natură, în compensare, în condiţiile art. 26 din Legea 10/2001, în favoarea reclamantelor, a cotei de 317/601-a parte, deţinută de Statul Român din imobilul teren în suprafaţă de 601 mp, înscris în CF nr. 8999 Cluj-Napoca, nr. top. 2820, situat în Cluj-Napoca, str. G., nr. 75, jud. Cluj, ca echivalent valoric al imobilului preluat abuziv (teren în suprafaţă de 403 mp, înscris în CF nr. 13477 Cluj-Napoca, nr. top. 3352/1, din Cluj-Napoca, str. B., nr. 1, jud. Cluj).
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să le plătească reclamantelor suma de 2175 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Prin Dispoziţia privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 5164/02.11.2011 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod a abuziv, pentru terenul în suprafaţă de 403 m.p., înscris în CF nr. 13477 Cluj-Napoca, cu număr top. 3352/1, situat în Cluj-Napoca, str. B., nr. 1, în favoarea reclamantelor S.M. şi D.M., constatându-se că revendicatoarele au calitatea de persoane îndreptăţite, conform art. 3 alin. 1 lit. a şi art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 şi că terenul revendicat, trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 58/1974, este ocupat de un bloc de locuinţe din strada N., nr. 38, reţele edilitare, alei pietonale, de acces şi spaţii verzi amenajate.
Aceste aspecte, a îndreptăţirii reclamantelor şi a ocupării terenului revendicat, fapt ce duce la imposibilitatea restituirii în natură a acestuia, nu au fost contestate.
Reclamantele au solicitat, prin cererea de chemare în judecată, atribuirea unui alt teren în compensare.
Dezlegarea în drept
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii, oferite în echivalent, sau în despăgubiri, acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod a abuziv.
Din acest text de lege, rezultă că măsura compensării cu alte bunuri în echivalent are prioritate faţă de măsura acordării de despăgubiri.
În speţă, a fost identificat un teren aflat la dispoziţia municipiului Cluj-Napoca, situat în Cluj-Napoca, str. B., nr. 75 (fostă str. G., nr. 75), înscris în CF 8999 Cluj-Napoca, nr. top. 2829.
Potrivit înscrierilor din această carte funciară, terenul are suprafaţa de 601 m.p. Asupra cotei de 96/601 parte din teren, ce a fost în proprietatea Statului român şi în administrarea operativă a G.I.G.C.L. Cluj, s-au întabulat cu titlu de drept cumpărare, in baza Legii 112/1995, numiţii T.A. şi soţia T.V.A. Ulterior, aceştia s-au întabulat şi asupra cotei de 188/601 parte din teren, în baza Legii nr. 18/1991, în baza Ordinului Prefectului Cluj nr. 134/1998.
Terenul rămas Statului Român, în administrarea municipiului Cluj-Napoca, în suprafaţă de 317 m.p., face obiectul unui contract de închiriere, titular fiind T.A., astfel cum rezultă din răspunsul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, depus la fila 113 din dosar.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P.M.L., astfel cum a fost corectat prin înscrisul depus la dosar, terenul din strada B., nr. 3, ce a fost revendicat de către reclamante, în suprafaţă de 403 m.p., are valoarea de circulaţie de 350.000 lei, iar terenul de 317 m.p., aflat la dispoziţia Municipiului Cluj-Napoca, din str. B., nr. 75, are valoarea de 307.000 lei, deci mai mică decât valoarea terenului revendicat de reclamante.
Având în vedere toate considerentele reţinute anterior, privind îndreptăţirea reclamantelor la măsuri reparatorii, imposibilitatea restituirii în natură a terenului revendicat şi existenţa unui teren de valoare mai redusă, aflat la dispoziţia Municipiului Cluj-Napoca, instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.M. şi D.M. şi în baza art. 26 din Legea 10/2001, a obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziţie de acordare în natură, în compensare, în favoarea reclamantelor, a cotei de 317/601-a parte, deţinută de Statul Român din imobilul teren în suprafaţă de 601 mp, înscris în CF nr. 8999 Cluj-Napoca, nr. top. 2820, situat în Cluj-Napoca, str. G., nr. 75, jud. Cluj, ca echivalent valoric al imobilului preluat abuziv (teren în suprafaţă de 403 mp, înscris în CF nr. 13477 Cluj-Napoca, nr. top. 3352/1, din Cluj-Napoca, str. B., nr. 1, jud. Cluj).
