Legea nr. 10/2001. Teren afectat de alee aferentă blocului de locuinţe. Imposibilitatea restituirii în natură
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001
Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" are în vedere amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.). Utilitatea generală la care se referă actul normativ nu este suprimată de practicarea trecerii numai de către locuitorii dintr-o zonă a localităţii.
Esenţial este ca ea să poată fi utilizată de toată colectivitatea, indiferent dacă strict concret este utilă doar unei părţi a comunităţii.
(Secţia civilă, sentinţa nr. 97/F/2009, nepublicată)
Prin acţiunea civilă precizată reclamanta M.L.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bistriţa, prin primar, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună modificarea Dispoziţiei nr. 82/2006 emisă de Primarul municipiului Bistriţa în sensul de a se stabili calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituirea terenului în suprafaţă de 480 mp, în natură pentru 200 mp şi prin acordarea de despăgubiri băneşti pentru 280 mp. în subsidiar, în cazul imposibilităţii restituirii în natură, s-au solicitat despăgubiri pentru întreaga suprafaţă.
Examinând dovezile cauzei, tribunalul reţine:
Prin Dispoziţia nr. 82/20.01.2006 emisă de Primarul municipiului Bistriţa s-a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită la restituire a petentei M L. pentru terenul în suprafaţă de 87 mp: identificat în (...); s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul de mai sus, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare; s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 87 mp ca nefiind posibilă, întrucât este ocupat de alee pietonală aferentă blocului (31 mp) şi punct trafo (56 mp), bunuri ce fac parte din domeniul public al municipiului Bistriţa, fiind de uz şi utilitate publică.
în fundamentarea dispoziţiei s-a menţionat că prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc M.M. sub nr. 575/2001 şi la Primăria municipiului Bistriţa sub nr. 18644/14.08.2001, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, M.L.M., domiciliată în Bistriţa, str. (...) a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 432 mp şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 56 mp, ocupată de punctul termic, situat în str. (...).
Petenta formulează cererea de restituire a imobilului susmenţionat în calitate de fost proprietar deposedat şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Comisia internă de analizare şi efectuare a propunerilor de soluţionare a notificărilor depuse la Primăria municipiului Bistriţa analizând notificarea, actele doveditoare şi certificatul privind starea de fapt a imobilului revendicat, în şedinţa din data de 21.12.2005 a constatat că potrivit colii evolutive de carte funciară imobilul înscris sub nr. de ordine A+1 în suprafaţă totală de 241 stânjeni pătraţi este partajat, respectiv cu suprafaţa de 121 stânjeni pătraţi s-a transcris în CF (.■.) Bistriţa în favoarea lui O.M.
Cealaltă porţiune din nr. top. 574, respectiv în top. nou 574/1 în suprafaţă de 120 stânjeni pătraţi s-a înscris în CF (...) sub nr. de ordine A+2.
în baza contractului de donaţie din 17 mai 1928, T.D. devine proprietară asupra cotei de 1/4 din imobilul de sub A+2 pe care o transmite în 1971 cu titlu de moştenire numitului T.I., unchiul petentei.
Asupra celeilalte cote de 1/2 din imobilul de sub A+2 se intabulează dreptul de proprietate în favoarea lui T.I., conform sentinţei civile nr. 45/1972 a Judecătoriei Bistriţa, cu titlu de uzucapiune.
Petenta devine proprietară asupra întregului imobil de sub A+2 (nr. top. 574/1 şi 575) în suprafaţă totală de 734 mp, în anul 1974, în baza certificatului de moştenitor nr. 21/1974, imobilul-construcţie fiind partajat în anul 1993 prin actul autentic nr. 2546/1993.
BULETINUL JURISPRUDENTEI
-1-
în baza Decretului de expropriere nr. 442/1982 poziţia 161, s-a dispus exproprierea petentei cu suprafaţa de 480 mp din care 180,30 mp construcţii, cu suprafaţa utilă de 170,30 mp şi 33 mp împrejmuiri, pentru care nu a fost despăgubită, conform declaraţiei autentificată nr. 6471/2005.
