Litigiu de muncă - Contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Sentinţă civilă nr. 519 din data de 07.04.2014
Litigiu de muncă - Contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare
Sentința civilă nr. 519/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 6899/120/2013
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 6899/120/20.12.2013 contestatorul C.G. a formulat în contradictoriu cu intimatul S.A.D. contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 83/20.11.2013, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia contestată a fost sancționat cu avertisment scris și mutarea de pe ambulanța tip C pe o ambulanță tip B, aceasta fiind considerată o retrogradare cu consecința diminuării salariului.
A mai susținut că în mod nelegal, prin aceeași decizie a fost sancționat de două ori pentru aceeași abatere disciplinară, cu avertisment și cu retrogradare, acest fapt fiind în contradicție cu dispozițiile art. 249 alin. 2 din Codul muncii. De asemenea, decizia de sancționare a fost emisă fără a se desemna o comisie pentru efectuarea cercetării prealabile, potrivit art. 252 Codul muncii și fără a i se acorda dreptul de a se apăra.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 268 alin. 5 Codul muncii.
A fost anexată decizia a cărei anulare se solicită.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că lui C.G. i s-au întocmit de-a lungul timpului mai multe referate, ca urmare a comportamentului nerespectuos și necolegial față de echipa cu care lucra pe ambulanță, fiind sancționat de mai multe ori cu avertisment scris, conform dispozițiilor nr. 68/12.09.2012, 59/04.09.2013 și 83/20.11.2013.
Prin decizia contestată contestatorul a fost sancționat ca urmare a faptului că a avut un comportament necorespunzător și a folosit un limbaj ireverențios, fapte ce au determinat unele dificultăți în exercitarea actului medical.
De altfel, aceste aspecte nu au fost negate de contestator care, prin cererea nr. 1974/29.11.2013, a solicitat mutarea de pe o ambulanță tip "C"; pe o ambulanță tip "A";, pentru a nu mai crea tensiuni între colegi în tura pe care lucra, astfel că mutarea pe care acesta o contestă prin acțiunea de față a avut loc la cererea sa, reflectând o manifestare unilaterală de voință a acestuia, nefiind vorba nici de aplicarea a două sancțiuni, întrucât prin decizia nr. 83/20.11.2013 a fost aplicată sancțiunea "avertismentului scris";, fiind totodată soluționată și cererea reclamantului de mutare pe altă ambulanță.
Intimatul a precizat că dintr-o eroare de tehnoredactare s-a menționat în cuprinsul dispoziției a cărei anulare se solicită că reclamantul va fi mutat de pe un echipaj de tip";C"; pe un echipaj de tip";B";, întrucât contestatorul își desfășoară și în prezent activitatea pe un echipaj de tip "A";.
Au fost depuse la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Au fost administrate probele cu interogatoriu, înscrisuri și martori, la termenul din data de 07.04.2014 fiind audiați martorii T.I.A. și C.G. propuși de contestator, și P.L. și G.L.N., propuși de intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 6899/120 din data de 20.12.2013, C.G., în contradictoriu cu S.A.D. a contestat dispoziția de sancționare nr. 83/20.11.2013 prin care a fost sancționat cu avertisment scris, solicitând anularea acesteia.
Tribunalul mai reține că G. C. are calitatea de angajat al intimatului iar la data de 20.11.2013 a fost sancționat cu avertisment scris pentru comportament necorespunzător și limbaj ireverențios.
În esență, prin contestația formulată, contestatorul a susținut că a fost sancționat de două ori prin aceeași dispoziție și pentru aceeași faptă, odată cu avertisment scris și odată cu mutarea de pe un echipaj de tip C pe unul de tip B, mutare ce a antrenat diminuarea salariului, situația fiind similară retrogradării.
În conformitate cu dispozițiile art. 251 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute de art. 248 alin. 1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Rezultă din textul de lege invocat că intimatul putea aplica sancțiunea avertismentului scris fără a efectua în cauză cercetarea disciplinară conform normelor prevăzute sub sancțiunea nulității de către dispozițiile aceluiași articol.
Tribunalul constată că abaterile sancționate de intimat au fost semnalate de către medicul J.S. și de către asistenta G.C. la data de 15 noiembrie 2013. Ele sunt de natură a duce la sancționarea contestatorului.
Tribunalul mai constată că la data de 29.11.2013 contestatorul a formulat o cerere prin care a solicitat mutarea de pe un echipaj de tip C pe un echipaj de tip A. Chiar dacă din conținutul și modul de redactare a deciziei de sancționare se poate trage concluzia că mutarea de pe un tip de echipaj pe altul ar putea fi o sancțiune disciplinară, din ansamblul probelor administrate rezultă că aceasta este o măsură organizatorică. În conformitate cu declarațiile martorilor, și în special din declarația martorului P.L., rezultă că echipajul de tip C este unul ce presupune o relaționare cu medicul și cu asistenții de pe acest tip de echipaj, activitatea desfășurată fiind complexă și extrem de tensionată. Din acest motiv, arată martorii, nu există mulți șoferi doritori să lucreze pe un astfel de tip de ambulanță iar, contestatorul, chiar dacă este un bun profesionist, a mai avut incidente în cursul anului 2013, incidente în urma cărora a mai fost sancționat cu avertisment scris.
Cum măsura de mutare a contestatorului de pe un echipaj de tip C pe unul de tip B, astfel cum se reține în conținutul deciziei de sancționare, a fost una care nu s-a pus în aplicare, în realitate C.G. fiind mutat pe un echipaj de tip A, conform cererii sale din data de 29 noiembrie 2013, tribunalul constată că nu a fost vorba de aplicarea a două sancțiuni contestatorului ci doar de aplicarea sancțiunii avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Diminuarea salariului contestatorului nu apare ca urmare a aplicării unei sancțiuni ci apare ca urmare a mutării sale pe un echipaj de tip A, nefiind echivalentă unei retrogradări. Schimbarea condițiilor de muncă poate duce la o diminuare a salariului dacă, în conformitate cu contractul individual de muncă și cu propria voință a angajatului, are loc o schimbare a felului muncii.
Pentru toate aceste motive tribunalul urmează a respinge contestația păstrând dispoziția contestată ca legală și temeinică.
Judecător Mirițoiu Maria
| ← SESIZAREA JUDECĂTORULUI DE CAMERĂ PRELIMINARĂ ÎN VEDEREA... | Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999) → |
|---|