În temeiul art. 274 Cod. proc. civ., pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să le plătească reclamantelor suma de 2175 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial justificat prin chitanţa de la dosar.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe, au declarat în termen legal recurs toate părţile.
Pârâţii au solicitat modificarea ei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, motivele lor fiind, în esenţă, identice, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca invocând, în plus, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe considerentul că nu are atribuţii în ceea ce priveşte procedura acordării de măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, pentru imobilele preluate abuziv de către stat, această atribuţie revenind, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, primarului.
Restul motivelor pârâţilor sunt identice şi se referă la faptul că notificarea reclamantelor a fost soluţionată de către pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca prin emiterea dispoziţiei contestate, aceasta nefiind atacată în termenul prevăzut de lege, ea statuând că reclamantelor li se vor acorda măsurilor reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii nu are caracter obligatoriu, ci este o posibilitate lăsată de lege la latitudinea entităţii investite cu soluţionarea notificării, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 şi ale pct. 1.7 din HG nr. 250/2007, de aprobarea a nomelor de punere în aplicare a legii speciale.
Instanţa nu se poate substitui autorităţii proprietară a bunurilor sale. unitatea administrativ teritorială neavând bunuri de oferit în compensare şi un anunţ în acest sens fiind afişat la sediul instituţiei. în conformitate cu prev. art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată. acestea nu pot fi puse decât în sarcina Primarului municipiului Cluj-Napoca. oricum. impunându-se diminuarea acestora. în temeiul art. 274 alin. 3 Cod proc. civ.. cuantumul onorariului avocaţial fiind prea mare raportat la criteriile rezultând din acest text de lege.
Reclamantele au solicitat modificarea sentinţei în sensul de a li se acorda în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în faţa primei instanţe. solicitând cheltuieli de judecată şi în recurs.
În motivarea recursului lor. acestea au arătat că. în realitate. cuantumul total al onorariului avocaţial este de 4350 lei. aşa cum rezultă din contractul de asistenţă juridică nr. 1/2012 şi bonurile fiscale anexate.
La acestea se adaugă cheltuielile de transport. în sumă de 50 lei pentru fiecare termen de judecată. cuantumul acestora cifrându-se la 250 lei pentru cele cinci termene.
Onorariul pentru expert a fost în sumă de 1100 lei şi a fost achitat. iar chitanţa depusă în faţa primei instanţe. fiind anexată şi motivelor de recurs.
Faţă de recursurile pârâţilor. reclamantele au formulat întâmpinare. solicitând respingerea acestora. pentru că pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca are calitate procesuală pasivă. imobilul solicitat în compensare fiind înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea tabulară a Statului Român şi în administrarea acestui pârât.
Plângerea nu a fost tardiv formulată. dispoziţia contestată fiind comunicată la data de
17.01.2012 şi reclamantele formulând cererea la 10.02.2012. în termenul de 30 de zile prev. de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. unitatea deţinătoare este obligată să restituie în natură imobilul sau să acorde în compensare alte bunuri ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptăţită. iar instanţa. atunci când cenzurează legalitatea emiterii dispoziţiei de către primar. poate verifica inclusiv dispoziţia referitoare la posibilitatea oferirii unor bunuri în compensare. norma prev. de art. 26 alin. 1 nefiind una permisivă aşa cum susţin pârâţii. care să le lase o marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată de instanţă.
Motivele referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată sunt nefondate. în condiţiile în care pârâţii s-au opus admiterii acţiunii.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate. raportat la dispoziţiile art. 3041 Cod proc. civ.. ce constituie temeiul lor în drept. curtea constată următoarele.
