Legea nr. 10/2001. Obiectul reglementării
| Comentarii |
|
Terenul situat în intravilan şi ocupat de construcţii, prin urmare, se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. i şi 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, conform art. 8 alin. 1 din aceeaşi lege, neintrând sub incidenţa ei doar terenurile obiect al legilor fondului funciar situate în extravilanul localităţilor, agricole sau forestiere.
Decizia nr. 216/A din 17 octombrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 21.02.2008 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanţii C.E. şi C.O. pentru anularea dispoziţiei nr. 10343/28.11.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia atacată, a fost respinsă cererea reclamanţilor privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 565 m.p. situat în mun. Cluj-Napoca, str. O., înscris iniţial în CF nr. 12503 Cluj cu nr. topo. l5089, motivat de faptul că terenul revendicat a fost inclus pe anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri, în baza legilor fondului funciar, iar suprafaţa de 255 m.p. a fost restituită reclamanţilor prin Ordinul nr. 145/01.03.2001 al Prefectului jud. Cluj.
Într-adevăr, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în CF nr. 12503 Cluj, imobilul cu nr. top 15089 a fost iniţial proprietatea numitei L.V.. Ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7658 din 26 octombrie 1981, construcţia a devenit proprietatea reclamanţilor C.E. şi C.O., iar terenul a trecut în întregime în proprietatea Statului Român şi administrarea operativă a G.I.G.C.L. Cluj, în temeiul art. 3O din Legea nr. 58/1974.
Ulterior, în baza Decretelor de expropriere nr. 41/1984, 61/1985, 48/1985 imobilul cu nr. top 15089 a fost dezmembrat astfel: - nr. top 15089/1 în suprafaţa de 183 mp reînscris în favoarea vechilor proprietari, respectiv în proprietatea Statului Român - nr. top 15089/2 în suprafaţa de 820 mp, transcris în CF nr. 92935 în favoarea Statului Român.
Prin Ordinul Prefectului Judeţului Cluj nr. 145/01.03.2001, s-a atribuit în proprietatea reclamanţilor C.E. şi C.O. suprafaţa de 255 mp teren, situat în municipiul Cluj-Napoca str. Oltului nr. 59 înscris în CF nr. 92935 nr. top 24388, 24389, 24390.
În ce priveşte diferenţa de teren, ocupată de construcţii, reclamanţii au fost incluşi in Anexa nr. 39 în vederea acordării de despăgubiri.
Din anexa la Decretul de expropriere nr.41/1984, a reieşit faptul că de la reclamanţi nu s-a preluat teren, ci doar o construcţie cu suprafaţa utilă de 15 mp şi împrejmuiri, bunuri care însă nu au fost solicitate prin notificarea formulata conform Legii nr.10/2001.
Pagina 12 din 27
Terenul revendicat de reclamanţi trecând în proprietatea Statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, face obiectul de reglementare al art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, sens în care, pentru o parte din terenul preluat, s-a emis ordin al prefectului, în temeiul aceluiaşi act normativ.
Constatând că pentru un imobil nu pot coexista două regimuri juridice, unul întemeiat pe dispoziţiile legii fondului funciar şi un altul prin care să se acorde măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 şi având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile ale căror regim juridic este reglementat prin dispoziţiile legilor în materia fondului funciar, în temeiul dispoziţiilor art. 26 din actul normativ menţionat, tribunalul a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat în termen legal apel reclamanţii, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii plângerii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului lor, reclamanţii învederează că, la data cumpărării imobilului din Cf 12503 Cluj, terenul a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, doar o porţiune din acesta fiind atribuită în folosinţă pe durata construcţiei reclamanţilor, iar, ulterior, a fost expropriat, reclamanţilor restituindu-li-se în proprietate doar suprafaţa de 255 mp, pentru diferenţa de 565 mp rămasă în proprietatea statului, ocupată de construcţii, neprimind nici un fel de despăgubiri, anexa la care face referire pârâtul nefiind văzută de nimeni, acesta fiind motivul pentru care au şi formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii prin echivalent, încadrându-se în disp. art. 2 lit. h privind obiectul de reglementare al acestei legi, fiind vorba de un imobil preluate de stat cu titlu valabil.
