Plângere la Legea nr. 10/2001. Obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată
| Comentarii |
|
Temeiul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este poziţia procesuală de opunere la pretenţiile formulate de reclamanţi. întruneşte această descriere poziţia procesuală a primarului care a solicitat în mod constant, respingerea plângerii ca tardiv introdusă sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Decizia nr. 208/A din 17 septembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr.86/26.02.2008 s-a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii de către reclamantul P.V. invocată de către pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca şi a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanţii S.P.A., P.V., S.A.F. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr.2335 din 10 iulie 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. A fost obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie prin care să procedeze la restituirea în natură către reclamanţi a cotei de 584/684 parte din terenul în suprafaţă totală de 684 mp, situat în mun. Cluj-Napoca, str. S., înscris în CF 25366 Cluj, nr.top 20469/2/6. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că excepţia tardivităţii introducerii acţiunii este nefondată, întrucât dispoziţia 2335 emisă de pârât la data de 10.07.2006 a fost comunicată reclamantului la data de 17.07.2006, astfel încât prezenta acţiune înregistrată la instanţă în data de 17.08.2006 a fost formulată în termenul legal, cu respectarea dispoziţiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 şi 101 alin.1 Cod proc.civ.
Prin dispoziţia nr.2335/10.07.2006 s-a respins notificarea reclamanţilor privind restituirea în natură a cotei de 584/684 parte din terenul în suprafaţă de 684 mp, situat în Cluj-Napoca, str. S., motivat de faptul că reclamanţii nu au făcut dovada proprietăţii asupra terenului, acesta trecând în proprietatea statului cu titlu de donaţie de la T.G. şi T.I., iar donaţia nu a fost anulată prin hotărâre judecătorească.
Deşi în Cf 25366 Cluj a fost intabulat imobilul în litigiu ca proprietatea lui T.G. şi T.I., reclamanţii şi-au justificat pretenţiile asupra imobilului în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20.07.1974 cu proprietarii tabulari, care le-ar fi conferit dreptul de a solicita măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001.
În ceea ce priveşte actul de donaţie, s-a constatat nulitatea absolută a acestuia prin sentinţa civilă nr. 1612/2006, pronunţată în dosarul nr.13303/211/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului -decizia civilă nr. 840/R/2006 a Tribunalului Cluj, astfel încât erau incidente dispoziţiile art.II lit.c din Legea nr.10/2001.
În temeiul art.26 din Legea nr.10/2001, tribunalul a dispus anularea dispoziţiei 2335/10 iulie 2006 emisă de pârâtul primarul mun. Cluj-Napoca şi a dispus obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii prin care să procedeze la restituirea în natură către reclamanţi a cotei de 584/684 parte din terenul în litigiu.
În temeiul art.274 Cod proc.civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.
Pagina 6 din 27
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termenul legal Primarul mun. Cluj-Napoca, solicitând modificarea sentinţei civile nr. 86/26.02.2008 pronunţată de tribunalul Cluj, în sensul respingerii petitului privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a aratat că pârâtul nu a fost în culpă procesuală în această cauză, deoarece notificarea reclamanţilor a fost soluţionată având în vedere înscrisurile depuse la dosar de către aceştia.
Imobilul în litigiu a fost donat statului, iar acţiunea de anularea donaţiei a fost promovată de reclamanţi ulterior emiterii dispoziţiei şi după ce aceasta a intrat în circuitul civil fiind comunicată şi atacată la instanţa de judecată, în acest caz pârâtul nu se află în culpă procesuală.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Art.274 Cod proc.civ., potrivit căruia, partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, stabileşte regula în materia cheltuielilor de judecată, iar art.275 Cod proc.civ., care prevede că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată este excepţia şi se aplică numai dacă pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantului.
Temeiul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este poziţia procesuală de opunere la pretenţiile formulate de reclamanţi. Este real că reclamanţii au depus hotărârea de constatarea nulităţii donaţiei numai în cadrul plângerii împotriva dispoziţiei primarului, însă chiar şi după depunerea acestei hotărâri, poziţia procesuală a primarului prin reprezentanta acestuia a fost constantă, de respingere a plângerii ca tardiv introdusă sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, poziţia procesuală a pârâtului, constantă, fost de respingerea acţiunii, însă invocând excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a tardivităţii plângerii. Aşadar în mod corect a obligat instanţa de fond pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care au fost respinse excepţiile invocate şi susţinute de pârât şi sa admis pe fond acţiunea. Este real că hotărârea de constatarea nulităţii donaţiei a fost depusă numai în cadrul plângerii formulate de reclamanţi , însă pe de o parte, instanţa de judecată era ţinută să se pronunţe cu privire la toate probele administrate şi pe de altă parte nu poate fi ignorată consecvenţa pârâtului de a-şi menţine poziţia procesuală de respingerea acţiunii şi după depunerea acestei hotârâri, care a fost hotărâtoare pentru soluţionarea plângerii , hotărârea pronunţată pe fond nefiind cenzurată prin prezentul apel numai sub aspectul cheltuielilor de judecată. Prin urmare în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 274 C.Pr.Civ.
Având în vedere considerentele mai sus reţinute, curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de primarul municipiului Cluj-Napoca potrivit art 296 C.Pr.Civ.
| ← Acţiune în despăgubiri. Erori judiciare. Competenţă | Plângere la Legea nr. 10/2001. Obligaţia de plată a... → |
|---|