Astfel. în ceea ce priveşte recursul pârâţilor. care vizează fondul cauzei. acesta este nefondat. întrucât Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca are calitate procesuală pasivă în considerarea dreptului său asupra imobilului solicitat în compensare.
Plângerea a fost formulată în termenul prev. de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. pârâţii neindicând motive pentru admiterea excepţiei de tardivitate. depunerea plângerii în termen fiind verificată şi de prima instanţă. comunicarea prin scrisoare recomandată fiind făcută la data de
17.01.2012. conform dovezii de la fila 35 din dosarul tribunalului. iar plângerea înregistrată la data de 10.02.2012. aşadar. în termenul de 30 de zile prevăzut de textul de lege indicat deja.
Art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o obligaţie legală în sarcina primarului de a oferi bunuri în compensare. atunci când există astfel de bunuri în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale. nefiind o facultate pentru acesta. doar persoana sau persoanele îndreptăţite. în virtutea dreptului corelativ. putând refuza. eventual. bunurile oferite în compensare. instanţa. în procedura jurisdicţională de cenzurare a dispoziţiei emisă de unitatea deţinătoare. în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. putând verifica inclusiv posibilitatea unităţii administrativ-teritoriale de a oferi bunuri sau servicii în compensare. simpla afirmaţie cuprinsă în lista afişată lunar la sediul primăriei în sensul inexistenţei unor astfel de bunuri sau servicii neconstituind un mijloc de probă.
De altfel. din enumerarea cuprinsă în art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. rezultă ordinea în care deţinătorul imobilului este obligat să aplice măsurile reparatorii. prima fiind restituirea în natură. iar. dacă aceasta nu este posibilă. restituirea prin echivalent. măsura compensării prevalând celei privind oferta de acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Din toate aceste considerente, motivele privind fondul cauzei din recursurile pârâţilor sunt nefondate.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, recursul reclamantelor este parţial fondat şi motivul de recurs al pârâţilor neîntemeiat.
Aceasta, deoarece reclamantele au dovedit cuantumul onorariului avocaţial prin contractul de asistenţă juridică depus la dosar în recurs şi cele două chitanţe care atestă plata acestuia integrală, acestea fiind parţial depuse şi la dosarul tribunalului.
Cuantumul acestui onorariu nu este exagerat, aşa cum susţin pârâţii, neimpunându-se diminuarea lui în sensul art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., întrucât acesta nu este disproporţionat faţă de valoarea imobilului obiect al litigiului, care este 350.000 lei (imobilul nerestituit în natură), respectiv 307.000 lei (imobilul solicitat în compensare), conform raportului de expertiză depus la dosar (f. 157 dosar tribunal) şi faţă de munca depusă de avocat, care a redactat şi motivat cererea de chemare în judecată, s-a prezentat la termenele de judecată, a solicitat administrarea probaţiunii şi a pus concluzii la ultimul termen de judecată, redactând şi concluzii scrise.
În ceea ce priveşte cuantumul onorariului expertului, acesta este de 1100 lei, fiind dovedit prin factura de la dosarul tribunalului, chitanţa de la dosar şi chitanţa dosarul curţii, anexată motivelor de recurs.
Aceste cheltuieli fiind justificate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va admite recursul reclamantelor şi va modifica sentinţa, în sensul acordării acestora, cuantumul lor total fiind de 5450 lei.
Nu vor fi acordate cheltuielile de transport de 50 lei pentru fiecare termen de judecată în faţa primei instanţe, întrucât nu au fost dovedite.
Doar pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca a fost obligat la cheltuieli de judecată, astfel că critica din recursul Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca referitoare la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată este nefondată.
Deşi s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, prin motivele scrise şi întâmpinare, cuantumul acestora nu a mai fost precizat şi nu s-a depus vreo chitanţă privind achitarea lor.
| ← Personal didactic. Reîncadrarea potrivit Legii-cadru nr.... | Acţiune în tăgada paternităţii. Raport de expertiză ADN,... → |
|---|
