Plângere la Legea nr. 10/2001. Obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată
| Comentarii |
|
întrucât art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, prevedea un anume termen înăuntrul căruia apelantul trebuia să soluţioneze notificarea reclamantului intimat, prin
Pagina 7 din 27
simpla expirare a acestui termen pârâtul apelant este de drept în întârziere, aşa cum stipulează art. 1079 alin. 2 pct. 1 C. civ., fără să mai fie necesară o altă punere în întârziere, prin expedierea unei notificări.
împrejurarea că la fondul cauzei pârâtul şi-ar fi manifestat poziţia procesuală în sensul că „nu se opune admiterii în parte a acţiunii ”, nu implică automat incidenţa art. 275 C.pr.civ., câtă vreme prin prisma art. 1079 alin. 2 pct. 1 C. civ., pârâtul era de drept în întârziere.
Decizia din 223/A din 18 septembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 141/21.03.2008, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S.W., în contradictoriu cu pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001; s-a admis acţiunea aceluiaşi reclamant, promovată în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamantului dispoziţie prin care să restituie în natură reclamantului terenul în suprafaţă de 300 stj.p. situat în Cluj-Napoca, str. O., înscris în CF 12208 Cluj, nr. top. 15478/7, 15479/7, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale; pârâtul a fost obligat la 5.950 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că, acţiunea reclamantului este întemeiată prin prisma art. 25 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că imobilul i-a aparţinut antecesorului reclamantului, S.M., cu titlu de proprietate extrafunciară, fiind preluat de Statul Român în baza Legii nr. 224/1948. Reclamantul a formulat în termen legal notificare, astfel încât, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, având în vedere şi dispoziţiile din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XX/2007, se impune admiterea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, Primarul municipiului Cluj-Napoca, arătând că este de acord cu admiterea acţiunii, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii, însă, în temeiul art. 275 C.pr.civ. solicită admiterea apelului şi exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată stabilite la fondul cauzei, motivat pe faptul că în speţă nu s-a făcut dovada că a fost pus în întârziere conform art. 1079 C. civ. şi, întrucât a fost de acord cu admiterea acţiunii reclamantelor, în mod nelegal a fost obligat la cheltuieli de judecată. S-a mai arătat în motivarea apelului că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, începe să curgă de la data înregistrării notificării, sau, de la data depunerii înscrisurilor prevăzute de lege pentru soluţionarea notificării, însă, legea nu prevede nici o sancţiune pentru depăşirea acestui termen. În plus, dosarele conţinând notificările şi actele doveditoare se soluţionează în ordinea numerelor de înregistrare.
Cu ocazia cuvântului pe fond, reclamantul intimat a arătat că se opune admiterii apelului, întrucât din anul 2002 de când a formulat notificarea şi până în prezent, apelantul avea posibilitatea să-i soluţioneze notificarea. Mai mult decât atât, în anul 2007, când s-a adresat cu o cerere scrisă apelantului, prin care a solicitat să i se comunice stadiul soluţionării întâmpinării, acesta i-a răspuns că nu există nici o notificare depusă de reclamant.
Apelul este nefondat.
Pagina 8 din 27
Potrivit art. 275 C.pr.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Art. 1079 alin. 2 pct. 1 C. civ. stabileşte că debitorul este de drept în întârziere în cazurile anume determinate de lege.
Întrucât art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, prevedea un anume termen înăuntrul căruia apelantul trebuia să soluţioneze notificarea reclamantului intimat, prin simpla expirare a acestui termen pârâtul apelant este de drept în întârziere, aşa cum stipulează art. 1079 alin. 2 pct. 1 C. civ., fără să mai fie necesară o altă punere în întârziere, prin expedierea unei notificări.
Împrejurarea că la fondul cauzei pârâtul şi-ar fi manifestat poziţia procesuală în sensul că „nu se opune admiterii în parte a acţiunii”, nu implică automat incidenţa art. 275 C.pr.civ., câtă vreme prin prisma art. 1079 alin. 2 pct. 1 C. civ., pârâtul era de drept în întârziere, fără să mai fie necesară prealabila sa punere în întârziere prin notificare.
În consecinţă, în temeiul art. 296 C.pr.civ., raportat la art. 1079 alin. 2 pct. 1 C. civ., coroborat cu art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul apel
| ← Plângere la Legea nr. 10/2001. Obligaţia de plată a... | Legea nr. 10/2001. Soluţionarea contestaţiei pe fond → |
|---|