în realitate, aşa cum rezultă din schiţa - extras PUG, planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil întocmită de D.L., decretul de expropriere nu a operat în întregime, din suprafaţa totală de 480 mp înscrisă în decret, petenta fiind expropriată, în fapt, numai cu suprafaţa de 87 mp, diferenţa de 64 mp fiind în folosinţa acesteia.
Aşadar, cererea petentei trebuie admisă numai în parte, respectiv numai pentru suprafaţa de 87 mp expropriată în fapt, şi nu pentru întreaga suprafaţă trecută în decretul de expropriere şi la care face referire şi sentinţa civilă nr. 533/2002, revocată şi desfiinţată prin sentinţa civilă nr. 2438/2003, rămasă definitivă.
în prezent, potrivit certificatului privind starea de fapt a imobilului, schiţei extras din PUG şi planului de amplasament şi de limitare a bunului, suprafaţa de teren expropriată, de 87 mp, este ocupată de aleea pietonală aferentă blocului nr. 22 (31 mp) şi punct trafo (56 mp), bunuri ce fac parte din domeniul public al municipiului Bistriţa, fiind de uz şi utilitate publică.
Acţiunea este întemeiată în parte în limitele şi pentru argumentele ce se vor expune în continuare.
în litigiu sunt imobilele identificate în CF (...) Bistriţa. Prima înscriere datează din 7 iunie 1911, când grădina din strada (...), de 241 stj., casa de lemn de la nr. 65 cu o anexă şi curte de 84 stj. s-au transcris aici din CF (...), în favoarea lui B.D., cu titlu de cumpărare, sub nr. top. 574, 575 (A+1).
în acelaşi an, la 15 septembrie, prin moştenire şi partaj, 121 stj. i-au revenit lui
O M. şi s-au trecut în CF (...), iar nr. top. nou 574/1 - grădină de 120 stj., nr. top. 575 -casă şi curte de 84 stj. s-au reînscris la A+2, pe numele proprietarului anterior (B2-3).
B.D. a donat, la 17 mai 1928, soţiei lui T.I., născută O.D. (B4), cota de Vi părţi din A+2. Deşi s-a transmis doar jumătate din porţiunea de proprietate de sub B1, soţii T I. şi
D. au folosit întregi imobilele casă, curte şi grădină de 204 stj. (734 mp). S-au comportat ca proprietari veritabili şi au fost acceptaţi ca atare de organele statului din acea vreme, sens în care, în anul 1946, T.l. a cerut eliberarea unei autorizaţii de construire a altei case de locuit şi anexe gospodăreşti.
Primăria oraşului Bistriţa, prin serviciul tehnic, în demersul ce se impunea, a constatat starea precară a vechii case, alături de care existau anexe gospodăreşti neîntabulate, în aceeaşi situaţie, necesar a fi dărâmate toate, precum şi situarea lor în contrazicere cu dispoziţiile planului urbanistic („statului edil”) al oraşului, adică nu erau alineate cu celelalte edificate situate pe aceeaşi stradă (cu denumirea de atunci „PM” sau „L”), respectiv erau poziţionate cu mult în adâncimea lotului de teren comparativ cu frontul impus de sistematizare.
Procedura începută de T.l. s-a finalizat cu adoptarea Deciziei nr. 1653/1948, de eliberare a autorizaţiei de construire pentru o casă de locuit şi un garaj de vite, cu respectarea anumitor condiţii, dintre care în speţă interesează cele referitoare la executarea şi alinierea construcţiilor conform cu planul de sistematizare al localităţii şi cu planul întocmit la cererea lui T. şi depus la primărie în cadrul procesului de autorizare. în acelaşi timp, pentru realizarea întocmai a construcţiilor, în acord cu dispoziţia administrativă (amplasarea casei cu frontul pe linia dictată de statutul edil), s-a stipulat în decizie că primăria oraşului a cedat beneficiarului un teren de 277 mp.
Edificarea a respectat întrutotul actele de aprobare emise de organele administrative competente.
împrejurările de fapt prezentate rezultă cu claritate din probele administrate, constând în înscrisuri şi declaraţiile martorilor N.V., l.l.
Folosinţa exercitată asupra întregului teren şi faptul construirii s-au transformat într-o stare de drept în 1971-1972, prin înscrierea proprietăţii în totalitate pe numele lui T.I., sub B 6, 7, 8, justificată prin moştenirea lăsată de soţia T.D., uzucapiune şi accesiune imobiliară.