Pârâtul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că apelanţii au fost incluşi în anexa 39 în vederea acordării de despăgubiri în baza Legii nr. 18/1991, pe acelaşi teren, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, nu pot coexista două regimuri juridice, iar exproprierea ulterioară aplicării art.30 din Legea nr. 58/1974 nu este de natură să justifice acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 292 alin. 1 şi 295 alin .1 Cod proc. civ., curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, în sensul că reclamanţii au cumpărat parcela cu nr. top iniţial 15089 teren în suprafaţă de 279 stjp. cu construcţie de la fosta proprietară tabulară de sub B 4 din Cf 12503 Cluj, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat Judeţean Cluj sub nr. 7658/26.10.1981, intabulându-şi dreptul de proprietate asupra construcţiei sub B 9, 10 şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent acesteia sub B 7, 8, terenul trecând în proprietatea Statului Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, statul intabulându-şi dreptul de proprietate sub B 5.
Ulterior, terenul a fost dezlipit în două parcele, parcela cu nr. top nou 15089/1 teren în suprafaţă de 183 mp cu construcţie, reînscriindu-se în vechea carte funciară, în favoarea reclamanţilor, iar parcela cu nr. top nou 15089/2 în suprafaţă de 820 mp fiind transcrisă în CF 92935 Cluj, nou deschisă, în favoarea Statului Român.
Pe o porţiune din acest teren, conform recunoaşterii tuturor părţilor, au fost edificate construcţii.
Pagina 13 din 27
Tocmai de aceea, prin Ordinul nr. 145/1.03.2001 al Prefectului jud. Cluj, emis în baza dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, reclamanţilor li s-a atribuit în proprietate doar o suprafaţă de 255 mp din suprafaţa de 820 mp transcrisă în favoarea Statului Român în CF nou, rămânând o diferenţă de suprafaţă de 565 mp, nerestituită în natură.
Cu privire la această diferenţă, în măsura în care terenul nu era ocupat de construcţii, trebuia emis un ordin al prefectului pentru atribuire în proprietate în favoarea reclamanţilor.
Fiind vorba de teren ocupat de construcţii, s-a pus problema regimului juridic al acestuia, în condiţiile în care, în chiar cartea funciară, acesta apare preluat de Statul Român de două ori, a doua oară prin expropriere.
Este adevărat că, în măsura în care legea în vigoare la data cumpărării imobilului de către reclamanţi ar fi permis dobândirea de către aceştia a dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte juridice, exproprierea s-ar fi realizat de la aceştia.
Oricum, faţă de cuprinsul nerectificat al cărţii funciare şi, în cele din urmă, necontestat de nici una dintre părţi, este vorba de un teren intravilan preluat de stat prin expropriere, ocupat de construcţii, pentru care nu au fost achitate nici un fel de despăgubiri la data preluării abuzive.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 18/1991 republicată, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul unor acte normative de expropriere pot cere reconstituirea dreptului de proprietate. Terenul în litigiu, însă, nu este unul agricol, fiind situat în intravilan şi ocupat de construcţii, prin urmare, se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. i şi 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, conform art. 8 alin. 1 din aceeaşi lege, neintrând sub incidenţa ei doar terenurile obiect al legilor fondului funciar situate în extravilanul localităţilor, agricole sau forestiere.
În condiţiile în care terenul constituie obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, nu s-a făcut dovada că pentru acesta au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul vreunui alt act normativ de reparaţie, anexa 39 la care face referire pârâtul, reţinută de prima instanţă, nefiind depusă la dosar nici măcar în apel, plângerea reclamanţilor este fondată, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., apelul acestora va fi admis aşa cum a fost formulat.
| ← Legea nr. 10/2001. Soluţionarea contestaţiei pe fond | Legea nr. 10/2001. Persoana îndreptăţită la măsuri... → |
|---|
