înscrierea proprietăţii asupra construcţiilor. Necesitatea dovedirii dreptului de proprietate asupra acestora al beneficiarului înscrierii
Comentarii |
|
- Legea nr. 7/1996
Dreptul de accesiune este instituit de lege doar în favoarea proprietarului terenului, dar niciodată nu poate sta la baza dobândirii de către constructor, fie el şi de bună credinţă, a dreptului de proprietate sau a vreunui dezmembrămănt al acestuia asupra terenului pe care a ridicat construcţiile.
(Secţia civilă, decizia nr. 57/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii L/V. şi L.D. împotriva pârâtului Oraşul Bistriţa, prin primar şi în consecinţă:
- s-a dispus rectificarea înscrierilor referitoare la anexele gospodăreşti în CF (...) şi localizarea lor în CF (...);
- s-a dispus înscrierea lor în CF mai sus menţionat;
- s-a dispus înscrierea dreptului de folosinţă al reclamanţilor, asupra terenului aferent construcţiilor, în suprafaţă de 131 mp.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Municipiul Bistriţa.
Apelul declarat în cauză este fondat.
Prin acţiunea introductivă reclamanţii au solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. (...) cu privire la anexele gospodăreşti constând în magazie de lemne şi coteţe cu trei boxe şi înscrierea acestora în CF nr. (...) şi atribuirea dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor menţionate mai sus, înscris în CF nr. (...) în suprafaţă de 130 mp şi să se dispună efectuarea menţiunii în cartea funciară.
în susţinerea cererii reclamanţii au înţeles să invoce prevederile art. 34 şi următoarele din Decretul-lege nr. 115/1938.
Anterior acestei cereri, în dosarul nr. 8402/2001 al Judecătoriei Bistriţa, ataşat, reclamanţii au solicitat, printre altele constarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către numitele S.M. şi C.F. asupra terenului de 130 mp identificat în mod real în CF nr. (...), precum şi validarea convenţiei sub semnătură privată încheiată între susnumite şi numitul P.T., precum şi a celei încheiate între numitul P.T. şi reclamanţi.
Cererea a fost respinsă expres, în primă instanţă cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, astfel că nu se poate valida nici contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, pentru ca apoi, în apel, prin decizia civilă nr. 287/A/2003, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud să se statueze că „în ceea ce priveşte imobilul înscris în CF nr. (...), în suprafaţă de 130 mp, acesta este proprietatea Oraşului Bistriţa, potrivit extrasului de CF şi nu poate trece în proprietatea reclamanţilor prin uzucapiune, deoarece dreptul de proprietate al statului este inalienabil, insesizabil, imprescriptibil şi nu se poate pierde prin trecerea timpului."
Prin urmare, susţinerea reclamanţilor intimaţi, potrivit căreia în acel dosar instanţa nu a fost sesizată cu privire la terenul de 130 mp, identificat cu numărul topografic 636/8 nu corespunde realităţii.
Contrar statuărilor instanţei de fond, în prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile acţiunii în rectificare a cărţii funciare, şi nici cele ale „atribuirii” dreptului de folosinţă asupra terenului de 130 mp, în favoarea reclamanţilor.
Potrivit prevederilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, text pe care prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea, rectificarea cărţii funciare se poate dispune în situaţia în care înscrierea nu este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului
Chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, cum corect a reţinut şi prima instanţă, în cauză nu se poate face abstracţie de situaţia de fapt şi de drept stabilită în mod irevocabil prin hotărârile judecătoreşti arătate, prin care actele sub semnătură privată de care s-au prevalat reclamanţii L.N. şi L.D. au fost validate doar cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 463 mp identificat cu nr. top. nou 636/11/2/2, pretinsul drept de proprietate ai reclamanţilor asupra anexelor localizate pe terenul identificat cu nr. top. 636/8 nefiind consfinţit în nici un act translativ de proprietate.
Identitatea dintre terenul ce a făcut obiectul dosarului nr. 8402/2001 al Judecătoriei Bistriţa şi cel vizat de prezenta acţiune nu a fost contestată în cauză şi rezultă din simpla comparare a celor două schiţe întocmite cu ocazia efectuării expertizelor dispuse în cauză.
Prin urmare, reclamanţii nu justifică niciun drept de proprietate asupra anexelor şi niciun drept de folosinţă asupra terenului pe care acestea au fost edificate. De altfel, instanţa de fond nici nu a indicat vreun temei în baza căruia a dispus înscrierea în cf a dreptului de folosinţă al reclamanţilor.
Potrivit prevederilor art. 492 C. civ., în virtutea dreptului de accesiune, proprietatea edificatelor este prezumată că aparţine proprietarului terenului. în speţă, proprietarul tabular al terenului identificat cu nr. top. 636/8 este fără putinţă de tăgadă pârâtul apelant, iar reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor edificate.
Contrar susţinerilor părţilor, buna credinţă a constructorului nu conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi eventual la dobândirea dreptului de folosinţă asupra terenului.
Aprecierile asupra bunei sau relei credinţe a constructorului au relevanţă doar în măsura în care se pune problema demolării construcţiilor sau a preluării lor de către proprietarul terenului şi a stabilirii cuantumului dreptului de creanţă pe care îl are constructorul, potrivit prevederilor art. 494 C. civ.
Dreptul de accesiune este instituit de lege doar în favoarea proprietarului terenului, dar niciodată nu poate sta la baza dobândirii de către constructor, fie el şi de bună credinţă, a dreptului de proprietate sau a vreunui dezmembrământ al acestuia asupra terenului pe care a ridicat construcţiile.
Pe de altă parte, la data introducerii prezentei acţiuni, anexele magazie pentru lemne şi coteţe cu trei boxe, nici nu mai erau localizate în CF, aşa cum rezultă din copia colii de carte funciară, depusă la dosarul de fond, prin sentinţa nr. 7614/2002 a Judecătoriei Bistriţa fiind dispusă radierea în întregime a construcţiilor vechi din această carte funciară, astfel că o rectificare a acestei înscrieri nu mai era posibilă.
Apreciind că acţiunea promovată de reclamanţi este neîntemeiată în întregul său, astfel că a fost admisă în mod greşit de prima instanţă, tribunalul urmează ca în baza art. 296 C. pr. civ.să admite apelul, să schimbe în tot hotărârea şi să respingă acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată (judecător Simionescu lldiko).
← Legea nr. 10/2001. Depunerea notificării peste termenul... | Legea nr. 221/2009. Măsuri administrative. Caracter politic → |
---|