Acesta a decedat la 24 august 1973. Succesiunea s-a deferit reclamantei M.L.M., nepoată de frate, prin certificatul de moştenitor nr. 21/1974, intabulat la B9.
Prin Decretul nr. 442/14 decembrie 1982, fostul Consiliu de Stat al R.S.R. a expropriat terenuri, construcţii şi împrejmuiri, în scopul realizării unui număr de 2275 apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente în zona de locuinţe „Ştefan cel Mare” din municipiul Bistriţa. în anexa la decret, la poziţia 161 figurează reclamanta cu un teren de 480 mp, construcţie de 180,3 mp, din care suprafaţa utilă este de 170,3 mp, şi 33 ml de împrejmuiri.
Schimbarea formei de proprietate nu s-a evidenţiat în documentele de publicitate imobiliară, însă scopul exproprierii s-a înfăptuit prin amenajarea pe terenul din CF (...) Bistriţa a unei căi de acces pentru blocurile cu apartamente şi a unui post trafo, motiv pentru care M L. a urmat calea Legii nr. 10/2001, a notificat unitatea deţinătoare cerând restituirea în natură a suprafeţei de 432 mp şi acordarea de despăgubiri de despăgubiri băneşti pentru 56 mp.
Primarul municipiului Bistriţa a stabilit prin Dispoziţia nr. 82/2006 atacată calitatea solicitantei de persoană îndreptăţită (fost proprietar) la restituirea suprafeţei de 87 mp din nr. top. 574/1, 575, prin echivalent sub forma despăgubirilor, cu motivarea, în esenţă, că decretul a operat numai în această măsură, restul de 647 mp aflându-se în folosinţa notificatoarei. Pe de altă parte, s-a reţinut că reparaţia se poate face doar prin echivalent întrucât 31 mp sunt ocupaţi de alee pietonală aferentă blocului 22 şi 56 mp de un post trafo.
Reclamanta contestă dispoziţia atât cu referire la mărimea îndreptăţirii, cât şi la modalitatea ei.
Din primul punct de vedere se prevalează de argumentele expuse în prima parte a prezentei hotărâri, coroborat cu_o expertiză extrajudiciară întocmită de T.M. Proba secundă s-a contestat de pârât. în atare situaţie, s-a dispus efectuarea unei lucrări în condiţiile art. 201 şi urm. C. pr. civ., de către expert judiciar P I. Concluziile ei nu s-au acceptat de părţi. Drept urmare, s-a încuviinţat o nouă expertiză, numindu-l în această direcţie pe expertul P.V. Lucrarea acestuia a fost însuşită de toţi participanţii în proces. Poziţia reprezentanţilor lor s-a notat în încheierea de la termenul de judecată din 5 februarie 2009.
Rezultatul verificărilor specialistului topografic confirmă temeinicia pretenţiei reclamantei, de îndrituire la o reparaţie superioară celei din dispoziţie. Eroarea conducătorului unităţii deţinătoare provine din identificarea greşită făcută de numitul D.L. prin schiţa de la dosar. Contrar opiniei secundului, casa de locuit nu se localizează pe nr. top. 574/1, 575, ci pe nr. top. 581 din CF 2801 Bistriţa, de unde reclamanta ocupă 302 mp. Terenul este cel obţinut de autorii ei conform Deciziei nr. 1653/1948. Circumstanţa este susţinută de depoziţiile martorilor mai înainte numiţi. Persoanele audiate în această calitate au confirmat modul în care soţii T. au intrat în folosinţa parcelei în discuţie, prin cedare de către primărie în idea asigurării respectării cerinţelor planului de amplasare a construcţiilor de pe strada P.M.
Regimul juridic al terenului din CF (...) nu interesează şi nu se discută în actualul cadru procesual prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată. Analiza datelor
subliniate primeşte relevanţă exclusiv relativ la determinarea corectă a terenului deţinut în prezent de reclamantă şi implicit la fixarea suprafeţei proprietatea reclamantei pentru care decretul de expropriere şi-a produs efectele.
Raportul expertului P.V. relevă că proprietara foloseşte în prezent, din nr. top. 574/1, 575, 358 mp. Aşadar, concluzia ce derivă necesar este că diferenţa de 376 mp a fost afectată de expropriere, în privinţa căreia reclamanta trebuie să beneficieze de măsurii reparatorii.
Forma reparaţiei cerută de fostul proprietar, a restituirii în natură (motivată pe larg prin concluziile scrise), nu poate fi adoptată. Categoria de folosinţă a imobilului o reprezintă alee asfaltată de acces la două blocuri de locuinţe: nr. (...) strada G. (cu garaje la subsol) şi nr. (...) strada C.R.V., pentru 349 mp, şi 27 mp este ocupată de postul trafo. Aspectul este remarcat de expertiza lui P.V., necontestată.
Destinaţia primei parcele, de alee pietonală pentru acces, nu i s-a stabilit după apariţia Legii nr. 10/2001, în dispreţul art. 21 alin. 5, pentru prejudicierea intereselor persoanelor care ar putea cere retrocedarea, sau prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998, ci i-a fost dată anterior, în concordanţă cu scopul exproprierii prevăzut la art. 1 din Decretul nr. 442/1982, respectiv de realizare „a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente zonei de locuinţe „Ştefan cel Mare” din municipiul Bistriţa”.
Art. 11.3 din H.G. nr. 250/2007 defineşte care imobile expropriate sunt libere în optica Legii nr. 10/2001: „care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea”. în litigiu se regăseşte exact teza contrară, aşa încât măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent deoarece lucrarea tehnico-edilitară ocupă funcţional suprafaţa în întregime (art. 11 alin. 4).
Prin construirea blocului nr. (...) de pe strada G. nu s-a procedat la o grevare a terenului de restituit. Bunul avea deja afectaţiunea fixată prin expropriere şi s-a menţinut pe parcursul timpului, permiţând legal edificarea altor imobile de locuit a căror locatari pot şi trebuie să folosească calea de acces.
întrebuinţarea respectivă a fost sesizată şi în procesul derulat la Judecătoria Bistriţa din iniţiativa reclamantei (dosar nr. 211/2001, acvirat). în procesul verbal de cercetare la faţa locului se înscrie: „instanţa constată că pe aleea în discuţie circulă autoturisme, fiind practicată".
Porţiunea cercetată nu poate fi apreciată decât ca un teren amenajat pentru uzul şi utilitatea localităţii. Voinţa legiuitorului de a exclude de la restituirea în natură a lucrurilor cu aceste caractere apare din dispoziţia art. 10.3 din H.G. 250/2007. Textul legal obligă la verificarea destinaţiei actuale a terenului solicitat pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi alte asemenea). Tot aici se prevede că sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale” are în vedere amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.). Utilitatea generală la care se referă actul normativ nu este suprimată de practicarea trecerii numai de către locuitorii dintr-o zonă a localităţii. Esenţial este ca ea să poată fi utilizată de toată colectivitatea, indiferent dacă strict concret este utilă doar unei părţi a comunităţii.
Schiţa de la dosar ilustrează întinderea aleii asfaltate până la limita blocului nr. (...) de pe strada G. Martorii audiaţi la cererea reclamantei au prezentat situaţia locului în maniera descrisă până acum. în egală măsură, nu au contrazis, dimpotrivă, au întărit apărarea pârâtului că terenul este traversat de instalaţii de apă şi electricitate. Planul Urbanistic General semnalează, cu culoarea albastru, existenţa conductelor de apă şi cu culoarea roşu a instalaţiei electrice. Lucrările de introducere a lor sunt fapte sesizate personal de martori.
în baza art. 274, 276 C. pr. civ., deoarece acţiunea se va admite în parte, văzând şi poziţia procesuală adoptată de pârât prin întâmpinare, de respingere în întregime a pretenţiilor supuse judecăţii, cheltuielile de judecată se vor stabili parţial, la suma de 1/2 din cele suportate prin achitarea onorariului de expert. (Judecător lacob Corina).
| ← Legea nr. 10/2001. Teren ocupat de blocuri, spaţiu verde,... | Legea nr. 10/2001. Nedepunerea actelor In faza administrativă.... → |
|---|
